18. Deznadejde si speranta

“Doar deznadejdea poate veni doar de la o fiinta umana, speranta, de asemenea, poate fi daruita unei singure fiinte umane” – Elie Wiesel

_______________________________________________________________________________

Traduceri

tesoro = comoara; draga (romana)

tesoro = treasure; sweetheart (engleza)

la mia bella ragazza = fata mea frumoasa

________________________________________________________________________________

Isabella POV

Am lasat sa-mi scape un suspin infundat dupa ce Dr. Cullen  a inchis usa dupa el. A fost 3 dupa-amiaza cand a venit, si luand in considerare ca a zis ca va reveni cand va pleca la munca, asta inseamna ca va fi la 6 dimineata. 15 ore. Se presupunea sa stau aici 15 ore pastrandu-mi aceasta pozitie, care era incomoda si deja durea putin. Nu aveam nici o idee cum o sa supravietuiesc fara sa ma sparg, insa cred ca asta era si idea. Vroia sa ma rup. Am fost prea ignoranta, uitand cine eram cu adevarat.

Timpul a trecut ingrozitor de greu.Nu puteam vedea ceasul de unde stateam asa ca nu puteam sa stiu cat e ceasul,dar fiecare secunda parea a fi o eternitate.Soarele a inceput sa apuna dupa o vreme,camera devenind din ce in ce mai intunecata.Fiecare muschi din corp imi era amortit si am incercat sa ma misc putin din pozitia pe care o aveam si sa scad putin din presiunea de pe mine,dar nu am reusit.Genunchii ma furnicau,amandoua gleznele si incheieturile ma ardeau.Chiar si degetele imi erau amortite,de asemenea si picioarele.Am inercat sa iau greutatea de pe genunchi,dar pozitia gleznelor si a franghiei legata de piciorul patului nu mi-au permis sa  ma misc cu libertate. Spatele ma durea si imi amortea.

Am fost batuta pana la incostienta inainte, insangerata si invinetita, dar tortura de a ma tine in pozitia in care eram, stand singura si acum in intuneric, era cel mai rau lucru pe care l-am indurat.  Nu vroiam să cred ca Dr. Cullen ar fi intentionat atat de crud. Dr. Cullen cu care m-am obisnuit era atat de rau. Ceva s-a intamplat pentru a-l schimba, pentru a-i schimba pe toti. Trebuia să cred ca orice as fi facut nu m-a facut să merit o pedeapsa așa de dura. Nu am facut niciun rau și nici nu am fost lipsita de resprect, însă la asta s-a referit Dr. Cullen în acea zi în camera mea când a spus ca uneori ii jignim pe oameni fără să stim ca o facem? Asta am facut? Am atins arma doar pentru a putea să o mut ca să-mi fac treaba, chiar nu am vrut să fac ceva gresit.

Am auzit pasi pe scari dupa acea eternitate. S-au oprit in fata usii camerei mele si am inghetat din nou, nestiind cine e. Eram ingrozita de faptul ca Dr. Cullen se va intoarce si va decide ca nu e de ajuns. El practic nici nu a ridicat un deget la mine, nu m-a lovit, ceea ce m-a surprins. Eram speriata ca va veni inapoi la un moment dat si ma va lovi vrand sa-si arate puterea, ceea ce Charles a facut mereu. O data l-am auzit pe Charles spunand cuiva la telefon ca nimic nu va pune o sclava mai repede la locul ei decat un pumn in fata. Dar dupa un moment pasii au continuat si am auzit usa lui Edward inchizandu-se si deschizandu-se.

Durerea doar a crescut de atunci, intepaturile si arsurile intensificandu-se. Am inceput sa plang din nou in cele din urma, foarte extenuata insa durerea nu ma lasa sa dorm. Se simtea ca si cum cineva ar fi luat cutite si m-a strapuns de repetate ori in genuchi. Picioarele mele de sub mine amortisera, acea durere ascutita curgand prin venele mele. Extenuarea a invins intr-un final, oricum, si am alunecat in inconstienta.

Ceva m-a trezit la un momento dat, si am strigat, durerea din corpul meu explodand in momentul in care mi-am deschis ochii. Am inteles de ce mi-a acoperit gura,ca sa astompe sunetele si fara asta probabil ca l-as fi trezit pe Edward si pe restul.Nu aveam nici o ideea cat e ceasul,dar era intuneric bezna acum. Am auzit zgomote prin camera dupa un moment si mi-am ridicat capul,ochii mei marindu-se cu frica realizand ca nu eram singura. Am clipit putin, incercand sa-mi adaptez ochii la intuneric si sa elimin lacrimile, facandu-mi privirea mai clara. Nu am putut sa-mi curat complet ochii deoarece acestia ardeau si erau foarte uzi. Dupa cateva secunde am reusit sa deslusesc o silueta stand in umbrele intunericului. A facut cativa pasi in fata si am incercat sa ma dau, speriata si neavand nici cea mai vaga idee cine era, dar eram blocata in acea pozitie. A ezitat, realizand ca incercam sa-l evit. Vederea mea s-a adaptat insfarsit si am ridicat o spranceana cand am vazut freza haotica si ochii verzi si tristi.

M-am uitat la el pentru un moment si el s-a uitat inapoi, incruntandu-se. Amandoi paream sa fim in ceata. In sfarsit el a inceput sa se indrepte spre mine dupa un moment si s-a chircit in fata mea. Si-a intins mana si eu am tresarit si am tipat. De obicei nu imi era frica de Edward, el nu era de obicei violent, asa ca  nu cred ca m-ar lovi, insa dupa schimbarea Dr. Cullen asa de rapida nu mai eran sigura. Faptul ca m-am retras nu l-a oprit totusi. Si-a trecut mana peste obrajii mei, stergandu-mi lacrimile. Mana lui mi-a mai mangaiat fata pentru un moment, trecand-o peste fruntea mea si atigand usor obrajii, si si-a trecut degetele peste nasul meu. L-am privit surprinsa,  atingerea lui fiind delicata si aproape iubitoare si expresia fetei potrivindu-se cu miscarile sale. In final si-a trecut degetele peste banda ce imi acoperea gura.

“Oh, la mia bella ragazza” sopti el. ”Trebuia sa fiu sigur ca esti ok”. Cuvintele lui erau delicate dar vocea era incarcata cu emotie. Eu doar ma holbam la el, mai multe lacrimi curgand pe obrajii mei. El suspina.

„Imi pare atat de al dracu de rau pentru asta” a spus el. „Tu nu meriti asta. Am incercat sa te avertizez insa a reusit sa te prinda in locul nepotrivit la timpul nepotrivit. El stie mai bine decat sa lase acel pistol nenorocit prin jur, mai ales stiind ca vei umbla acolo. In oricare alta zi si-ar fi dat seama ca era vina lui si nu a ta, insa s-a intamplat astazi dintre toate zilele nenorocite. Hristoase, probabil a facut rahatul ala intentionat.”

Am incercat sa nu fac nici un zgomot, precum aceasta nu avea sens pentru mine. De ce mi-ar face Dr .Cullen asta intentionat? Eu doar ma holbam la el intrebator. A oftat si si-a trecut mana prin par. ”E ziua,uh… la dracu. De ce nu pot sa spun naibii asta?” scuipa el, trecandu-si mainile pe fata mea si crescandu-i frustratea. ”E ziua in care vietile noastre au fost ruinate in Chicago, cand ne-am pierdut mama. Cu toti avem o zi grea dar el tinde sa enerveze lumea  si poate fi al naibii de irational si brutal, de aceea nu s-a dus la lucru”.

Am dat din cap si mi-am lasat privirea in jos, in final intelegand de ce erau toti suparati in dimineata aceea. El nu a specificat, insa imi imaginam ca se refera ca a murit cand a spus ca si-au pierdut mama. Nici unul dintre ei nu a vorbit vreodata de ea si imi aminteam cum Dr. Cullen s-a suparat cand am mentionat-o, cand m-a luat din Phoenix. Nici macar nu-i știam numele, nu am văzut niciodata vreo poza cu ea. Banuiesc ca era prea dureros să se uite la ele. Dr. Cullen a spus ca Edward arata precum mama sa, așa ca imi imaginam ca avea par de bronz și ochii uimitor de verzi. Pariez ca era frumoasa – trebuia să fie ca să creeze creatura din fața me. Ma intrebat ce s-a intamplat cu ea cu exactitate – orice ar fi, nu putea fi placut.

“As vrea sa te dezleg dar m-ar omori. Ne-a spus sa nu intram aici dar nu am putut dormi, trebuia sa stiu ca esti ok. Daca m-ar prinde ar inrautati situatia si nu poti sa-ti fac asta. Doamne, uita-te la tine! Chiar ti-a legat mainile in pumni ca sa nu poti sa-ti desfaci incheieturile. E gresit, al naibii de gresit.”

M-am uitat la el cu soc cand am vazut ca ochii lui se udau de lacrimi. Nu intelegeam de ce parea sa-i pese atat de mult, de ce era atat de intelegator. Am dat din cap in semn de raspuns, evident neputand sa vorbesc. El a mai stat acolo pentru cateva momente, doar uitandu-se la mine. Expresia lui era plina de compasiune și tristete, ceea ce era linistitor și uimitor.

Si-a ridicat mana si mi-a sters lacrimile, punandu-mi par dupa urechi. Degetele lui au trecut peste banda adeziva de pe gura mea si a oftat.

“O sa vin dupa tine dimineata, ok? Stai puternica, tesoro mio, aproape s-a terminat. Si jur ca niciodata nu voi lasa sa ti se mai intample una ca asta.”

Am incuviintat si el s-a ridicat, bagandu-si mana prin par. S-a uitat in jos la mine pentru un moment inainte sa se intoarca si sa dispara pe usa.

Corpul meu a amortit ușor, obisnuindu-se cu durerea și adaptandu-se. Deabia imi mai simteam picioarele dar, însa incheieturile inca ma ardeau. Mi-a luat ceva timp, însă intr-un final am adormit din nou.

“Trezeste-te pentru mine, Isabella”  am auzit vocea Dr. Cullen si mi-am deschis ochii repede. Tonul lui nu era aspru precum ziua anterioare asa ca am fost usurata. El statea in genunchi in fata mea uitandu-se la mine.”

„Buna dimineata,” a spus el. I-am raspuns dand din cap, nedorind să creada ca sunt nepoliticoasa, însă cu siguranta nu se simtea ca o dimineata buna pentru mine. Însă aveam să fiu cat de supusa puteam fi, deoarece nu era nicio cale prin care să mai pot indura asta iarasi. Dr. Cullen imi putea spunea ca cerul este verde și iarba violet și eu eram de acord cu el. 

Si-a ridicat mana si a atins bucata de banda adeziva de pe buzele mele, dezlipind-o la capete.” Asta o sa doar putin, dar voi fi rapid” spuse el. El a tras-o repede si am tipat. Ochii mei s-au umplut cu lacrimi, buzele mele ma furnicau si ardeau, amortite de la banda si incapabila sa le misc.

Dr. Cullen s-a miscat asa incat era in spatele meu. A scos o foarfeca micuta si a taiat banda adeziva de la mainile mele, a deslipit-o si a indepartat-o de pe mainile mele. Am incercat sa-mi indoi degetele si am tresarit, tipand, deoarece durea foare tare. Erau amortite deoarece au fost tinute in acea pozitie toata noaptea.

A deschis catusele, dandu-le jos de la incheieturile mele. Mi-am dus mainile in fata si am inceput sa le pipai. Erau taiate de la catuse si era sange uscat in jurul taieturilor. Dr. Cullen mi-a eliberat gleznele repede si s-a ridicat o data ce am fost eliberata.

„Te rog să o iei ușor astazi, ok? Voi cumpara ceva pentru cina,” a spus, uitandu-se în jos la mine.

“Da, domnule” am spus repede, spunand primele cuvinte de ieri dupa-amiaza. Vocea mea era ragusita, durerea din gat fiind provocata de hohote.

El a dat din cap. A ezitat, aratand ca si cum ar vrea sa mai spuna ceva. M-am uitat in sus si i-am intalnit ochii. Erau plini de compasiune din nou, de un albastru cristalin stralucitor. A trebuit sa ma uit in alta parte, nefiind in stare sa rezist. Nu doream compasiunea lui, nu chiar acum. A oftat intr-un final, s-a intors si a plecat.

Am stat in acea pozitie inainte sa-mi misc picioarele pentru a le dezmorti. Am tipat și am simtit lacrimile curgand din ochii mei, durerea fulgerand  prin fiecare muschi din corp.

Am stat acolo pentru un moment, capul meu cazand ușor în fața. Mi-am ridicat mâna și mi-am sters nasul în tricou. Mi-am adus aminte ca era al lui Edward și m-am simtit oribil după, însă nasul meu curgea pentru ca am plans mult și nu era nici-o cale prin care sa ma pot ridica să-mi iau un servetel. Eram doar recunoscatoare ca nu am nevoie la baie, și ca nu am avut toata noaptea. Se parea ca Dr. Cullen m-a speriat atat de rau incat nu am avut oportunitatea să-mi reumplu sistemul. Eram uscata, corpul meu avand nevoie disperata de apa. Imi indoiam degetele și imi miscam genuchii, incercand să scap de crampe. Corpul meu se simtea ca și cum ar arde, muschii fiind în flacari. Fiecare incheietura ma durea, și gatul imi era intepenit pentru ca am dormit în acea pozitie. Eram un complet și total dezastru. Ma certam mintal pentru ca m-am imbracat cu pantaloni scurti ieri, pentru ca asta doar a facut totul mai rau. Pielea descoperita s-a frecat de covor și mi-a sfasiat picioarele, mai ales ca eram transpirata pentru ca am stat pe ele. Ghenucii erau cei mai rai deoarece au trebuit să suporte multa presiune. Erau arsi de covor și aveau rani deschise.

Dupa cateva minute s-a auzit o bataie usoara in usa si a fost deschisa incet. M-am uitat in sus si era Edward. El a stat acolo un moment, uitandu-se la mine cu acea privire trista pe fata. Nu am voribt, doar m-am uitat la el. Sincer, nu stiam ce sa spun. Nu stiam daca vroiam sa-i multumesc pentru ca a venit azi-noapte sa ma verifice, desi era cel mai frumos lucru pe care cineva la facut pentru mine, sau daca vroiam sa strig la el, pentru ca ma simteam dezgustata deoarece m-a vazut in halul acela. A parasit pragul dupa un moment si s-a indreptat spre mine, ingenunchiind in fata mea. Mi-a inmant un pahar, plin cu apa.

„Aici, bea asta,” a spus ușor. Am luat apa și am incercat să zambesc la generozitatea lui dar nu am putut. Fiecare miscare, chiar și ceva la fel de simplu ca un zambet, durea. Însă eram extreme de recunoscatoare pentru apa.

Si-a intins mana din nou si am vazut o pilula mica galbena. M-am uitat la el intrebatoare si el a zambit usor. ”E Dilaudid, cel mai puternic calmant din cate exista. Copiii ar manca asta la scoala ca pe niste acadele daca ar putea, te face sa te simti bine. Va face durerea sa dispara.”

Am dat din cap, luand pastila din palma lui. Am pus-o pe limba si am luat o gura de apa pentru a o inghite. „Mulțumesc”, am spus, incercand să-mi curat gatul și să scap de mâncărime.

“Cu placere. Crezi ca te poti ridica, tesoro?” intreba el, ridicandu-se si intinzand mana spre mine. Mi-am pus mana in a lui si am prins marginea patului cu cealalta mana, incercand sa ma imping. Edward m-a ajutat cat de mult a putut, incercand sa fie amabil. Am ajuns pe picioare, multumita lui, dar in momentul in care mi-a dat drumul, genunchii mei au inceput sa tremure si nu m-am putut tine pe picioare.

Edward m-a prins inainte să ma prăbușesc, și am tipat de durere. Stransoarea lui era ferma și dura și știam ca nu intentionase să ma raneasca, doar a reactionat ca să ma prinda. El m-a tras rapid în bratele sale protectiv. A gemut și arata destul de suparat, ceea ce m-a speriat puțin. Nu intentionam să cad; ultimul lucru pe care doream să-l fac era să-l supar când era așa de dragut cu mine.

“Scuze” am spus usor, un hohot puternic iesind din gatul meu ca si cum as fi crapat si lacrimile au inceput sa curga din ochii mei. S-a uitat la mine si fata lui s-a suavizat putin. A mers repede pe hol, inca tinandu-ma,s i a deschis usa camerei lui. M-a dus inauntru si m-a asezat pe pat. Am fost confuza si putin socata ca m-a dus in camera lui dar eu doar stateam acolo.  A disparut in baia lui, intorcandu-se un minut mai tarziu cu mainile pline de lucruri. Le-a aruncat pe toate pe pat langa mine si s-a asezat jos. Avea un prosop in mana.

„Trebuie să te curat puțin, bine? Nu vreau ca astea să se infecteze”, a spus, vocea lui fiind moale. Am dat din cap, nestiind ce să spun. Eram uimita și coplesita. Edward s-a intins și mi-a spalat lacrimile ce patau obrajii. Carpa era rece și se simtea bine pe pielea mea. El a trecut prosopul peste gura mea, fiind foarte bland, și am tresarit, deoarece buzele imi erau inflamate. El mi-a luat mâna dreapta și a trecut carpa peste incheieturi, spaland sangele uscat. Am facut tot ce am putut ca să ignor durerea și am incercat să nu ma uit, pentru ca sangele imi producea greata, și în loc de asta m-am concentrat pe fața lui. Arata ca și cum se concentra, atentia fiindu-i fixata pe ceea ce facea. Era compasiune în ochii lui, insotita de o tristete adanca.

Mi-a spalat cealalta incheietura, punandu-mi usor mana la loc. A asezat prosopul umed jos si a luat un alt prosop, stergandu-le. A luat un tub mic si a pus crema pe degetele lui, punand-o pe taieturile de pe incheieturile mele. Dupa aceea a luat o rola de bandaj si mi-a infasurat incheieturile, securizand-o cu banda adeziva.

S-a uitat la mine si a zambit cand a vazut ca il priveam. I-am dat un zambet mic si m-am uitat in alta parte, nedorind sa fiu nepoliticoasa si sa ma holbez. El a luat prosopul, s-a ridicat și s-a dus în baie. Am auzit apa curgand și a revenit în camera, avand prosopul clatit. A spalat locurile zgariate de pe genuchii mei și a pus alifie pe ei, renuntand la bandaje. Apoi a spalat arsurile cauzate de sfoara de pe glezne și a pus alifie pe ele, infasurandu-le în tifon pe care l-a fixat cu banda adeziva.

A oftat intorcandu-se spre mine. Mi-a dat un alt zambet si a laut o sticla cu ceva lichid colorat. M-am uitat la el curioasa in timp ce punea putin pe un prosop. ”E ceva solutie pentru a sterge lipiciul bandei adezive. Am fost legat mult timp cu chestiea aceea la antrenamentele de fotbal; sterge chestia aia lipicioasa de pe piele. Stiu ca rahatul ala poate fi iritant.”

Am zâmbit ușor și am dat din cap, pentru a sti ca il ascultam. El mi-a sters mainile cu prosopul și le-a uscat. „Tine-ti gura inchisa, sunt sigur ca nu are gust prea bun,” a șoptit inainte de a-mi sterge gura. Mi-am inchis ochii strans, deoarece solutia de curatat lipiciul a facut ca buzele să ma arda și mai tare, și mirosea oribil. După ce a curatat chestia lipicioasa s-a ridicat și a adunat toate lucrurile, luandu-le și aruncandu-le în baie.

A venit inapoi si a mers pe cealalta parte a patului, asezandu-se langa mine. A deschis un sertar de langa pat si a luat un tub mare de Vaseline. M-am uitat la el intrebatoare, intrebandu-ma de ce tinea aia acolo, iar el ranji la expresia mea. ”Crede-ma, nu vrei sa stii. Dar nu am folosit asta inca asa ca nu-ti fa griji.”

Am zambit, neavand nici un indiciu de ce conta daca a mai folosit-o sau nu, insa realizand ca atunci cand venea vorba de Edward, cateodata era mai bine să nu stii anumite lucruri. A deschis-o și și-a trecut degetul de-a lungul partii de sus, luand putina pe deget. A pus tubul jos și s-a intors spre mine. A intins mâna și și-a frecat degetul de gura mea. Mi-am inchis ochii și mi-am despartit buzele, oftand ușor deoarece se simtea bine și sentimentul de arsura risipindu-se imiediat. Și-a incetinit miscarile, degetul lui inca ohdinindu-se pe buza mea inferioara. Mi-am deschis ochii și am văzut să se hoba la mine intens.

El clipi de cateva ori, scuturandu-si capul si punandu-si mana in alta parte. A pus capacul inapoi pe tub si l-a pus in sertar. ”Te simti mai bine?” intreba el. Eu am incuviintat.

„Cred ca pot sa merg acum, asa ca ma duc inapoi in camera mea,” am spus usor. Nu eram asa de sigura ca era adevarul, deoarece corpul meu inca ma durea puțin, însă nu era așa de intens. Indrazneam să cred ca era din cauza drogului, și ca defapt nu m-am vindecat deloc.

El se uita la mine, o expresie de durere pe fata lui care m-a surprins. ”Asta e ceea ce vrei? Daca te simti mai bine in camera ta inteleg.” Spuse el.

„Nu vreau să deranjez, știu ca de obicei nu permiti oamenilor să intre aici,” am spus. El a oftat.

“Nu deranjezi, Bella. La dracu, eu sunt cel care a ales sa te aduca aici. Esti libera sa stai cat doresti.”

Cuvintele lui m-au surprins. „Bine,” am spus usor. „Multumesc.”

El incuviinta si se ridica.”Ma duc la dus, vin in cateva minute. Relaxeaza-te, ok?” am incuviintat si el se intoarse si a mers in baie, inchizand usor usa in spatele lui.

Am stat acolo in dormitorul tacut, ascultand sunetul apei curgand in baie. Zgomotul era linistitor si am inceput sa ma relaxez. Drogul a inceput sa actioneze intr-un final, orice urma de durere disparand. Ma simteam ca si cum as pluti, furnicaturi trecand prin mine. Ma simteam bine, aproape fericita, si asta era surprinzator data fiind situatia. Nu ar fi trebuit sa ma simt asa, nu ar fi trebuit sa fiu capabila sa zambesc sau sa ma simt fericita. Eram o sclava care a fost nepoliticoasa fata de stapanul ei si care tocmai a indurat o noapte de pedeapsa. Inca trebuia sa simt acea durere, sa simt frica.

Dar nu simtea, cel putin nu acum. Am oftat usor dupa un minut si am inchis ochii. Patul lui Edward era confortabil, mult mai confortabil decat al meu si asta spunea multe .Mi-am bagat capul in perna lui si am inhalat, unde de linistire trecand prin coloana mea.

Miroase exact ca el.