h1

7. Anticipabil

“Identitatea umana este cel mai fragil lucru pe care il avem, si adesea este gasit numai in momentele de adevar” (Alan Rudolph)

 

Edward Cullen

 

Stateam tolanit pe canapea, cu picioarele pe masuta de cafea, rontaind dintr-un bol cu cereale Lucky Charms. Nu-mi placeau decat bezelele, pe cand bucatile maro le-am gasit prea dulci, insa era singurul lucru pe care il aveam in casa pentru micul dejun, iar eu muream de foame. Stiam ca Emmett ma blesteama in sinea lui, puteam sa-i vad privirile pe care mi le adresa din partea cealalta a camerei, din moment ce am folosit tot laptele ramas si el a fost nevoit sa-si manance cerealele uscate. Atipesti, pierzi, idiotule. L-am batut la asta.

 

Jasper a intrat in camera si s-a aruncat langa mine, pe canapea, miscandu-mi perna si aproape varsandu-mi cerealele. I-am aruncat o privire si am ridicat o spranceana, insa el nu a facut decat sa ridice din umeri. Emmett s-a infuriat si s-a ridicat, iesind ca o furtuna din camera, indreptandu-se spre bucatarie. Am auzit usa dulapului trantindu-se cand si-a aruncat cerealele Lucky Charms, renuntand la ele, si zgomotul cand si-a aruncat castronul in chiuveta. Am chicotit, luand o alta inghititura din cerealele mele.

 

„Este prea tanara”, a spus Jasper incet dupa un moment. Nu m-am uitat la el, nu trebuia sa intreb despre cine vorbea, pentru ca stiam deja. Stiam ca varsta Isabellei il va deranja cu adevarat pe Jasper si, uram sa recunosc asta, chiar si mie insumi, insa era usor neplacut si pentru mine.

 

„Cati ani are?”, am intrebat nonsalant, stiind ca, daca stie cineva, acela este el. Jasper s-a incruntat.

 

„A cumparat-o in ziua in care a implinit saisprezece ani”, a spus cu o voce plina de nemultumire. Am oftat, dand din cap. Stiam ca era mai tanara decat mine.

 

Emmett a revenit in camera cu un sandvis si noi am ras de el. Am terminat de mancat si am dus castronul in bucatarie, punandu-l in chiuveta, si m-am uitat la ceas.

 

M-am indreptat spre scari si le-am urcat rapid. Am deschis usa de la dormitorul meu si am aruncat o privire in jur, cautand geanta cu carti. Camera mea era intr-o dezordine nenorocita si intr-o abominabila nevoie sa fie curatata, insa nu am avut energia sa fac asta. L-am localizat, in final, intr-un colt si mi-am luat cartile de pe birou. Am aruncat o ultima privire in jur, asigurandu-ma ca am luat totul, si m-am indreptat spre usa.

 

Usa de vis-a-vis s-a deschis pe neasteptate si a iesit Isabella. Ochii i s-au marit cand m-a vazut, avand pe fata o expresie socata. Privirea ei scana in jurul meu, evident aruncand mici priviri la cat putea sa vada in dormitorul meu. Aproape ca m-am simtit rusinat, insa am inlaturat asta rapid.

„Stiu ca este o nenorocita de dezordine”, am spus chicotind. Ea a rosit si si-a ferit privirea, uitandu-se din nou in podea.

„Imi cer scuze, domnule”, a spus ea incet. „Nu am vrut sa ma uit”.

 

Am marait. „Nu trebuie sa-ti ceri scuze. Usa era deschisa, ar fi fost imposibil sa nu te uiti”.

 

A ridicat privirea si a zambit usor, dand din cap. M-am holbat in ochii ei pentru un moment si m-a surprins cand nu si-a ferit privirea. A fost ciudat de intens si putin stanjenitor, niciunul dintre noi nevorbind si nemiscandu-se, insa se parea ca nu-mi pot lua privirea.

 

Deodata, mi-a sunat telefonul, luandu-ma prin surprindere. Am tresarit si am injurat, bagand mana in buzunar si scotandu-l. M-am uitat la ecran si am marait. M-am uitat in sus si m-am incruntat cand am observat ca Isabella disparuse.

Mi-am intors atentia la telefon si am raspuns ezitant. „Ce vrei, Jessica?”, am intrebat oftand. Mi-am atarnat geanta pe umar si am inchis usa dormitorului meu, indreptandu-ma spre scari.

 

„Buna dimineata si tie, Edward”, a spus ea.

 

„Mda, buna dimineata”, am mormait. „Ce vrei?”

 

A suspinat cu exagerare si eu mi-am dat ochii peste cap. „Ma poti duce la scoala?”, a intrebat, avand vocea usor smiorcaita. M-am crispat.

 

„Scuze, scumpo, nu pot”, am spus repede. „Trebuie sa plec, ne vedem mai tarziu”.

 

Am inchis si am bagat telefonul la loc in buzunar, stiind ca ea se va enerva, insa, sincer, nu dadeam doi bani. Stia foarte bine ca nu trebuia sa ma cheme, arat eu ca un taximetrist?

 

Am ajuns la capatul scarilor si m-am oprit. Am facut cativa pasi spre zona sufrageriei si i-am vazut pe fratii mei inca stand pe canapea. „Idiotilor, va duc cu masina?”, am intrebat.

 

Jasper mi-a aruncat o privire si apoi s-a uitat la ceas. I s-au marit ochii. „Rahat, cand s-a facut atat de tarziu?”

Am ridicat din umeri. S-au ridicat amandoi si ne-am indreptat spre usa din fata. S-au ciondanit cu privire la cine sa traga cu pusca, in final renuntand Jasper, cand Emmett i-a prins capul la subsuoara. M-am urcat la volan si am pornit masina in timp ce se urcau fratii mei.

 

Mi-am conectat IPpod-ul si a inceput sa se auda muzica clasica. Emmett a mormait, intinzandu-se spre casetofon.

„Trebuie sa asculti mereu rahatul asta pentru muieri?”, a intrebat frustrat. M-am intins si i-am dat peste mana, cu putere, si el mi-a aruncat o privire intunecata, insa a continuat oricum sa schimbe melodia. A setat pe ceva hip-hop, o melodie a lui Lil’ Kim.

 

„Mozart a fost un nenorocit de geniu”, am spus. Emmett si-a dat ochii peste cap.

 

„Mda, ei bine, la fel este si Lil’ Kim”, a bolborosit. Eu si Jasper am ras.

 

In drum spre scoala a trebuit sa opresc sa alimentez si l-am facut pe Jasper sa se dea jos si sa puna pompa, pentru ca eu uram sa pun benzina. Am parcat pe locul meu obisnuit in parcarea scolii si am deschis portiera, moment in care o masina a parcat pe locul de langa mine, aproape sa-mi zgarie usa. Am sarit afara iritat si am vazut ca era Honda hidoasa a lui Lauren Mallory. Avea culoarea neagra si ar fi fost o masina decenta daca ea nu ar fi lipit pe geamuri abtibilde roz stralucitoare si daca nu ar fi atarnat acele siraguri de Mardi Gras de oglinda retrovizoare. Tarfa asta nu a fost niciodata in Hawaii si sunt al dracului de sigur ca nu a fost nici la Mardi Gras, asa ca era complet ridicol. Banuiesc ca ea credea ca erau misto sau ceva de genul asta, insa mie mi se pareau o facatura. Am observat-o pe Jessica pe locul din dreapta si am marait.

„Salut, Edward”, a spus Lauren in felul ei de flirt cand a coborat, aratand ca-si linge buzele in timp ce vorbea. Lauren a fost mereu la fel de fraiera ca si Jessica, dar macar ea isi intelegea pozitia si nu incerca sa indulceasca ceea ce era intre noi. Stia ca era doar sex. Nu am fost impreuna decat de cateva ori inainte si nu prea interactionasem de cand ma intorsesem. Si ea, de asemenea, a decis, se pare, sa-si incerce norocul fiind credincioasa si fidela unei singure persoane.

 

„Lauren”, am salutat-o ranjind. Jessica a sarit de pe locul din dreapta si mi-a zambit.

 

„Arati bine azi”, a spus Jessica.

 

„Nu arat eu bine in fiecare zi?”, am intrebat, ridicand o spranceana la ea. Ea a chicotit si a dat din cap.

 

A aparut Tyler Crawley si si-a pus bratul in jurul taliei lui Lauren, salutandu-ma cu o miscare din cap. Am dat si eu din cap la el. Era un tip de treaba, poate putin cam prea dedicat lui Lauren, dar nu puteam sa-l condamn, ea era o aparitie decenta pana la urma. Am fost surprins cand am aflat ca se intalneau, din moment ce imi aminteam clar zilele de fotbal de anul trecut, cand stateam in vestiar si el radea cand gasca noastra impartasea povesti ale escapadelor cu Lauren.

 

Am facut cativa pasi in fata, micsorand distanta dintre mine si Jessica. „Sti ce ar arata cu adevarat bine in dimineata asta?”, am intrebat cu blandete, actionand cu sarm.

 

„Ce?”, a intrebat ea, respirand greu, deja fierbinte si deranjata.

 

Bocchino”, am spus, trecandu-mi degetele peste buzele ei. Se topea intotdeauna cand ii vorbeam in italiana, fara sa dea doi lei pe ce spuneam. Doar sa cer un nenorocit de sex oral, asa cum tocmai facusem, suna romantic pentru ea. „Acea gura pe mine”. A deschis buzele si mi-a bagat degetul aratator in gura ei, sugandu-l. Am marait si am dat sa spun ceva, dar am fost intrerupt abrupt de o pocnitura puternica si o durere ascutita in ceafa. Mi-am retras mana de la Jessica si mi-am inclestat ceafa, intorcandu-ma.

 

„Ce dracului?!”, am tipat.

 

„Esti asa o zdreanta”, a spus Rosalie cu o voce rece, avand privirea incruntata la mine. Am zambit usor, inca frecandu-ma pe ceafa. Ar fi trebuit sa stiu ca era ea, Rosalie era singura cu coaie sa faca asa ceva.

 

„Neata, Rose”, am spus. Emmett s-a apropiat razand, aruncandu-si bratul in jurul umerilor lui Rose. Jasper si Alice veneau in spatele lor, zambind si tinandu-se de mana.

 

„De ce esti inca aici?”, a intrebat Rose ridicand o spranceana, avand o voce ascutita si severa. Se uita peste umarul meu, unde statea Jessica.

„Ne vedem mai tarziu, Edward”, a bolborosit Jessica plecand. Mi-am dat ochii peste cap la Rose, insa nu m-am putut abtine sa nu ranjesc. Era destul de amuzant de cat de speriate erau toate fetele de Rosalie Hale. Alice era singura prietena de sex feminin pe care o avea, din moment ce Alice era singura cu destul curaj care sa o infrunte vreodata.

 

„Tocmai mi-ai alungat trezirea de dimineata”, am spus, aplecandu-ma in masina si luandu-mi geanta cu carti. Am inchis usa si am incuiat si m-am intors inapoi spre ei.

 

„Sunt o multime de alte femei pe aici care sunt mai mult decat disponibile, nu stiu de ce iti pierzi constant timpul cu Stanley. Este scarboasa”.

 

Am ridicat din umeri. „Ea este cel mai usor de atras in vestiarul portarului”.

 

Fratii mei au ras, insa Rose nu a gasit nimic amuzant. „Jur ca nu o sa pui mana niciodata pe o fata decenta cu atitudinea asta”, a spus ea scuturand din cap.

 

Inainte sa am sansa sa vorbesc si sa repet faptul ca nu aveam nici o dorinta sa ma stabilesc cu cineva, a intervenit Alice. „Ar trebui sa-l lasam in pace pe Edward. Daca el vrea sa-si piarda timpul cu cineva ca Jessica Stanley, atunci asta este treaba lui”.

 

Am privit-o usor surprins, din moment ce de obicei ea era cea care aducea in discutie lipsa mea de stabilitate. A zambit usor, ridicand din umeri la privirea mea intrebatoare. I-am returnat zambetul, fara sa inteleg schimbarea ei brusca de atitudine, dar apreciind asta, cu toate astea.

 

„Ma rog”, a mormait Rose iritata.

 

„Aseara s-a intors tata”, a spus Emmett deodata, aruncandu-mi o privire rapida in timp ce incerca sa distraga atentia de la mine. Am apreciat asta. Parea ca acum este o rutina zilnica, unul dintre ei sa se ia de mine din cauza asa-zisei mele promiscuitati. Si ce daca imi face placere sa mi-o trag?

 

„Serios?”, a intrebat Rose nonsalanta, fara ca macar sa se prefaca ca ii pasa.

 

„Mda, asta imi aduce aminte”, a spus Jasper. „Alice, ce faci dupa scoala?”

 

Ea a ridicat din umeri. „Nu stiu, de ce?”

 

„Tata vrea sa stie daca poti merge la magazin sa alegi niste haine si lucruri pentru noua fata pe care a adus-o acasa”, a spus Jasper, deja bagand mana in buzunar sa scoata portofelul. Stia ca nu se punea problema ca ea sa refuze. Aveam fiecare instrumentul lui terapeutic, al meu fiind muzica. Cumparaturile erau al lui Alice. O calmau, o ajutau sa gandeasca, ceea ce nu avea nici un sens pentru mine, din moment ce mall-urile ma stresau al dracului. Dar, ma rog, asta era Alice – capricioasa.

 

Ochii lui Alice s-au marit. „Normal!”, a spus entuziasmata, intinzand mana si luand cartea de credit de la el.

 

„Deci, a luat una noua?”, a intrebat Rose in liniste. Rose si Alice erau singurele persoane din afara familiei care aveau idee de natura adevarata a celor adusi in casa noastra. Toti ceilalti credeau ca ele erau doar menajere care locuiau la noi sau ceva de genul asta, pe care noi le angajam, insa Rose si Alice stiau ca ele nu se aflau acolo din proprie vointa. Oricum, ele erau ca o familie pentru noi, aveam incredere in ele.

 

Am dat cu totii din cap si ea a ras. „Nu are de gand sa i-o traga si asteia, nu?”

 

Eu si Emmett am ras – ele mai suspectau si ca tata a avut ceva legaturi sexuale cu ultima doamna. Desi lui Jasper nu i s-a parut foarte amuzant.

 

„Considerand ca este mai tanara decat noi, sper din suflet ca nu”, a spus el sec. Am tacut cu totii instantaneu si Rose s-a intors la el cu gura cascata.

 

„Cati ani are?”, a intrebat ea neincrezatoare.

 

Jasper a ras cu amaraciune. „Abia saisprezece”.

 

Alice se uita la iubitul ei, incruntandu-se, evident constienta de ce simtea el in legatura cu asta. Ei erau complet opusi in felul in care aratau si se comportau, insa, in acelsai timp, semanau foarte bine la anumite chestii. Rose s-a incruntat usor, manioasa.

 

„A adus o adolescenta intr-o casa plina cu baieti adolescenti? Cat de al dracului de prost este?”, a intrebat ea, evident infuriata.

 

Mi-am dat ochii peste cap si Emmett a oftat. „Nu fi ridicola, Rose, nu e asa mare scofala”. Ea a ridicat sprancenele la el.

„Nu-i mare scofala? O adolescenta locuind in aceeasi casa cu Dl. Voi-Fute-Orice este-Cel mai-Convenabil?”, a spus ea, aratand spre mine. Am marait, scuturand din cap.

 

„Mai scuteste-ma dracului, Rose. Ma sti inca din scoala generala; ar trebui sa ma cunosti mai bine de atat”.

 

A sunat clopotelul si Rose a plecat imediat, ca o furtuna. Emmett a oftat, incruntandu-se. Am scuturat din cap si i-am aruncat un zambet intelegator. Rose putea fi un necaz. Aveam un sentiment ca ar putea fi cu adevarat suparata ca o femeie tanara locuieste in aceeasi casa cu iubitul ei. Rose era mortal de superba si stia asta, insa uneori putea fi geloasa ca naiba.

Emmett a urmat-o si eu mi-am trecut degetele prin par, intorcandu-ma sa ma indrept spre cladire. L-am auzit pe Jasper soptind numele Isabellei lui Alice si am luat in considerare sa zabovesc prin zona sa aud ce are el de spus, dar m-am hotarat impotriva. Vroiam sa ajung la prima ora sa vad daca inca mai pot vorbi cu Jessica despre a se furisa cu mine.

 

Dar, bineinteles, asta nu a mers. M-am asezat in banca langa Jessica si m-am aplecat soptindu-i despre chiul. Insa ea nu facea decat sa se holbeze in fata, cu un botic ridicol pe fata, enervata toata din cauza ca am lasat-o pe Rose sa-i vorbeasca in felul in care i-a vorbit. De parca as avea vreun nenorocit de control asupra lui Rosalie Hale.

 

Primele ore de curs s-au scurs incet. La scoala imi venea mereu usor, nu eram chiar un pusti aiurit sau ceva de genul asta, dar fusesem binecuvantat cu memoria uimitoare a tatalui meu. Daca nu aveam un fund atat de lenes cand venea vorba de teme si proiecte, as fi in fruntea clasei. Inca aveam un GPA(1) decent, in jurul a 4.0, insa cu orele mele AP(2) ar putea fi mult mai mare.

A venit ora pranzului si m-am tarat la cantina, tolanindu-ma pe scaunul mic din plastic, la masa noastra obisnuita din colt. Am stat in fiecare zi pe acelasi scaun inca de cand eram boboc, nimeni altcineva nu indraznea sa se aseze pe el. Majoritatea oamenilor de pe aici se temeau de noi datorita barfei si zvonurilor care se invarteau in jurul legaturii familiei mele cu  Mafia. Familia Cullen a fost asociata cu crima organizata inca de pe vremea lui Al Capone si a prohibitiei si majoritatea copiilor o considerau o coincidenta, vazand cum tatal meu s-a rezumat la a fi medicul orasului, insa nu se puneau cu noi oricum, pentru orice eventualitate. Inca existau acei cativa alesi, precum Mike Newton, care erau prea prosti sa-si bage nasul si sa ne urmareasca. Si asta ma irita la nesfarsit…daca exista ceva ce uram, era lipsa de respect.

 

Insa asta m-a bagat in probleme anul trecut si nu aveam nici o intentie sa las asta sa ma conduca din nou pe acel drum. Faceam tot posibilul sa-i ignor pe cei ca Newton, insa era mult mai usor de spus decat de aplicat. Nu-mi doream nimic mai mult decat sa merg in partea cealalta a cantinei si sa-l smucesc din scaunul lui, sa-l bat in fata tuturor, sa le arat tuturor ca nu treci peste mine. Nu a comentat nimeni cu privire la bandajul pe care il aveam azi la cap datorita copcilor si eram recunoscator pentru asta, caci daca o facea cineva, asta chiar m-ar fi scos din minti si as sfarsi cautand razbunare fara ca macar sa ma gandesc.

 

Alice si Jasper au intrat in cantina, tinandu-se de mana ca de obicei. Jasper s-a aplecat si a sarutat-o tandru si aratau usor stanjenitor, din cauza a cat era el de inalt pe langa ea, insa astia erau ei si nu dadeau doi bani. Jasper s-a asezat la coada pentru pranz sa-i ia ceva de mancare lui Alice, asa cum facea de obicei, si Alice venea spre masa la care stateam eu.

 

 

Fratii mei obisnuiau sa fie spontani si imprudenti, dar se pare ca mi-au lipsit mult cat timp am fost plecat in acele luni de zile, pentru ca m-am intors acasa la cei mai anticipabili idioti de pe planeta. Pot sa garantez ca Jasper va manca o felie de pizza cu branza si Alice o salata si ca vor imparti o nenorocita de cola, pentru ca exact asta fac ei in fiecare zi de doua saptamani. Nici Rose si Emmett nu sunt mai prejos…si ei se minuneaza de ce nu planuiesc eu sa am o iubita. Rahatul asta trebuie sa fie plictisitor.

 

„Salut, Edward”, a spus Alice, asezandu-se zambind in fata mea.

 

„Salut, chestie scunda, aproape ca nu te-am vazut aici”, am spus cu un suras superior. Ea s-a incruntat in joaca si a scos limba la mine. Criticasem intotdeauna faptul ca inaltimea ei era o provocare, din moment ce abia atingea 1,53 m inaltime.

„Sa vezi tu daca iti mai eu apararea vreodata”, a mormait ea. Am ras.

 

„Mda, sunt cam surprins ca ai facut-o. Vreau sa spun, rahat, Alice, de obicei esti mai rea decat ei cu dorinta ca eu sa ma potolesc”.

 

Alice a zambit. „Mda, mi-am dat seama ca nu are rost sa incerc sa discut cu tine despre asta, esti prea greu de cap. Destul de curand, iti vei da singur seama de asta”, a spus ea.

 

Mi-am dat ochii peste cap. „Nu-ti tine respiratia, Alice”, am mormait. A venit Jasper si a asezat tava in fata lui Alice. Pizza cu branza, salata si o nenorocita de cola – ce v-am spus eu?

„Pentru ce nu ar trebui sa-si tina respiratia?”, a intrebat el, tolanindu-se pe scaunul de langa Alice. Au aparut si Emmett cu Rose cu mancarea lor si s-au asezat langa mine.

 

„I-am spus lui Edward ca, destul de curand, va decide singur sa se stabileasca la o fata”, a spus Alice, luand o inghitura din salata ei. Fratii mei i-au aruncat o privire si au bolborosit ceva printre dinti.

 

„Mi-e mila de fata care va fi destul de proasta pentru a se intalni cu el”, a spus Rose razand. M-am intors si i-am aruncat o privire.

 

„De ce?”, am intrebat in aparare, fiind sigur ca nu eram atat de rau. „Sunt bogat, am putere. Sunt destept, talentat, am simtul umorului si sunt al dracului de sexy. Orice tarfa ar fi norocoasa sa fie cu mine

”.

Si-au dat cu totii ochii peste cap si Rose a marait. „Exact acesta este motivul. Esti un ticalos rasfatat si increzut”.

 

Am ras cu amaraciune, balansandu-mi scaunul pe spate, pe picioarele subtire. „Asta spune cea mai vanitoasa tarfa in viata”.

 

Rose s-a incruntat la mine si s-a ridicat rapid, scaunul ei fiind impins cu duritate in spate, picioarele de metal zgariind podeaua, facandu-ne pe toti sa ne crispam. S-a intors si a iesit ca o furtuna din incapere, trantind usa cu putere si atragand atentia tuturor celor din cantina. Emmett mi-a aruncat o privire si s-a ridicat, luand tava lui si a lui Rose si aruncand mancarea la gunoi. A urmat-o afara fara sa spuna un cuvant.

 

Ce v-am spus eu – anticipabil. Rose face accese de furie si fuge in viteza cand cineva spune sau face ceva ce nu-i place ei si Emmett o urmeaza ca un catelus.

 

Jasper statea tacut, rontaindu-si pizza in liniste. Alice a oftat, aruncand furculita. „Nu ar trebui sa te indoiesti de mine. Si, doar ca sa sti, nu conteaza cat de bine arati sau cat de amuzant sau talentat esti, niciunei fete cu macar un dram de respect de sine nu-i place sa fie strigata cu cuvantul cu ‚t’ de catre un baiat. Deci, poate ca, daca te mai domolesti cu asta, vei da de o fata decenta care sa fie interesata si de laturile tale fermecatoare. Pentru ca poti sa fi fermecator, Edward, si esti o partida buna, dar irosesti totul pe tarfulitele de pe aici”.

 

S-a ridicat si si-a luat salata, mergand si aruncand-o la gunoi. Jasper s-a ridicat rapid. A scuturat din cap la mine, cu tristete. „Daca te-ar putea vedea mama acum”, a mormait, indepartandu-se.

 

Am oftat, trecandu-mi mana prin par. Tata spunea mereu ca cel mai mare talent al meu este sa enervez oamenii.

 

NOTA:

(1) – GPA = Grade Point Average, reprezinta un sistem de notare, un indice al mediei din anii de studiu.

(2) – AP classes = Advanced Placement classes, cursurile de acest gen sunt notate diferit de alte cursuri; reprezinta un program oferit de facultatile sau liceele din SUA si Canada, care este, de obicei, mult mai riguros decat celelalte programe de studiu oferite.

 

Reclame

One comment

  1. Cam trist cap asrta 😦



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: