h1

30. Putere

“Puterea nu vine de la o capacitate fizica. Vine de la o vointa neclintita.” – Mahatma Gandhi

 

Isabella Swan POV

 

M-am ridicat si am privit imprejur,  clipind de cateva ori. Mi-am ridicat mainile ca sa ma frec la ochi dupa somn si m-am uitat la ceasul cu alarma. Era cu putin inainte de 8 dimineata, iar eu eram singura. Am realizat ca Edward a trebuit sa se scoale si sa fi plecat la scoala,  dar a reusit intr-un fel sa nu ma trezeasca in acest proces. Am dormit adanc noaptea trecuta, atat de adanc incat nu imi amintesc sa fi mai dormit asa vreodata. M-am trezit doar o data in mijlocul noptii, avand nevoie disperata sa merg la baie. Nu imi amintesc cand am mers la culcare, dar cand m-am trezit, dormeam pe pieptul lui Edward cu mainile lui stranse in jurul meu. Era confortabil si nu am vrut sa ma misc, dar vezica mea era disperata si nu am avut de ales decat sa ma ridic. Mi-a luat un minut inainte sa fi putut iesi din imbratisarea lui Edward, deorece de fiecare data cand incercam sa scap de el, ma strangea si mai tare. Am ras putin cand eram in sfarsit libera si mana sa m-a tras inapoi la el, mormaind  ‘N-o pot avea, fata mea,”. Vocea lui era ragusita de la somn si suna atat de protectiv.  Imi incalzea inima ciudat si aproape ca am facut pe mine de la ras, uimita ca nu l-am deranjat cu felul in care rasul meu ne zgaltaia. Am reusit sa scap la un moment dat, mai tarziu, si am ajuns la baie fara sa il trezesc. Cand m-am intors el era strans ca intr-o minge sub asternuturi. M-am urcat in pat, stand cu fata spre el si privindu-l  cum doarme pentru cateva minute. Arata atat de relaxat si multumit, si chiar putin vulnerabil. M-am gandit pentru o secunda, apoi mi-am ridicat mana si am trecut-o usor prin parul lui. A gemut la atingerea mea, mutandu-se spre mine imediat. Acesta a fost singurul lucru pe care mi-l amintesc, deci probabil ca am adormit.

Am dat la o parte asternuturile de pe mine si m-am dat jos din pat, intinzandu-ma. Am luat cateva haine din dulap, dandu-mi jos pijamalele si imbracand repede hainele. M-am gandit un moment daca sa tin tricoul de fotbal al lui Edward toata ziua, pentru ca vroiam sa ma simt confortabil, dar stiam ca, din cauza companiei doctorului Cullen, trebuia sa fiu cat mai decenta. Nu eram sigura daca o sclava ar trebui sa stea prin jur purtand hainele stapanului ei, chiar daca stapanul e mai intelegatoar. Aveam o presimtire ca musafirii Doctorului Cullen nu ar fi atat de acceptabili.

M-am imbracat cu o pereche de pantaloni khaki si un tricou negru cu maneca lunga. Mi-am pus balerinii negri, care au devenit preferatii mei intre timp. Erau atat de comfortabili incat adesea uitam ca port pantofi, aceasta fiind o binefacere pentru cineva obisnuit sa mearga in picioarele goale. M-am pieptanat repede si mi-am prins parul intr-o coada de cal la baza gatului, uitandu-ma putin in oglinda. Eram simpla, cu siguranta, dar macar aratam prezentabil.

Mi-am luat telefonul si l-am pus in buzunar ca de obicei. Dr Cullen era acasa, desigur, dar nu am iesit din obicei si am tinut telefonul cu mine, pentru orice eventualitate. Singurul moment in care suna era acela cand nu aveam telefonul, si nu am vrut sa repet asta. Am iesit incet din camera, fiind cat de tacuta cu putinta. Am ajuns la etajul al doilea si am inghetat, fruntea incretindumi-se cand am vazut usa de la dormitorul lui Jasper larg deschisa. Toate usile din casa erau de intotdeauna tinute inchise, nu conta daca cineva era sau nu in camera. M-am indreptat incet spre ea, oprindu-ma in prag si privind in jur. Parea goala si lumina era aprinsa. Jasper intotdeauna zicea ca puteam sa intru in camera lui de cate ori aveam nevoie, dar tot ma simteam ca si cum ii invadam spatial personal, asa ca intram foarte rar.

“Jasper?” am intrebat incet. Nu a fost nici un raspuns. Am facut un pas inauntru si am vazut usa din baia lui deschisa, ceea ce confirma ca era complet pustiu acolo. M-am gandit ca era la scoala, dar nu intelegeam de ce si-a lasat camera deschisa. Cu siguranta nu ii sta in caracter. Am inchis lumina si am iesit din camera, inchizand usa. M-am intors spre scari si am tipat cand am pasit inainte si m-am ciocnit de ceva ce statea acolo.

M-am ferit instantaneu, uimita de aparitie. M-am lipit de usa si mi-am inchis ochii, pregatindu-ma de orice venea. Am simtit o atingere pe bratul meu  dupa un moment.

„Isabella? Esti bine?” mi-am deschis ochii la auzul vocii lui Jasper si l-am vazut stand in fata mea cu o privire ingrijorata. Intotdeauna il ingrijora pe Jasper cand imi era frica langa el, chiar daca parea sa inteleaga ca nu era nimic personal. Era doar o reactie naturala, avand instinctul de a ma apara.

„Da, scuze,” am murmurat, relaxandu-ma si dandu-ma din usa. Am respirat adanc si i-am zambit. „Am vazut ca usa ta era deschisa si m-a ingrijorat putin pentru ca niciodata nu o lasi asa. Nu ma asteptam sa fie cineva aici cand m-am intors.”

A aprobat,  clar intelegand.

„Scuze ca te-am speriat, nu am vrut.”

Am ridicat din umeri,  spunandu-i ca nu era mare lucru. M-am uitat la el un moment, fruntea incretindumi-se.

„Nu ai intarziat la scoala?” l-am intrebat. Era trecut de 8 si stiam ca baietii plecau de obicei la 7:30. El zambi.

„M-am invoit,” spuse el dand din umeri. M-am uitat la el confuza inainte sa imi dau seama.

„Treaba de dadaca,” am soptit, simtindu-ma brusc ridicol pentru ca lipsea de la scoala ca sa aiba grija de mine. Nu era drept; nu era drept ca el sa sufere pentru ca eu eram slaba. Jasper imi observa ezitarea si ofta.

„Daca- spui ‚treaba de dadaca’ inseamna ca nu vreau cu adevarat sa fiu aici. Prefer sa ii spun timp liber,” spuse el. Am zambit usor si am aprobat, multumita sa vad ca macar nu ma vedea ca pe o povara, chiar daca ma simteam ca una.

„Bine atunci, timp liber,” El mi-a zambit inapoi, aratand destul de fericit. ”Ce vom face cu exactitate in acest timp liber?”

El rase.

„Pai, vom curata putin pe aici, iar apoi vom petrece timp in biblioteca, si poate afara inainte sa pregatim cina. Stiu, nimic prea interesant, dar cum ti se pare?”

Am zambit si aprobat.

„Suna bine.”

Mi-a raspuns la zambet si s-a intors spre scarile ce duceau la etajul trei. Am ezitat, dar l-am urmat, gandindu-ma ca mergea in biblioteca prima data. Cand am ajuns in holul etajului al treilea, el s-a indreptat in directia opusa. M-am oprit la inceput, dar l-am urmat nesigura de ce facea. S-a oprit in fata dormitorului lui Edward si s-a  intors spre mine, ridicand din sprancene.

„E ok sa intram, sau vrei sa intru doar eu?” m-a intrebat. Fruntea mi se increti din cauza confuziei.

„De ce intram in camera lui Edward?” am intrebat ezitand, nesigura la ce se referea. Bineinteles ca eram comfortabila cu Edward si aveam incredere in el, dar tot nu puteam sa intru in spatiul lui fara permisiune.

Jasper s-a uitat la mine plin de confuzie pentru un moment, datorita intrebarii, inainte de a zambi.

„Cred ca am uitat sa mentionez ca lui Edward trebuie sa i se spele rufele si m-a rugat de dimineata sa iti transmit asta. A spus ca nu e obligatoriu, dar ca ar aprecia, considerand ca nu mai are cu ce sa se imbrace.”

M-am holbat la Jasper, socata ca Edward ma rugase sa fac ceva, mai ales dupa conversatia noastra de noaptea de dinainte.

„Deci, cineva trebuie sa intre sa o faca. El ti-a oferiti si tie permisiunea, desigur, dar nu stiu cat de confortabil te vei simti in, uh, jungla.”

Am ridicat din umeri, zambind la ideea lui despre camera lui Edward.

”Atata timp cat zice ca e in regula, nu e mare lucru,” am spus. Jasper aproba.

”Ok. Tu iei hainele si ne intalnim jos,” spuse el.

 ”Uh, ok,” am murmurat, inca socata. Mi-a aruncat un zambet inainte de a se intoarce. Am ezitat in pentru un moment inainte sa apas sigura pe clanta. Am impins usa incet si am facut un pas inauntru, privind cu respiratia taiata. Era inca un haos total, desigur, iar ochii mi-au cazut pe pistolul sau stand pe pat. M-am uitat lung la el pentru un moment, amintindu-mi cum m-a intrebat aseara daca vreau sa ma invete sa-l folosesc intr-o zi. Am zambit involuntar la cat de multa incredere imi arata, sa puna o arma mortala in mana mea cand puteam atat de simplu sa o intorc impotriva lui. Nu as face asa ceva niciodata, desigur, dar el trebuia sa aiba incredere incredere in mine sa isi asume un asemenea risc.

Mi-am luat ochii de la pistol si am ignorat mizeria in timp ce imi faceam drum spre imensa gramada de haine murdare. M-am luptat cu instinctul meu de a lua obiecte de pe jos si a le pune la locul lor, in schimb trecand peste ele. Mi-a oferit permisiunea sa ii curat hainele, dar nu a mentionat nimic despre atingerea celorlalte lucruri din camera lui. In ciuda a tot ce se intamplase, el era inca sclifosit si nu vroiam sa intrec linia.

Am luat cosul de rufe, care in mod ciudat era gol. Nu intelegeam de ce arunca toate hainele pe podea cand avea un cos pentru asta, insa imi imaginez ca asa era el. Era ciudat din punctul asta de vedere – dezordinea sa avea un fel de organizare. Poate ca lucrurile nu erau la locul lor, insa erau undeva unde le puteai gasi usor daca aveai nevoie de ele.

Am separat repede rufele, luandu-le pe toate de culori inchise si aruncandu-le in cos. Am facut un morman de rufe albe si inca unul de rufe colorate, pentru a le spala mai tarziu. Erau niste asternuturi inghesuite intr-un colt si m-am uitat la ele pentru un moment, gandindu-ma de ce erau acolo si daca ar trebui sa le ating, insa m-am decis sa n-o fac. Nu eram sigura ce era cu ele si nu vroiam sa ating nimic fara permisiunea lui Edward.

Am luat cosul plin si l-am dus in hol, inchizand usa de la dormitorul lui Edward. Am trarat cosul pe scari la al doilea etaj, inghetand cand am ajuns la al doilea set de scari. Dr. Cullen urca cu tipul numit Laurent. Am facut un pas intr-o parte si m-am uitat la podea, asteptand sa treaca inainte de a cobori. Cand au ajuns la al doilea etaj Dr. Cullen s-a uitat in sus si m-a vazut.

„Buna dimineata, Isabella,” a spus politicos, usor rece si formal, diferit de cum ma saluta de obicei. Am realizat ca facea asta din cauza musafirului, tratandu-ma cu indiferenta. Nu era surprinzator – presupun ca ce era surprinzator e faptul ca nu ma trateaza mereu asa.

„Buna dimineata si dumneavoastra, domnule,” am spus, uitandu-ma in sus si asigurandu-ma ca vocea imi era clara ca sa nu par lipsita de respect.

„Nu te obosi sa faci curat in birou, voi lucra acolo azi,” a spus.  Am dat din cap.

„Da, domnule,” am spus. El a dat din cap si s-a indreptat catre birou. M-am uitat la celalalt tip, ce ma privea ciudat. Mi-am luat privirea repede, uitandu-ma inapoi la podea. Ei s-au dus in biroul lui Dr. Cullen si am coborat cu cosul in camera de spalat rufe. Jasper a intrat dupa mine, intinzand o sticla de apa.

„Ma gandeam ca iti va fi sete,” a spus, zambind. Am zambit si i-am multumit repede, deschizand sticla si luand o gura de apa. Am pus sticla jos si am pornit masina de spalat rufe, punand in ea hainele lui Edward in timp ce Jasper se duse inapoi in sufragerie. Dupa ce am terminat m-am dus in bucatarie si am pus farfuriile in masina de spalat vase si am pornit-o. Dupa accidentul cu bule din ziua aceea, ne-am dat seama cum sa o folosim corect, ceea ce a facut lucrurile mult mai usoare. Atat de usoare incat aproape simteam ca trisez.

Am sters dulapurile si m-am asigurat ca bucataria era decenta inainte de a ma duce in sufragerie. Am aranjat putin si am sters masa.

„Vrei sa te ajut?” s-a oferit Jasper dupa un moment. El statuse si ma privise, aratand destul de plictisit.

„Nu, dar multumesc pentru oferta. Poti sa te duci sa faci ceva, pot sa stau singura. Nu esti nevoit sa ma privesti, imi imaginez ca e destul de plictisitor,” am spus, ridicand din umeri. El a oftat.

„Esti ingrozitor de incapatanata, stii?” a murmurat. M-am uitat la el surprinsa si a zambit. „Esti. Cineva se ofera sa te ajute si tu refuzi. Cine face asa ceva?”

Am ridicat din umeri. „Te-ai mai oferit sa le ajuti si pe celelalte femei?” am intrebat, privindu-l curioasa. Jasper era un tip dragut, insa nu cred ca era tipul care face curat doar de dragul de a face curat. S-a uitat la mine pentru un moment inainte de a-si scutura capul in semn ca nu. „Bine atunci. Sa stii ca nu este nimic special la mine, Jasper. Poate ca sunt mai tanara decat celelalte insa tot ca ele sunt. Nu trebuie sa ma tratezi ca pe un copil; nu m-am simtit niciodata ca unul. Sunt obisnuita cu asta – nu te ingrijora. Ma pot descurca cu responsabilitatile mele.”

El a oftat si s-a uitat in jos, parand suparat de cuvintele mele. L-am privit pentru un moment curioasa insa nu vroiam sa-l deranjez, intrebandu-l la ce se gandeste. Am terminat repede de curatat si m-am intors la Jasper, care tot acolo statea. „Oricum, am terminat,” am spus, ridicand din umeri, sperand ca se va mai inveseli. A zambit usor si a dat din cap.

„Bun. Hai sa mergem in biblioteca,” a sugerat. Am dat din cap si m-am mai uitat o data in jur apoi l-am urmat. Am intrat in biblioteca si m-am asezat la masa mica ce se afla acolo. Jasper a luat niste foi si creioane si a venit sa stea langa mine. „Putem practica scrisul,” a spus, sunand ca o sugestie, nu ca o porunca.  Am realizat ca-mi dadea o optiune, pe care o puteam refuza daca vroiam. Am zambit usor si am dat din cap, luand un creion.

Am pus varful pe hartie si am ezitat. „Ce ar trebui sa scriu?” am intrebat, uitandu-ma in sus la el. El a ridicat din umeri.

„Incepe cu nume, asta functioneaza intotdeauna,” a sugerat. Am dat din cap si m-am intors la hartie, incepand sa-mi scriu numele. Era tremurat, literele fiind prea mari, insa cel putin era lizibil. Am scris ‚Isabella Marie Swan’ si m-am uitat in sus la Jasper. A zambit. „Nu esti chiar asa de rea, sa stii. Si practica aduce perfectiunea, asa ca vei scrie romane in scurt timp. Poti sa scrii numele meu in continuare.”

M-am uitat la hartie si am ezitat. „J-a-s-p-e-r?” am intrebat, despartind in cap inainte. El a chicotit.

„Corect. Esti mai priceputa decat iti dai credit,” a spus. Am zambit si am inceput sa-i scriu primul nume, usor mandra de mine. „Al doilea nume este Whitlock,” a spus dupa un moment. M-am uitat la ea surprinsa de numele neobisnuit. „Va trebui sa-l intrebi pe tata de unde a venit cu asta, deoarece eu nu am nicio contributie,” a spus zambind. Am dat din cap si i-am scris si numele mijlociu. I-am scris si numele de familie si s-a uitat curios la mine cand a vazut ca e bine.

„E scris pe spatele tricoului de football al lui Edward,” am spus, ridicand din umeri. A zambit si a dat din cap.

„Da, este. Poti sa-i scrii si numele lui.”

Am zambit si am scris ‚Edward’, amintindu-mi ca l-am mai vazut scris undeva. M-am uitat la Jasper intrebatoare, nestiind cum il mai cheama. Jasper a zambit. „Nu-i stii numele mijlociu?” Mi-am scuturat capul ca nu.

„Nu mi-a spus niciodata,” am murmurat. „Dar presupun ca nici nu am intrebat.” Jasper a dat din cap.

„E Anthony. El a primit numele normal,” a spus. Am zambit si am despartit in cap apoi am scris. Jasper s-a uitat la hartie si a zambit cand a vazut ca e bine. Am terminat cu toate numele inainte de a lua o pauza. Eram cu adevarat recunascatoare pentru ajutorul oferit de Jasper si pentru ca ma indeamna sa exersez. Nu parea asa mare scofala insa insemna mult pentru mine ca facea efortul acesta.

M-am dus inapoi in camera lui Edward si am luat al doilea morman de rufe, ducandu-le jos si punandu-le in masina de spalat, dupa ce am scos prima runda de haine si le-am pus in uscator. M-am dus in biblioteca si Jasper a citit o carte in timp ce am mai scris putin.

„Te inseli, sa stii,” a spus Jasper dupa un lung moment de liniste. M-am uitat in sus surprinsa.

„In legatura cu ce?” am spus, nefiind sigura despre ce vorbea luand in considerare ca nu am spus niciun cuvand de mai bine de douazeci de minute.

„Jos, ai spus ca nu esti speciala. Aia m-a deranjat cu adevarat, pentru ca nu e adevarat. Esti speciala. Il aduci pe fratele meu la viata, il transformi in persoana care obisnuia sa fie. Asta te face foarte speciala,” a spus. Am zambit usor si mi-am scuturat capul.

„Nu am facut nimic ca sa-l schimb pe Edward, se schimba singur. Nu merit credit pentru asta,” am spus. Cu toate astea am simtit cum rosesc si mi-am luat privirea, jenata. Jasper a chicotit si si-a deschis gura pentru a vorbi cand un sunet puternic il intrerupse si buzunarul a inceput sa-mi vibreze. Am tipat si m-am ridicat, uimita. Am dus mana si am scos telefonul, uitandu-ma la el surprinsa. Cand s-a oprit si lumina de la ecran a disparut m-am uitat la Jasper confuza. El a zambit uosr.

„Deschide clapita,” a spus. Am deschis-o si m-am uitat la ecran, strangand usor din ochi ca sa citesc ce spunea.

„Zice ca am un mesaj,” am spus dupa un moment, ezitand. Jasper a chicotit.

„Apasa butonul mare din mijloc ca sa-l citesti,” am dat din cap si am apasat butonul si ecranul s-a schimbat. „Foloseste sagetile ca sa dai mai sus sau mai jos.”

M-am uitat putin la Jasper inainte de a ma intoarce la telefon. Am vazut numele lui Edward si am zambit imediat, realizand ca el a trimis mesajul. Am dat in jos si am incercat sa citesc. Am priceput partea cu „Mi-e dor de tine,” insa nu recunosteam ultima bucata. M-am asezat jos si m-am uitat la telefon pentru un moment, incercand sa-mi dau seama ce spune. Mi-a luat cam un minut inainte de a suna familiar. Era italiana, cum imi spunea Edward cateodata – „tesero mio”. Imi aduceam aminte de la Halloween cand mi-a spus ca inseamna ‚comoara mea’ insa putea fi folosit si drept ‚draga mea’.

Am zambit usor si mi-am simtit ochii umezindu-mi-se de lacrimi la gandul ca Edward mi-a trimis un mesaj de la scoala ca sa-mi spuna ca-i lipsesc. Am simtit o lacrima pe obraz si am sters-o repede, sperand ca Jasper nu a vazut-o. “Presupun ca e de la Edward, corect?” a intrebat usor Jasper dupa un moment. M-am uitat in sus si am vazut ca ma privea plin de compasiune. Am dat usor din cap. “Apasa butonul min din dreapta sus ca sa-i raspunzi.”

M-am uitat inapoi la telefon si am apasat butonul, ecranul schimbandu-se din nou. Am vazut ca numarul lui Edward era automat pus in spatiul de trimitere. “Deci, uh… cum scriu?” am intrebat ezitant, simtindu-ma stupid pentru ca trebuie sa intreb. A zambit usor si mi-a explicat despre apasarea butoanelor de un anumit numar de ori pentru a obtine litere si ce trebuie sa fac daca vreau numere. Era clar si la obiect, nerazand de mine, ceea ce apreciam cu adevarat. Am abreviat, pur si simplu deoarece era mai usor, si am sperat sa nu-l deranjeze prea tare pe Edward.

“Jasper?” am intrebat dupa un moment, ezitant.

“Da?” a intrebat curios.

“Cum spui ‘intotdeauna’ in italiana?” m-am uitat in sus si am vazut ca zambeste.

“Sempre,” a spus cu un accent usor ce-i facea vocea sa sune sarmant. M-am intrebat imediat daca ii vorbea lui Alice in italiana, deoarece limba suna foarte romantic. “S-e-m-p-r-e.”

Am dat din cap si m-am intors inapoi la telefon si am inceput sa scriu. Am gresit o data si Jasper mi-a spus cum sa sterg. Am scris si am apasat butonul mare din nou ca sa-l trimit. Am inchis clapita, punandu-l la loc cand cuvinetele ‘mesaj trimis’ au aparut pe ecran.

“Ar trebui sa termin cu rufele,” am murmurat dupa un moment. Jasper a dat din cap.

“Da, si cum suna ca dupa sa luam ceva de mancare si ma mergem afara putin, sa luam o pauza de la casa. Este o zi draguta,” a sugerat. Am dat din cap si m-am ridicat, luandu-mi telefonul. Am vrut sa-l bag in buzunar cand a inceput sa vibreze si sa faca sunete din nou. L-am deschis si am vazut ca am un alt mesaj. Am apasat butonul mare si am zambit cand am vazut cuvintele “Sempre, Bella.”

Am inchis telefonul si l-am bagat in buzunar, simtindu-ma absolut bezmetica. Jasper a chicotit cand mi-a vazut expresia si am ras, nefiind capabila sa-mi pastrez bucuria inauntru. Edward ma facea sa ma simt ca si cum insemna ceva cu adevarat.

M-am dus in camera lui Edward si am luat si al celalalt morman de rufe, tarandu-le jos. Am scos prima serie din uscator, le-am impachetat si le-am pus intr-o parte. A doua serie am pus-o in uscator si am inceput sa le spal pe ultimele. Cand am terminat m-am dus in bucatarie si aproape m-am izbit de Jasper in hol. Mi-a intins un sandwich si am zambit larg.

“Multumesc frumos,” am spus, complesita de recunostinta. Era ciudat sa am pe cineva care sa faca lucruri pentru mine. El a ridicat nonsalant din umeri, ca si cum nu era mare lucru, si s-a dus spre usa din spate. L-am urmat in gradina, oftand fericita cand am simtit razele de soare pe fata. Nu era foarte cald insa nici frig nu era. Aerul era usor umed si batea o briza usoara, exact cat sa fie comfortabil.

Jasper si cu mine ne plimbam prin gradina, ducandu-ne spre copaci. Il lasam pe el sa conduca, deoarece eu nu aveam nicio idee despre ce faceam. El vorbea relaxat despre diverse lucruri, in principal despre Alice. Vorbea asa de  mult de ea incat ma facea sa zambesc. Era clar ca erau disperat de indragostiti. Mai adaugam cateva cuvinte aici si acolo in timp ce el incepea sa mearga spre padure. Eram putin ingrijorata la inceput, deoarece nu am mers niciodata asa departe de casa, insa presupun ca nu fac niciun rau daca-l urmez pe Jasper. El nu m-am duce undeva ca sa-mi faca probleme.

Puteam auzi sunetul apei din ce in ce mai tare pe masura ce mergeam si ne-am oprit cand copacii au devenit mai rari si ajunseseram la rau. Apa nu era foarte poluata, fiind destul de clara, ceea ce m-a surprins, având în vedere umiditatea solului. M-am gândit că ar fi plina de noroi.

“Aici e tot proprietatea ta?” am intrebat. El a dat din cap.

“Da, continua inca vreo 50 de metri in directia aia,” a spus, aratand peste rau.

“Este frumos,” am murmurat, aplecandu-ma si bagandu-mi mana in apa. Era rece insa se simtea uimitor pe pielea mea.

El a ras usor. “Da, presupun ca este. Nu prea ma pasioneaza natura totusi. Nu vin aici asa des. Edward e fratele care se joaca in padure.”

M-am uitat la el surprinsa. “Edward vine aici?” am intrebat.

El a dat din cap. “Ei bine, obisnuia sa o faca. Nu prea a mai venit de cand s-a intor de la scoala de corectie. Insa obisnuia sa-si petreaca timpul aici cand vroia sa fie singur. Era cu toane, stii tu, facea ce-i trecea prin cap cand vroia sa plece. El venea jos la rau sau facea drumetii. Alearga mult pe carare cand nu face football pentru a se mentine in forma.

Am dat din cap, inca usor surprinsa ca Edward merge in natura cand era suparat, deoarece parea putin cam delicat ca sa se murdareasca sau sa stea printre gandaci si salbaticie. Insa presupun ca inca mai am multe de invatat despre el, avand  in vedere ca era asa de complex si de misterios.

Am facut un pas ezitant, uitandu-ma la Jasper. El s-a asezat pe paman si s-a sprijinit de un copac, uitandu-se la apa. M-am intors inapoi spre rau si m-am gandit pentru un moment. M-am intins si m-am descaltat, punand pantofii intr-o parte. Mi-am indoit pantalonii pana la genunchi si m-am uitat in jos la albia raului la apa putin adanca.

“Sa stii ca apa e gheata,” a spus Jasper repede. Am ridicat din umeri si am pasit in apa, simtind furnicaturi pe picioare de la frig insa nu ma deranja. M-am obisnuit repede, durerea disparand. “Si probabil ca sunt tot felul de creaturi acolo, gandaci sau serpi sau pesti.”

Am ras usor. “Am crescut cu scorpionii, Jasper. Nu mi-e frica de nimic din apa asta.” Am stropit usor si am zambit cand am simtit noroiul intre degete. Apa ce trecea peste picioarele mele se simtea uimitoar, aproape linistitoare.

“Ti-e frica de ceva?” a intrebat usor. M-am uitat la el, observandu-i expresia serioasa.

“Toata lumea se teme de ceva,” am spus, ridicand din umeri.

“Deci, tu de ce te temi?” a intrebat curios. Am oftat. In niciun caz nu puteam sa-i spun cea mai mare frica a mea. I-am spus lui Edward ca mi-e frica sa nu fiu violata, ca sexul ma sperie, insa era prea personal ca sa-i zic lui Jasper. Ma simteam ca si cum era o frica irationala, mai ales ca cei trei baieti cel mai probabil o faceau.

“De speranta,” am spus usor dupa un moment, admintand singurul lucru care ma ingrozea cu adevarat. “Speranta ma sperie.”

Fruntea lui s-a incretit. “Speranta te sperie?” Am dat din cap.

“Nu-mi permit sa sper nimic,” am spus. “Este periculos sa ai speranta cand ai viata mea. E ca si cum ai cere sa fii ranit. Este usor sa treci peste durerea fizica, de aceea nu mi-e frica foarte tare de violent. Durerea emotionala e alta poveste. E mai bines a accepti viata asa cum e sis a nu speri pentru ceva mai bun. Daca te astepti la nimic, nu mai esti dezamagit cand primesti nimic.” El a oftat.

 “Asta e trist,” a murmurat. Am ridicat din umeri, fiind un lucru obisnuit din viata mea. “Acum ai speranta?”

Am pasit in noroi pentru un moment, gandindu-ma. “Ar trebui sa o fac. Intr-un fel, oricum,” am spus, ridicand din umeri. “De ce ti-e frica?” am intrebat repede, nedorind sa dezvalui ca acum am singurul lucru ce nu mi l-am permis niciodata.

A oftat. “Cea mai mare frica a mea este sa-mi pierd tatal.” M-am uitat la el surprinsa si a dat din cap. “Deja mi-am pierdut mama din cauza stilului sau de viata, nu vreau sa-l pierd si pe el de asemenea.”

Am dat din cap. “Asta are sens,” am spus, simtind o durere in piept pentru tristetea lui Jasper. Mama era in viata, din cate stiam, insa tot se simtea ca si cum as fi pierdut-o.

Am stat in liniste putin, ambii gandindu-ne. “Intotdeauna ar trebui sa ai speranta, sa stii,” a spus usor. “Este mai mult pentru tine in lumea asta.” Am ras, scuturandu-mi capul.

“Ai sunat ca mama,” am spus, imediat amintindu-mi sunetul vocii sale cand imi spunea aproape exact aceleasi cuvinte. “Obisnuia sa ma lectureze in legatura cu speranta. ‘Nu renunta sa speri.’ ‘Esti destinata pentru mai mult, Isabella.’,” am spus, incercand sa-i imit vocea. Simteam o usoara durere in piept cand ma gandeam la ea insa am incercat sa o ignor.

“Suna ca o femeie desteapta,” a spus Jasper. M-am uitat la el si am zambit.

“Presupun ca avea o anumita cantitate de intelepciune,” am spus. Nu puteai cu exactitate sa spui ca mama era o intelectuala insa avea un tip de istetime care conta in lumea mea. Avea instincte de supravietuire bune.

“Deci o cunosti? Pe mama ta?” a intrebat curios. M-am uitat in sus la el surprinsa, crezand ca stie deja asta.

“Da. Sunt uimita ca Edward nu ti-a spus deja,” am spus, ridicand din umeri.

Si-a scuturat capul. “Edward nu ti-ar face asta. Tot ce-i spui va tine pentru sine. Tu iti vei impartasi propria poveste.”

Am zambit usor. “Ei bine, da, o cunosc pe mama,” am spus. A zambit.

“De cand nu ai mai vazut-o?

“Ultima oara a fost in ziua in care m-a luat tatal tau,” am spus incet. “Si presupun ca nu o voi mai vedea niciodata.”

“Asteapta, tatal meu te-a despartit de mama ta? Stia?” a intrebat Jasper, usor incordat. M-am uitat la el surprinsa.

“Da, stia. Mi-a dat voie sa-i spun la revedere,” am spus.

Jasper a gamut si a mormait suparat. Am stat in liniste pentru ceva vreme, el gandindu-se la ceva si eu pimbandu-ma prin rau. “Imi cer scuze,” a spus incet dupa un moment. M-am uitat la el confuza, fiind curioasa pentru ce isi cerea scuze.

“Pentru ce?” am intrebat. El a oftat.

“Pentru situatia asta. Faptul ca tata te-a cumparat si te-a fortat sa traiesti in casa noastra,” a spus, vocea sa plina de tristete. Am zambit usor, apreciind faptul ca ii era mila de mine. Era ciudat deoarece intotdeauna am urat chestia asta, insa ceva facea ca acum sa ma simt bine cand o persoana arata ca ii pasa cu adevarat.

“Nu ar trebui sa-mi ceri scuze,” am spus, scuturandu-mi capul. “Tatal tau nu este cel mai rau stapan.”

“Insa te-a despartit de mama ta, si asta e gresit,” a murmurat. Mi-am scuturat capul.

“A fost infricosator sa plec de langa ea, trebuie sa admit. Si ma ingrijorez in privinta ei mereu. Insa nu as spune cu exactitate ca a fost gresit. Daca as sti de unde am venit ai vedea ca o duc destul de bine aici. Chiar si mama a spus ca mi-a facut o mare favoare cand m-a cumparat.”

 “Oricum, de unde spuneai ca vii?” a intrebat curios. Am oftat si m-am uitat in jos la apa, stropindu-mi putin picioarele.

“Phoenix,” am murmurat. A oftat.

“Asta stiam si eu,” a spus, dandu-si ochii peste cap. Am ras usor. “Ai fost nascuta in lumea asta? Si parintii tai au fost sclavi?”

“Mama a fost. A fost cumparata de mica.”

“Si tatal tau?” a intrebat curios. Am oftat.

“El era stapanul,” am murmurat, neplacandu-mi acest subiect. Nu imi placea sa ma gandesc la Charles, cu atat mai putin sa vorbesc despre el.

Ochii i s-au largit. “Deci tatal tau iti era stapan?”

Am dat din cap. “Pana cand m-a cumparat tatal tau, da. De asemenea, nu era cel mai amabil stapan. Tatal tau imi ofera mancare si un pat in care sa dorm. Al meu rar ma hranea si m-a trimis intr-un hambar. Tatal tau m-a pedepsit doar odata. Al meu ma lovea intotdeauna si ii permitea sotiei sale sa ma loveasca si sa-si bata joc de mine in fiecare zi.”

A oftat. “Ce fel de parinte face asta?” a intrebat, mai mult pentru el decat pentru mine.

Am ridicat din umeri. “Presupun ca cel care nu-si doreste copilul.”

“Care era numele lui?” a intrebat.

“Charles Swan,” am spus usor. A oftat si nu a spus nimic pentru un moment.

“Suna asa familiar. Imi aduc aminte ca a mai fost mentionat un Swan inainte.” A tacut din nou si m-am uitat la el, observand ca parea adancit in ganduri. Ochii i s-au largit usor si si-a deschis gura. “Oh, rahat, Charlie Swan! La dracu, care este numele sotiei sale?”

Am ezitat, usor uimita de brusca schimbare de comportament si de faptul ca a injurat. Jasper foarte rar folosea limbaj obscen. “Jane,” am spus simplu. Niciodata nu i-am pronuntat numele real cu voce tare, deoarece insista sa fie numita intotdeauna ‘stapana’.

A gemut, scuturandu-si capul. “La naiba, speram ca nu vei spune asta,” a zis. M-am uitat la el surprinsa.

“Presupun ca asta inseamna ca ii cunosti?” am intrebat. A oftat si a dat din cap.

“Stiu cine sunt. I-ai spus chestia asta lui Edward? Sunt surprins ca nu si-a dat seama si nu are ceva de spus in legatura cu asta,” a spus, scuturandu-si capul.

“Uh, i-am spus despre ei insa nu i-am spus niciodata numele stapanei mele, cel putin asa cred,” am spus, ridicand din umeri. Nu intelegeam de ce e asa mare lucru. Imi era evident ca familia Cullen cunostea familia Swan, luand in considerare faptul ca Dr. Cullen a venit sa ma cumpere privat. “Nu ca mai conteaza oricum. Nu mai este stapana mea.”

A dat din cap. “Sunt bucuros pentru asta.” S-a uitat la ceasul sau si a oftat. “Ar trebui sa ne intoarcem, sa terminam cu rufele lui Edward si sa incepem sa facem cina.

Am dat din cap si am iesit din albia raului, uitandu-ma in jos si zambind cand am vazut ca picioarele imi erau acoperite de noroi. Mi-am bgat repede picioarele in apa, scuturandu-le si indepartand majoritatea noroiului. Mi-am pus pantofii din nou si mi-am lasat pantalonii in jos, incercand sa ma fac sa arat prezentabila. Ceva imi spunea ca Dr. Cullen nu ar fi fericit cu o servitoare cu picioarele pline de noroi umbland prin casa cand avea musafiri important.

Jasper si cu mine ne-am indreptat spre casa in liniste. Parea sa se gandeasca la ceva si avea o privire usor trista intiparita pe fata. Am inceput sa ma simt rau, ingrijorata ca am spus sau am facut ceva care sa-l supere din nou. Am iesit din padure si ne aflam in curtea din spate cand pasii lui Jasper au devenit mai mici. M-am uitat in sus, fruntea incretindu-mi-se de confuzie cand am vazut un camion destul de mare in curte. Toti barbatii din seara trecuta erau acolo, ajutand la descarcarea cutiilor. Le duceau pe o usa situate pe o parte a casei, una pe care nu am mai vazut-o niciodata deoarece era acoperita cu vita de vie si plante cataratoare.

“Nu stiam ca e o usa acolo,” am spus curioasa. Jasper a oftat.

“Duce la pivnita, unde tu nu ai voie. Din acelasi motiv pentru care nu poti sa te duci in biroul de sub scara, duce spre pivnita. Oricum, iti promit ca nu vrei sa te duci acolo, nici macar eu nu vreau.”

Am dat din cap, in sfarsit intelegand unde era pastrata toata activitatea ilegala. Jasper a inceput sa mearga din nou si l-am urmat catre usa din spate. M-am uitat in sus si l-am vazut pe James stand langa camion, uitandu-se la mine curios. Mi-am mutat privirea imediat, nedorind sa-i fac o impresie gresita, nedorind ca el sa se gandeasca ca eram interesata de el. L-am urmat pe Jasper inauntru si m-am dus drept spre camera de spalat rufe, scotand rufele lui Edward din uscator si impachetandu-le. Am aruncat ultima runda de haine in uscator si m-am indreptat in bucatarie. Cand am ajuns in hol usa din fata s-a deschis si Emmett a intrat. Mi-a oferit un zambet mic si a dat din cap in semn de salut inainte de a se duce in sufragerie, trecand pe langa mine.

Am mers in bucatarie si am inceput sa ma uit in sertare si in frigider, incercand sa-mi dau seama ce sa fac pentru cina. Nu eram sigura daca musafirii ar sta din nou insa nu vroiam sa ma duc sa-i intreb, deoarece sa-i intrerup era ultimul lucru pe care vroiam sa-l fac. Ma decideam cata mancare sa fac cand am auzit sunetul pavajului de afara si un motor. M-am uitat pe fereastra si am vazut camionul disparand pe autostrada. Am stat in bucatarie, incordandu-ma usor cand am auzit pasi apropiindu-se de mine.

“Incepi sa faci cina?” vocea Dr. Cullen a intrebat din spatele meu. M-am intors usor si m-am uitat la el, dand din cap.

“Da, domnule.” El a zambit.

“Bun, sunt lihnit. Vom avea numai un musafir in seara asta. Si voi aprecia daca vei sta cu mine in seara asta,” a spus. Ochii mi s-au largit din cauza cererii sale, panica trecand usor prin mine. A oftat, observandu-mi expresia.

“Vei fi bine, este doar o cina. Aro este important pentru toti, deoarece este seful nostru. Presupun ca intr-un fel este stapanul meu,” a spus, zambind. I-am zambit si eu, realizand ca incerca sa fie jucaus.

“Da, domnule.”

A ezitat in bucatarie pentru inca un minut, uitandu-se la mine curios. Ma simteam usor incomod deoarece se holba asa. Era ca si cum cauta ceva anume. Am inceput sa ma foiesc si el a oftat, intorcandu-se si plecand din bucatarie.

Am scos afara un pachet de friptura, pentru al dezgheta. Am impachetat niste cartofi in folie si i-am pus in cuptor pentru a face cartofii copti. Am inceput sa amestec niste ingrediente pentru a face niste aluat, lasand coca sa creasca. Am auzit sunetul de la uscator si mi-am spalat mainile. Am mers inauntru si am impaturit si restul hainelor lui Edward si le-am pus in cosul cu rufe. Am urcat in camera sa si m-am intors sa iau restul hainelor. M-am reinters in camera sa si am pus hainele pe pat, uitandu-ma in jur pentru o clipa. I-am mai pus hainele la loc odata deci, din fericire, stiu unde trebuie asezat totul. Saricina a fost destul de rapida si i-am inchis din nou usa cand am plecat. Am inaintat pe scari spre bucatarie si am mers inapoi sa lucrez la cina.

Am facut salata Cezar si am dezghetat friptura si o gateam, fiind grijulie sa nu o ard. Am terminat de facut chiflele si cartofii cand am auzit o masina parcand afara. M-am uitat pe fereastra si am zambit cand am vazut ca Edward a venit acasa de la football. Am terminat friptura si am inceput sa pun masa. Toti ceilalti erau in sufragerie, uitandu-se la televizor si vorbind intre ei in asteptarea cinei. M-am dus inapoi in bucatarie sa iau restul mancarii cand Edward a intrat.

“Ai nevoie de ajutor?” a intrebat usor, pastrand disanta intre noi din cauza camerelor, presupun. Am zambit usor.

“Nu, multumesc. Ma descurc,” am spus. El a dat din cap.

“Voi veni sa te vad de indata ce pot pleca de la masa,” a spus. Mi-am scuturat capul in semn ca nu si fata lui s-a intunecat de respingere inainte de a-i putea explica. Pentru un tip asa de dur, Edward era cu siguranta sensibil. “Nu vrei sa vin?” a intrebat, vocea sa incarcata de aceasi durere pe care o arata pe fata.

Mi-am dat ochii peste cap. “Desigur ca vreau. Insa tatal tau a zis ca trebuie sa stau cu voi la cina in seara asta din cauza musafirului si nu este niciun motiv sa te grabesti ca sa vii.”

S-a uitat la mine confuz. “Te pune sa mananci cu noi pentru ca Aro este aici?”

Am ridicat din umeri. “Evident.” A oftat si si-a scuturat capul, aratand derutat din nu stiu ce motiv. Imediat m-am intrebat daca vreuna din celelalte sclave a stat la cina cand veneau oaspeti.

Arata ca si cum se pregatea sa spuna ceva cand tatal sau a venit prin spatele lui, atingandu-l usor pentru a intra in bucatarie. S-a dus si a deschis un dulap, luand o sticla de alcool de culoare portocalie. M-am uitat inapoi la usa si am vazut ca Edward plecase.

“Vino aici, Isabella,” a spus, punand sticla inapoi pe dulap. A deschis frigiderul si a luat o alta sticla obisnuita de culoare inchisa cu eticheta maro, ce continea de asemenea alcool, si una de apa minerala. S-a intins si a luat doua pahare destul de micute. M-am apropiat si m-am oprit langa el, privind alcoolul precauta. “Am sa-ti arat cum sa faci un Aperol Spritz. Este bautura noastra favorite si ti-as fi aratat mai devreme daca stiam ca vin vizitatori. Dar mai bine mai tarziu decat niciodata, presupun. Bine?”

Am dat din cap. “In regula, domnule.”

A dat si el din cap si a zambit usor. “Umple paharul pe jumatate cu gheata,” a spus, facand un pas in spate. Am facut cum a spus si m-am intors spre el, asteptand restul instructiunilor. A zambit si a luat sticla inchisa la culoare. “Asta este Prosecco, un vin italian.” A deschis sticla si a turnat intr-un pahar pana aproape de jumatate. A pus-o la loc si a luat sticla portocalie. “Si asta e Aperol, un fel de lichior portocaliu.” A turnat in pahar precum a facut si cu vinul, insa o cantitate putin mai mica. “Acum adauga un strop de apa minerala.”

Am deschis sticla si am pus putin in fiecare pahar. Am pus dopul la loc si am lasat-o jos, uitandu-ma in sus la Dr. Cullen. El a zambit. “Bun. Acum du-te si da-i un pahar lui Aro.”

Ochii mi s-au largit usor si el a ridicat o spranceana la mine, evident observandu-mi ezitarea. Am dat repede din cap si am luat paharul, intorcandu-ma si iesind din bucatarie. Am intrat in sufragerie in liniste si m-am dus la Aro care statea pe canapea. Edward statea langa el si s-a uitat la mine, zambindu-mi si facandu-mi cu ochiul cand m-am apropiat. Am zambit si m-am inrosit usor, luandu-mi repede privirea de la el.

“Bautura dumneavoastra, domnule,” am spus usor, incercand din respect sa vorbesc clar. Aro s-a uitat la mine si a zambind, luandu-mi paharul.

“Multumesc, draga,” a spus, dand din cap.

“Cu placere domnule.” Am facut cativa pasi in spate si m-am intors, indreptandu-ma rapid spre bucatarie. Dr. Cullen inca era acolo, sorbind din paharul sau.

“Vezi, nu a fost asa de rau, nu?” a intrebat. Mi-am scuturat capul.

“Nu, domule,” am murmurat. Am luat restul mancarii si am l-am pus pe masa in timp ce Dr. Cullen se indrepta in sufragerie. Am facut cativa pasi in directia aceea, curatandu-mi usor gatul. “Cina este gata,” am spus.

S-au ridicat cu toti si s-au indreptat spre masa, vorbind intre ei. Eu doar am stat acolo si am inceput sa-mi musc buza agitata. Nu eram sigura ce trebuia sa fac deoarece niciodata nu am mai stat la masa. Se presupunea ca trebuie sa-i servesc?

Edward m-a atins usor in trecere, aplecandu-si capul spre mine. “Doar ia loc si relaxeaza-te,” a  soptit. I-am oferit un zambet usor si am dat din cap, recunoscatoare pentru ajutor si intelegere.

M-am asezat fata in fata cu Edward si ne-am luat fiecare mancare. Am luat doar putin, prea agitata sa mananc cu adevarat insa nedorind sa arat nepoliticoasa. Doar plimbam mancarea prin farfurie, luand mici bucatele pentru a pastra aparenta. Continuam sa-i arunc priviri lui Edward, obrervand ca si el facea la fel. Toti ceilalti vorbeau insa Edward parea afundat in lumea sa, pierdut in ganduri.

“Deci, Isabella…” mi-am auzit numele strigat de o voce necunoscuta si furculita mi-a scapat din mana. A cazut pe farfurie, scotand un sunet rasunator si am tresarit, simtindu-ma ca o idioata si ingrijorandu-ma ca stangacia mea ii va supara. Am luat-o la loc si m-am uitat in sus, ochii mei intalnindu-i imediat pe a lui Edward. Ma privea ingrijorat, evident ingrijorat. Mi-am ferit repede privire, luand o gura mare de aer in timp ce ma uitam spre locul in care stateau Aro si Dr. Cullen.

“Da, domnule?” am intrebat, anexitatea triplandu-se din cauza ca vorbea cu mine. Nu vroiam nimic mai mult decat sa ma pierd pe fundal in momentul acela.

“Nu ai pentru ce sa fii agitate draga, te asigur ca nu vreau sa te ranesc. Imi cer scuze pentru purtarea de ieri a nepotului meu. Este cam separator cateodata si ii place sa impinga limitele, insa nu este o persoana rea,” a spus Aro, zambind usor. Am dat din cap insa Edward a ras lipsit de umor si a inceput sa mormaie ceva, evident neplacandu-i caracterizarea lui Aro.

“Inteleg, domnule,” am spus usor. El a dat din cap.

“Bun. De asemenea, sunt curios cum ti se pare viata aici, cu Carlisle. Am auzit multe despre tine pe parcursul timpului si este o placere sa te vad in sfarsit. La ce ascunsa ai fost, aproape ca m-am intrebat daca esti reala sau nu,” a spus. Fruntea mi s-a incretit de confuzie, uimindu-ma cuvintele sale. Nu puteam sa-mi dau seama cum a auzit de mine, luand in considerare faptul sa nici macar tata nu era constient de prezenta mea.

M-am uitat imprejur usor, observand ca cei trei baieti aratau la fel de derutati ca si mine. Edward se holba la Aro cu ochii usor inchisi, avand furculita in aer.

“Uh, cei din familia Cullen sunt buni cu mine, domnule,” am spus, confuza. “Ma trateaza corect.”

Aro a dat din cap. “Este minunat sa aud asta, cu toate ca nu m-am indoit niciun moment. Si imi imaginez ca este o imbunatatire considerabila in comparatie cu oribila situatie in care ai crescut. Daca as fi stiut ca Swan isi trateaza propriul copil asa de dur as fi facut ceva in persoana, insa cand a descoperit Carlisle si mi-a spus era deja imposibil sa intervin fara sa te ranesc.”

M-am uitat la el confuza, nefiind sigura despre ce vorbea. Cuvintele sale nu aveau niciun sens pentru mine. Mi-am scuturat capul incerand sa-l limpezesc si sa-mi dau seama despre ce e vorba.

“Despre ce dracu vorbesti?” a spus Edward dupa un moment. Dr. Cullen a gamut.

“Ai grija cu limbajul la masa, fiule,” a spus acesta. Edward si-a dat ochii peste cap si Aro a ras.

“Probabil am spus prea multe,” a zis Aro, ridicand din umeri. Dr. Cullen a dat din cap, mormaind incet ‘probabil’. Din pacate a fost mai galagios decat intentionase si am auzit cu totii. Aro a chicotit usor totusi. “Ah, nu mai conteaza, uita ce am spus. Doar sa stii ca sunt bucuros ca situatia ta s-a imbunatatit.”

Am aprobat insa Edward si-a scuturat capul. “Nu, nu poti sa spui niste rahaturi ca astea si apoi sa spui sa uitam despre asta. Daca stiai ca unul de-al tau abuza un copil, indiferent daca era al lui sau nu, de ce nu ai facut nimic in legatura cu asta? Stiu cum sunt regulile organizatiei, o incurci daca ranesti un copil, punct.”

Aro a oftat si s-a uitat la Dr. Cullen, ridicandu-si o spranceana. Acesta si-a scuturat usor capul, uitandu-se la Edward. Ochii mei s-au ingustat usor la conversatia lor tacuta, deoarece era evident ca ascund ceva si ca are legatura cu mine.

“Am descoperit cine sunt parintii ei cand avea 12 ani, cam atunci cand au murit bunicii ei. Nu era abuzata la vremea aceea. Tratata necorespunzator, poate, insa eram destul de siguri ca nu este in niciun pericol. Am simtit ca ar fi mai dureros sa o despartim de mama ei decat daca o lasam sa stea acolo,” a spus Dr. Cullen apasat.

“Indiferent de asta,” a inceput Aro, “Charles Swan cu greu este unul de-al nostru. Tatal sau a fost un membru al organizatiei cu multi ani in urma si daca am fi stiut mai din timp ce se intampla cu nepoata sa, l-am fi pedepsit pentru comportamentul sau, nsa nu avem nicio putere asupra lui Charles si alegerilor lui, deoarece nu ne-a jurat loialitate. Sunt anumite reguli care guverneaza viata aceasta Edward, reguli pe care nu poti pur si simplu sa le incalci pentru ca nu iti place ce se intampla. Sentimentele personale nu pot intrece codul de conduit, si daca le permiti s-o faca atunci e ca si cum ai cere un razboi care nu este necesar.”

 

Edward s-a holbat la Aro pentru un moment inainte de a se uita la tatal sau. M-am uitat  si eu si am vazut ca atentia lui era indreptata asupra mea si parea ca stie ca este privit de fiul sau. Am vrut sa-l intreb cum de stia de existenta mea, insa nu cred ca ar fi potrivit sa pun o asemenea intrebare. Toata viata mea am fost undeva pe fundal, niciodata nefiindo observata, asa ca nu-mi dadeam seama de unde ma cunosteau ca sa stie cine sunt parintii mei. Mi-am curatat gatul dupa o secunda, cand o liniste incomoda se asezase asupra noastra.

“Multumesc pentru preocupare, domnule,” am murmurat. Aro a dat din cap.

“Cu placere, draga.”

Am terminat cu toti de mancat in liniste, tensiunea inca acumulandu-se in ciuda incercarii mele. Edward si-a scapat furculita dupa ceva timp si si-a impins scaunul.

“Pot fi scuzat?” a intrebat. Dr. Cullen a spus da si s-a ridicat, iesind imediat din camera. Nu eram sigura ce era in neregula cu el insa eram putin ingrijorata ca l-am suparat eu. Am mai ciugulit putin din mancare, uitandu-ma si observand ca farfuria lui Edward era neatinsa.

“Si voi sunteti scuzati cand terminati,” a spus Dr. Cullen duna un moment cand sunetul unui motor s-a auzit de afara. M-am uitat in spatele meu spre geam si am vazut camionul alb parcand in spatele casei. M-am uitat la Dr. Cullen si am dat din cap, multumindu-i usor. M-am ridicat si mi-am luat farfuria, intinzandu-ma si luand-o si pe a lui Edward. Le-am dus in bucatarie si am aruncat mancarea apoi le-am pus in ghiuveta. M-am dus sus si am deschis usa de la dormitorul meu. M-am oprit in prag, observandu-l pe Edward care state ape marginea patului, holbandu-se la pamant.

“Esti bine?” am intrebat ezitant, inchizand usor usa. El s-a uitat in sus si a dat din cap.

“Da,” a murmurat, privindu-ma. Am zambit usor, dorind sa alung orice il deranja.

“Nu ti-a placut ce am gatit?” am intrebat, mergand spre el. Fruntea lui s-a incretit la auzul intrebarii.

“De ce ai crede asta?” a intrebat. M-am asezat langa el si am ridicat din umeri.


“Nu stiu, nu ai mancat deloc in seara asta,” am spus. El a oftat.

“Nu prea am apetit. Nu are nimic de-a face cu gatitul tau,” a mormait. Am dat din cap si m-am descaltat, ridicandu-mi picioarele in pat si intinzandu-ma pe spate.

Edward s-a intins in pat, sprijinindu-se de coate ca sa-mi vada fata. S-a holbat la mine pentru un moment inainte de a se intinde si a ma saruta usor. “Ascund ceva,” a spus incet dupa un moment. “Si asta ma deranjeaza.” Am dat din cap.

“Nu-mi dau seama ce poate fi,” am spus. “Nici macar nu stiu de unde ma cunosc.” Am stat amandoi tacuti si Edward s-a mutat asa ca acum statea langa mine sima privea in ochi. Si-a intend mana si mi-a mangaiat usor obrazul cu degetele.

S-a auzit un ciocanit la usa dupa un moment si Edward si-a retras mana repede, ridicandu-se imediat din pat. A mers la usa si a deschis-o, gemand. M-am ridicat usor si m-am uitat intr-acolo, vazandu-l pe Jasper. Ochii sai i-au intalnit pe ai mei si i-am oferit un zambet mic.

“Buna, Jasper,” am spus. A dat din cap in semn de salut, trecand de Edward si intrand in camera. Edward a inchis usa si s-a asezat din nou in pat langa mine.

“Care-i treaba Jazz?” a mormait Edward, in timp ce se aseza si incepea sa-mi mangaie obrazul din nou. Eram usor uimita ca imi arata atat de multa afectiune in fata fratelui sau si i-am dat o privire uimita. A zambit usor si s-a intins, punand un sarut mic pe buzele mele. Am rosit si l-am auzit pe Jasper razand.

“Aratati bine impreuna,” a spus. M-am uitat la el si am vazut ca zambea. Edward si-a dat ochii peste cap dar a ranjit. “In orice caz, doar vroiam sa vad daca esti constient de unde a venit Isabella cu exactitate, Edward.”

“Ce vrei sa spui? A venit de la tipul ala Swan din Phoenix,” a spus Edward, atentia sa inca fixata asupra mea. Deabia parea sa-si dea seama de prezenta fratelui sau judecand dupa privirea pe care mi-o dadea.

“Da, insa numele nu ti s-a parut familiar? Charles Swan? Il stiam drept Charlie,” a spus Jasper. Fruntea lui Edward s-a incretit si parea ca se gandeste la asta, insa continua sa-mi mangaie obrazul.

“Intr-un fel suna familiar, m-am gandit la asta cand l-am auzit prima data,” a spus Edward. “Nu stiu, m-am gandit ca poate tata l-a mentionat candva.”

Jasper a oftat. “Te-ar ajuta daca ai stii ca numele sotiei sale este Jane?” a intrebat, mergand si asezandu-se langa mine pe marginea patului. Fruntea lui Edward s-a incretit si mai mult.

“Jane Swan,” a murmurat, evindet incercand sa plaseze numele. Jasper a dat din cap.

“Da stii tu. Jane care traieste in Arizona?” a lasat Jasper sa se inteleaga. Mana lui Edward s-a oprit din miscat imediat si a renuntat sa imi mangaie obrazul. Expresia lui s-a schimbat intr-una furioasa.

“In nici un caz,” a spus. Jasper a oftat.

“Da, ea,” a mormait.

Edward s-a ridicat repede, asa de repede incat m-a uimit, si ochii mi s-au largit de surpriza. Edward a bagat mana in buzunar si si-a scos telefonul.

“Acel nenorocit, stia naibii ce facea sora lui? Am crezut ca e dracului mai bun de atat,” aproape a tipat Edward, deschizandu-si telefonul si apanad butoanele in timp ce cauta prin numere. Jasper s-a intrins repede si a smuls telefonul de la Edward.

“Ce dracu o sa faci? O sa-l suni pe Alec?!” Jasper a intrebat neincrezator. Edward s-a uitat la el.

“Desigur ca o sa-l sun. Vreau sa stiu dracului daca a stiut ca nenorocita de sorsa batea o fata fara motiv,” a spus, incercand sa-si recupereze telefonul. Fata sa era intunecata cu furie si ii puteam vedea mainile cum tremura.

Jasper a oftat si a ferit telefonul ca Edward sa nu ajunga la el. “La naiba, vrei sa intri in probleme?! Doar stii ca nu poti sa te duci si sa pui intrebari deastea. Si daca nu te vei relaxa dracului o sa te dai de gol.”

Edward a gamut. “Hristoase, Jasper, nu poti sa intri asa aici si sa-mi spui ca sora unchiului meu este curva care a torturat-o si apoi sa-mi spui sa ma relaxez!” a zis. Ochii mi s-au largit de soc si m-am ridicat, uitandu-ma la cei doi.

“Fratele lui Jane este uchiul vostru?” am intrebat neincrezatoare. “Asta inseamna ca ea e matusa voastra?!”

“NU,” au spus amandoi in acelasi timp. Am tresarit din cauza tonurilor lor.

Jasper a oftat. “Matusa noastra e maritata cu fratele lui Jane. Obisnuiam sa auzim povesti despre ea tot timpul. O strigau ‘nebuna Janie’ in Chicago.”

Am dat din cap si am stat in liniste, absorbind totul. “Da-mi telefonul inapoi,” a spus calm Edward dupa un moment, intinzandu-si mana. Jasper l-a privit precaut si Edward a gamut. “Nu o sa-l sun dracului, Hristoase. Doar imi vreau telefonul inapoi. Daca-l sun o sa-l faca suspicios, realizez asta acum.”

Jasper a dat din cap si i-a inmanat telefonul. Edward l-a bagat in buzunar si s-a asezat inapoi pe pat. M-am asezat langa el si Jasper si-a cerut scuze ca ne-a interrupt, insa i-am spus ca nu e mare scofala. Edward i-a spus ca nu a vrut sa reactioneze asa si Jasper paru sa inteleaga. Era constient de problema de comportament a fratelui sau.

Dupa ce Jasper a plecat am stat cam 20 de minute in liniste, uitandu-ne unii la altii, iar el mangaindu-mi usor fata. Intr-un sfarsit Edward a oftat si s-a ridicat. “Ma duc sa ma schimb. Ma voi intoarce in cateva minute, bine?” Am dat din cap si a zambit, mangaindu-mi usor buza de jos inainte de a pleca. Am stat acolo pentru un moment inainte de a ma ridica si de a lua niste pijamale din sifonier. M-am dezbracat si m-am inbracat cu ele repede, aruncand hainele murdare in cosul de rufe.

M-am urcat inpoi in pat cand am auzit un ciocanit usor si usa s-a deschis. Edward a intrat, purtand doar pantalonii de flanel cu o pereche de boxeri negri ce se vedeau putin, in jurul taliei. Era atat de comfortabil aratandu-si atat de multa piele incat era uimitor. M-am uitat la el pentru un moment, abia observand pistolul din mana sa deoarece ma holbam la pieptul sau si la muschii tonifiati.

 

„Ai prefera sa port un tricou? Adica, am unul curat, avand in vedere faptul ca mi-ai spalat rufele azi. Multumesc pentru asta, apropo” spuse dupa un moment, inchizand usa in spatele lui. M-am uitat la fata lui si am vazut ca avea o spranceana ridicata, un zambet micut atotstiutor pe buzele lui. Am realizat ca m-a prins holbandu-ma la pielea lui expusa si m-am inrosit. Am dat din cap ca nu foarte repede, nevrand sa-si puna un tricou. A chicotit si a dat din cap, intinzandu-se sa incuie usa.”Stii, nici tu nu trebuie sa porti un tricou” spuse jucaus in timp ce inainta spre mine. M-am uitat confuza la el pana cand m-am prins. Ochii mei s-au marit socati si m-am holbat la el. A chicotit si a pus arma pe noptiera, punand alarma la ceas.

„Uhh…” am inceput, ametita de comentariul sau. Mi-am simtit obrajii inrosindu-se de rusine si mi-am indepartat privirea.

„Relaxeaza-te, tesoro” spuse usor, punandu-se in pat langa mine. S-a intins si mi-a apucat barbia, tragandu-ma spre el. I-am intalnit ochii si am vazut sclipire in ei, scanteia de fericire pe care o iubeam. El zambi si am zambit si eu.”Poti sa-ti pastrezi tricoul pe tine daca vrei” spuse jucaus.”Poate alta data”

„Poate” am spus usor. Ochii lui s-au marit de surpriza.

„Ah, ai mintea deschisa, nu-i asa? Dragut” spuse, zambind si incuviintand. Am ras catre el si am dat din umeri. Era atat de usor sa fiu deschisa si jucausa cu Edward. Prezenta lui imi aducea  usurare. „Trebuie sa recunosc, astept asta. Totusi, sunt obosit. Am avut o zi lunga, deci ce spui sa ne culcam?” sugera. Am incuviintat.

„Suna bine pentru mine” am spus. El a dat din cap si s-a ridicat, mergand sa inchida lumina. S-a intors si s-a intins in pat, tragandu-ma spre el si punand o patura peste noi. M-am ghemuit la pieptul lui si el ma mangaie usor, sarutandu-mi crestetul capului.Culcandu-ma cu Edward facea intunericul sa nu mai para atat de infricosator sau stanjenitor. Nu stiu cum voi mai putea dormi fara el.

„Sogni d`oro, la mia bella ragazza” sopti. Am zambit.

„Traducerea?” am intrebat usor. Intelegeam jumatate, dar eram nesigura pe prima parte. El chicoti.

„Vise placute, frumoasa mea” spuse el. Zambetul meu crescu si am inchis ochii, stand la pieptul sau. Era atat de cald, bratele lui atat de confortabile.

„Sempre” am soptit, aducandu-mi aminte de cuvantul din mesaj. El rase, vibratia acestuia miscand corpurile amandurora.

„Sempre, desigur” spuse el cu amuzament in voce. Am ras usor, si am simtit trupul sau miscandu-se, odihnindu-si capul pe al meu. Am adormi foarte repede in bratele lui.

Mi-am deschis ochii in sfarsit si m-am uitat in jur, simtind un sentiment de  déjà vu. Era trecut de ora 8 a.m potrivit ceasului si din nou, Edward era plecat. Eram uimita de cum putea sa se dea jos din pat fara sa simt eu. Am avut un somn atat de nelinistit in ultima vreme incat eram uimita ca puteam dormi atat de mult.

M-am dat jos din pat si am mers in baie, dand cu apa pe fata sa ma trezesc. Am mers inapoi in camera si m-am schimbat de pijamale, punand pe mine un tricou roz si o pereche de pantaloni de trening. Mi-am prins parul in coada si am inaintat spre usa, intrebandu-ma daca statea Jasper cu mine acasa azi. Am deschis usa ca sa ies afara si am strigat, speriata cand am vazut trupul care bloca usa.

„Era si timpul sa te trezesti” spuse Emmett. Eu doar m-am uitat la el socata, punandu-mi mana pe piept ,incercand sa-mi fac inima sa-si incetineasca ritmul si sa fie regulat din nou. Tinea in mana niste DVD-uri, un bol cu popcorn, si avea cateva sticle cu apa la brat. Statea in fata mea zambind, asteptand rabdator ca sa-mi revin.

„Buna dimineata, Emmett” am reusit sa spun dupa un moment. El rase.

„Da, e o dimineata buna. Acum intoarce-te si treci inapoi in camera” spuse el. Mi-am ridicat confuza o spranceana.

„Scuza-ma?” am intrebat ezitant. El rase.

„Am spus, intoarce-te in camera ta” spuse el. Doar am stat acolo uimita si el a ras mai tar. A facut un pas in fata si din instinct am facut unul in spate. A gasit asta amuzant si a facut-o din nou, facandu-ma sa mai fac un pas in spate. A facut tot asa pana cand eram in camera, si s-a intins sa inchida usa. A trecut pe langa mine si a pus bolul cu popcorn pe masa din fata canapelei, scotand un DVD din carcasa si punandu-l in DVD Player. Am ramas inghetata, privind intreaga chestie socata in timp ce el fluiera. A luat telecomanda si a mers, punandu-se pe canapea si punandu-si picioarele pe masa. A apasat cateva butoane ca sa inceapa filmul, luand bolul cu popcorn si concentrandu-se pe ecran. A sarit peste inceput si a inceput sa manance popcorn, mestecand zgomotos. Era naucitor, ca si cum a uitat de prezenta mea si s-a acomodat in camera mea ca si cum ar fi in camera lui. Nu era inconfortabil, deoarece nu imi ingreuna situatia, dar era socant. Noi nu prea petrecem timp impreuna.

„Vei sta acolo? Deoarece cred ca picioarele tale vor obosi dupa cateva ore” spuse el dupa un moment, uitandu-se la mine si ridicandu-si sprancenele cu un zambet pe fata.” Hai aici si stai jos si mananca niste popcorn inainte sa-l mananc  eu pe tot. Daca nu stii chiar nimic despre mine, ar trebui sa stii ca mancarea nu rezista mult cat timp sunt eu in preajma”

Am zambit si am incuviintat, mergand spre el incet. M-am asezat langa el si m-am uitat la ecran, ridicand o spranceana cand am observat ca a pus desene animate.

Mi-am deschis gura sa-l intreb ce vizionam cand imi puse brusc bolul cu popcorn in fata. Miscarea brusca m-a speriat si mi-am acoperit fata. A inghetat, uitandu-se la mine suspicios.

„Ti-e frica de popcorn?” intreba dupa o secunda, tonul lui fiind serios. Am zambit, razand.

„Nu” am spus. El a incuviintat si a intins frumos bolul spre mine. Am luat o mana de popcorn si am zambit, impingand bolul. Am inceput sa mestec popcorn, uitandu-ma ciudat la televizor. „Uh,ce e asta?”

S-a uitat la mine, ingustandu-si ochii. „Glumesti” spuse. Am dat din cap ezitant ca nu si el imi spuse.” Doamne, esti incuiata! E Shrek! Iubesc prostia asta”  spuse, zambind si intorcandu-se sa se uite la film in timp ce-si arunca un pumn de popcorn in gura.

Am zambit datorita imaturitatii sale naturale si m-am uitat din nou la ecran. „Presupun ca se potriveste” am spus dupa un moment. S-a uitat la mine.

„Ce se potriveste?” intreba el.

„Faptul ca ne uitam la desene. Adica, nu asta fac oamenii deobicei cand stau cu copiii?” am intrebat jucausa.

Capul lui se intoarse brusc in directia mea, ochii lui mariti. „Tocmai ai facut o gluma?” intreba el, parand uimit. Am dat din umeri si el a ras, dand din cap. M-am intins si mi-am luat popcorn din bol, chestia asta facandu-l sa zambeasca. Parea ca e mandru dintr-un motiv, presupun ca era fericit deoarece ma obisnuiam in preajma lui. „E bine de stiut ca ai simtul umorului, chiar daca e doar putin. Eram putin confuz despre ceea ce vedea Edward la tine de il facea sa vrea sa fie cu tine si chestii,fara jignire sau ceva,dar cred ca pot sa vad acum ” spuse el.

Ochii mei s-au marit si m-am uitat la el socata cand am inteles cuvintele lui.Imi vazu expresia si rase.”Uh,nu stiu….adica,cum voi…” se balbai,uimit deoarece el nu stia ca eu credeam ca doar JAsper stie.

„Nu sunt atat de indiferent cum crede el ca sunt.Realizez ca nu mai sunt asa de mult prin preajma si noi doi nu mai suntem asa apropiati cum obisnuima sa fim,dar imi place sa cred ca inca imi mai stiu fratele.Inteleg de ce vrea sa pastreze asta pentru el,cum stiu ca pot avea gura mare uneori.Dar recunosc ca e o situatie delicata si amandoi va asumati niste riscuri mari facand orice faceti voi si nu voi da cu gura sa va pun in pericol”

Am incuviintat.”De cat timp stii?” am intrebat.

El zambi.”Cand faceam aranjamentele pentru HAlloween te-a facut din greseala o tarfa.Privirea de pe fata lui cand te-ai uitat la el nu avea pret.Doamne,a fost atat de speriat si ranit,am crezut ca va incepe sa planga.”Am facut o pauza si a ras,dand din cap,”Dar  momentul in care a spus ca-i pare rau a confirmat tot.Nu l-am auzit spunand asta,deoarece incerca sa nu auda nimeni,dar Rose a auzit.Edward nu-si cere scuze pentru nimic,nu conteaza cat de tare greseste.El doar nu face chestia asta.Te poate impusca din greseala si in loc sa spuna ca-i pare rau ar spune ceva de genu „pai asta-i naspa”.ASta e el,sau presupun ca era.Tata e la fel,la dracu,daca ti-a tine respiratia asteptand sa-si ceara scuze,te-ar lasa sa mori decat sa spuna ca-i pare rau.Dar da,am stiut atunci.Am stiut ca boul s-a indragostit in moment in care a regretat ca a spus cuvantul tarfa si si-a cerut si scuze.”

M-am uitat la el,uimita.”Uh,adica,nu cred ca pot sa spun ca ….e indragostit”.Am soptit ultima parte,chinuindu-ma si sa scot cuvantul din gura.Conceptul asta era atat de naucitor si socant.Stiam in adancul inimii ca-l iubeam pe Edward Cullen,dar inca mi-e greu sa cred ca m-ar putea iubi vreodata.

„Te rog fato.Prostu ala e indragostit.Daca aia nu e dragoste,atunci nu stiu ce e dragostea.L-ai prins.A renuntat la toate prostiile lui si asta ii ceva ce nu credeam ca o sa apuc sa vad.Modul preferat a lui Edward de a-si petrece timpul e sa frece piulita” spuse el.Am ridicat spranceana confuza.

„Piulita?”am intrebat.Emmett se uita l mine,observand expresia mea incurcata si a inceput sa rada isteric.

„Oh,atat de inocenta” spuse el,intinzandu-se si ciufulindu-mi parul.”Uita-te la film,e bun.Dar intreaba-l pe Edward ce e o piulita cand ajunge acasa,vreau sa vad expresia de pe fata lui cand incearca sa-ti explice”

Am incuviintat ezitant,nefiind sigura ca mai vreau sa stiu ce inseamna.M-am concentrat pe TV si mancam niste popcorn.Filmul a fost destul de bun si am ras de cateva ori.Emmett era clar un mare fan al filmului,deoarece spunea replicile o data cu personajele.Cand s-a sfarsit Shrek,Emmett s-a ridicat si a pus un alt DVD,care a dovedit a fi Shrek 2.

Am vorbit putin in timpul filmelor,dar in cea mai mare parte a timpului le-am urmarit in liniste,razand.Era placut sa fi in preajma lui Emmett,obisnuia sa fie atat de intimidant din cauza marimii sale dar am realizat ca era destul de gentil si libertin.

Cand s-a sfarsit si al doilea film,se uita la ceas si se ridica.”Trebuie sa fac un dus.Rose pleaca de la scoala mai repede si se opreste pe aici ca sa ia ceva.Crezi ca poti sa fi cateva minute singur?Adica,daca nu poti sa fi cu mine.Pai,nu la dus,desigur” spue,razand.

Am zambit si am incuviintat.”Voi fi bine.Nu am nevoie sa fiu supravegheata ca pe un bebelus,pot sa am grija de mine”

Zambit.”Ok.Ma voi intoarce in cateva minute si apoi putem merge sa mancam ceva sau orice.Popcornul nu-mi va mai tine de foame mult timp”

„Suna bine” am spus.A incuviintat si a iesit din camera,lasandu-ma singura.Am stat in liniste cateva minute,plictisite.Ma gandeam daca sa-i trimit lui Edward un mesaj dar nu stiam cum sa merg la mesaje fara sa raspund la unul care era deja acolo.Am realizat ca trebuie sa ma invete cineva.Eram inca putin naucita si incercam sa-mi revin dupa conversatia cu Emmett,uimita la gandul ca Edward era indragostit de mine.Adica,Emmett ar stii,nu-i asa?Il stia pe Edward destul de bine si parea sa fie sigur de asta.Dar de ce nu mi-a spus Edward asta daca era intr-adevar?Dar presupun ca nu am nici un drept sa intreb asta,avand in vedere faptul ca si eu trebuie sa-i spun asta.Nu am facut-o de frica sa nu-l speriu,dar el trebuie sa stie ca nu m-ar speria daca mi-ar spune.Inca nu simteam ca merit afectiunea lui;el exprimandu-si iubirea fata de mine cred ca m-ar da pe spate.

M-am ridicat dupa ceva vreme, fiindu-mi sete de la floricele iar sticla mea de apa era goala. Am iesit din dormitor, intentionand sa ma duc sa iau ceva de baut. Cand eram aproape de scari am inghetat, observand persoana care urca scarile. Frica curgea prin mine, asa de puternica incat m-am oprit din respirat. L-am recunoscut imediat – era James. Am facut un pas in spate, incercand sa fiu silentioasa, sperand ca nu m-a vazut. Vroiam sa ma duc inapoi in camera si sa inchid incet usa. Nu stiam cu exactitate de ce venea la etajul al treilea, insa logica imi spunea ca eram singurul lucru de aici care l-ar interesa.

Am mai facut un pas si a fost evident ca miscarea i-a atras privirea deoarece s-a uitat direct la mine. Ochii mi s-au largit cand am vazut zambetul rautacios ce aparuse pe fata lui. M-am uitat in ochii lui si am vazut o scanteie ce ma ingrozea, o scanteie de furie si dorinta. S-a grabit in sus pe scari si inima a inceput sa-mi bata tare, vocea aceea din capul meu spunandu-mi sa fug. Am facut cativa pasi in spate repede, intorcandu-ma, luand-o la fuga spre usa. Puteam auzi pasii in spatele meu, si alerga si el. Am apucat clanta si am intors-o, deschizand usa si intrand inauntru. Am apucat usa si am dat sa o inchid, insa piciorul sau a oprit-o. Forta impactului a facut usa sa se deschida cu putere, izbindu-se de perete. Inima imi batea cu putere si am inceput sa ma indepartez de usa, uitandu-ma repede dupa ceva cu care sa-l lovesc. M-am gandit sa tip insa imi era frica ca asta il va face mai nervos, deoarece stiam ca oamenii ca el scapa de femeile ce se lupta verbal. Mama m-a invatat asta. Daca te impotrivesti va face totul mai rau, si face sa te doara mai tare. Puteam spune din privrea pe care mi-o dadea ca exact asta vroia, era determinat sa obtina asta de la mine. A facut un pas inauntru si eu am facut unul in spate, inca uitandu-ma agitate dupa ceva folositor. A inchis usa in spatele lui si genunchii aproape mi-au cedat cand am auzit zgomotul produs de usa cand el a incuiat-o.

“Hmmm, singuri in sfarsit,” a spus incet, dandu-si jos jacheta si aruncand-o pe masa de langa el. Purta un costum normal, ce-l facea sa arata aproape respectabil, precum un om de afaceri. Insa stiam ca nu e respectabil. Era periculos si rau, si era determinat sa-mi ia singurul lucru care nu eram pregatita sa-l dau. Nu avea dreptul sa-l ia; Dr. Cullen a jurat ca era al meu si eram libera sa-l dau cui doresc si cand vreau. Era pe cale sa-mi faca lucrul de care aveam o frica disperata, singurul lucru care speram sa nu mi se intample niciodata. Era pe cale sa ma agreseze, sa ma tortureze pentru placerea sa. Omul crud din fata mea era aici sa ma violeze.

Si-a largit cravata, dandu-si-o jos. Si-a scos camasa din pantaloni, lasand-o sa atarne. Am inceput sa hiperventilez, dandu-ma repede in spate, inca uitandu-ma disperata imprejur. A pornit catre mine si am tipat, uimita cand un sunet s-a auzit iar buzunarul a inceput sa-mi vibreze, semnaland ca am primit un mesaj. L-am luat repede, aducandu-mi brusc aminte de telefon. Ma gandeam ca pot sa sun pe cineva repede, sa-l atentionez pe Dr. Cullen sau pe Emmett, care ar venit sa ma ajute. Am deschis clapita si am inceput sa apas pe butoane, neavand nicio idee despre ce faceam, cand a fost luat din mana mea. El l-a aruncat in cealalta parte a camerei si a lovit podeaua cu un sunet puternic.

“Daca vei fi tacuta sit e vei comporta bine te voi lua usor,” a spus. “Oricum nu are niciun sens sa te impotrivesti. Carlisle e plecat si matahala aia e jos cu iubita lui, nu e ingrijorat in privinta ta. La dracu, nu esti speciala deloc. Esti doar o sclava, nimeni dintre ei nu va da un rahat despre asta. Da, Carlisle s-ar putea sa se supere ca-i ating proprietatea insa va trece peste. Il voi plati dupa, pentru serviciile tale. Defapt, la dracu, nici nu trebuie sa afle. Va fi micul nostru secret. Asa ca indura ca o fata mare si voi face sa merite.” Lacrimile au inceput sa-mi curga pe obraji si m-am dat si mai tare in spate, picioarele lovindu-mi-se de cadrul patului.

“Te rog, nu. Nu ma atinge, te rog. Voi face orice, doar te rog sa nu faci asta,” spuneam printe sughituri.

“Aw, haide dulceata, nu fii asa,” a spus, zambind. Puteam spune de indata ca ii placea ca-l implore, ca faceam totul mai bine pentru el. “Toata viata ai servit, pentru asta existi. Nu iti place sa faci oamenii fericiti, sa-i multumesti facand o treaba buna? Asta e tot ce trebuie sa faci, o treaba buna pentru mine. Satisface-ma.”

O melodie a inceput sa sune dinspre telefonul meu si am recunoscut melodia ca fiind cea pe care am auzit-o in camera lui Edward in ziua aceea. I-am spus ca imi place. M-am intrebat imediat daca asta insemna ca ma suna el, insa nu era ca si cum m-ar putea ajuta acum. Nu era aici ca sa ma salveze. A spus ca nu va lasa niciodata sa mi se intample asta, insa nu era aici sa opreasca totul. Nu ma puteam baza pe el acum, trebuie sa gasesc o cale prin care sa ma ajut singura.

“La dracu, pariez ca esti stramta,” a spus, zambetul sau crescand. “Nu ca ultima curva Janet. Avea partile ei bune insa era prea larga pentru gustul meu.”

A pasit inainte pentru a elimina distanta dintre noi, mainile sale ducandu-se in jos, incepand sa-si desfaca cureaua. Imi venea rau si am rezistat impulsului de a vomita  in timp ce corpul a inceput sa-mi tremure de frica si dezgust. Am facut un pas intr-o parte, sperand sat rec pe langa el insa nu am fost destul de rapida. El a pasit aproape in sincronizare cu mine, blocandu-mi calea. Am mai facut un pas in spate cand a inceput sa-se desfaca pantalonii.

“In genunchi, suge-o si intareste-ma. Si sa nu indraznesti sa ma musti ca-ti zbor creierii,” a spus, vocea sa aproape ragusita de dorinta. Impulsul de a vomita a devenit mai puternic si mi-am intors capul intr-o parte, ignind insa reusind sa ma abtin. M-a apucat de par si m-a tras capul spre fata sa, expresia sa fiind intunecata si furioasa. “Du-te dracului, indura ca o femeie,” a spus dur. Si-a scos pistolul de la brau si si-a desfacut fermuarul, intinzandu-se si punandu-l pe masa din spatele meu. “Si pistolul e blocat, nu vei fi in stare sa tragi, asa ca sa nu-ti faci idei stupide, curvo.”

Telefonul meu a inceput sa sune din nou si el imi prinse capul cu o mana, dur, incercand sa ma puna in genunchi, in timp ce cealalta mana si-a bagat-o in pantaloni. Am realizat ca nu mai aveam timp, panica fugind prin mine. Nici macar nu am incercat sa ma gandesc la ce faceam, am actionat bazata pe instinct. M-am intins in spate si am apucat arma lui, ridicand-o repede. Am folosit fiecare rezerva de putere si energie pe care o aveam si am leganat-o, lovindu-l peste cap cu manerul. Nu a fost destul ca sa-l daram, dar a fost destul sa-l fac sa se clatine si sa geme. Era tot ce aveam nevoie, o diversiune. Trebuia doar sa-mi cumpar cateva secunde. In momentul in care s-a clatinat si mi-a dat drumul am aruncat arma in camera si am fugit direct spre usa. Si-a revenit repede si a venit dupa mine, tinandu-si pantalonii sus si strigand ca o voi primi. Nu eram sigura ce vroia sa spuna prin asta, dar orice ar fi stiam ca nu-i pot face fata. Am ajuns la usa si am reusit s-o deblochez repede si mana mea atingea clanta. Vroiam s-o deschid dar el m-a prins si mi-a pus mana la gura deoarece eu am inceput sa strig de frica. Ne-a intors si m-a impins puternic, trimitandu-ma in fata. Am cazut in fund si mi-am inchis ochii, incercand sa merg departe de el in timp ce el venea spre mine. Am auzit un zgomot puternic si mi-am deschis ochii. Puteam vedea lumina de pe hol intrand in camera, indicandu-mi ca usa era deschisa. James imi bloca vederea la usa si si-a intors capul sa se uite.De nicaieri aparut un pantof rosu cu toc intre picioarele lui lovindu-l unde-l durea mai tare.Genunchii lui se atinsera si el striga,mainile lui acoperindu-se zona aceea si cazand la podea.Am reusit sa vad cine era in usa si eram socata s-o vad pe Rosalie stand acolo,cu mainile in sold.M-am fortat sa ma ridic si sa plec,fugind spre usa.O asteptam pe Rosalie ca sa ma urmeze,dar n-a facut-o.

„Nu inseamna nu, dobitocule” spuse ea,cu o voce dura.Si-a dus piciorul in spate si l-a lovit puternic in stomac.

Am auzit pasi frenetici si m-am uitat pe hol ca sa-l vad pe Emmett fugind,cu telefonul la ureche.”Sa ma futi!” exclama el,uitandu-se in camera.Ochii lui s-au marit de surpriza.”Doamne,iubito,tu ai facut asta?La naiba!Asta-i fata mea!”

Rose a dat nonsalant din umeri dar un ranjet mic aparu pe buzele ei.S-a uitat la mine,eu stand in usa tremurand.”Esti bine?” intreba el.

Am incuviintat.”La naiba,esti ok fetito?” intreba Emmett.”Doamne,imi pare rau,jur ca am crezut ca a plecat,nu stiam ca e inca aici!”

Am dat din cap.”E ok.Sunt bine” am spus,stergandu-ma la ochi.Lacrimile inca curgeau.

Auzeam strigate si m-am uitat la Emmett sa-l vad cum isi tine telefonul departe de ureche,strambandu-se din cauza sunetului puternic.”La naiba Edward,calmeaza-te,nu a ranit-o” spuse Emmett.S-a uitat la mine.”Nu te-a ranit ,asa-i?” intreba el incet,tinandu-se telefonul departe.

Am dat din cap.M-am uitat si l-am vazut pe Jsame ridicandu-se,uitandu-se la mine.Emmett s-a uitat la el,fata lui avand o expresia furioasa acuma ca socul a disparut.”Isabella,du-te in camera lui Edward si inchide usa.Rose,du-te cu ea.Edward,trebuie sa plec”A inchis telefonu,cu  o voce dura si rece.A pasit in fata mea si eu am facut cativa pasi inapoi pe hol,deschizand usa de la camera lui Edward.M-am uitat in spate in camera mea si am vazut-o pe Rosalie aplecandu-se si ridicand arma lui JAmes de pe podea.S-a uitat repede la mine inainte sa se intoarca la Emmett.

„Nu plec nicaieri,nu ma trata de parca nu sunt de ajutor Emmett” scuipa ea.Emmett a oftat dar nu s-a certat cu ea.Doar a mers in jurul ei.

Am inchis si blocat usa camerei lui Edward,mergand si asezandu-ma pe marginea patului.M-am leganat usor,uimit si infricosata si ingretosata,corpul tremurandu-mi.Am auzit imediat strigate pe hol,zgomote puternice.Mi-am ridicat mainile pentru a-mi acoperi urechile,avand nici cea mai mica idee despre ce se intampla dar nu vroiam sa aud,am stat acolo uitandu-ma in liniste la ceas,numarand minutele.Trecusera 3 minute.Trecusera 5 minute.Trecusera 8 minute.Continuam sa ma leagan si sa tremur,mestecandu-mi buza superioara in timp ce lacrimile curgeau pe obraji.Trecusera 16 minute.25 de minute.Mi-am luat mainile de la urechi,fiind liniste.Dupa aproape 30 de minute am auzit pasi frenetici pe hol.Cineva a incercat sa deschida usa dar era incuiata si nu era nici o cale sa ma ridic si s-o deschid.Am auzit sunetul unor chei si usa s-a deschis.M-am uitat si l-am vazut  pe Edward stand acolo,aratand furios,ciufulit,speriat si ranit.Arata asa cum ma simteam eu.A facut o pausa pentru un moment,doar uitandu-se la mine cum stateam pe patul lui leganandu-ma si plangand,inainte sa fuga spre mine.M-a luat repede in brate si m-a asezat pe pat,strangandu-ma in bratele lui.A inceput sa ma legene si sa-mi susuiasca,spunandu-mi ca era ok,ca totul era ok,cerandu-si scuze ca nu m-a protejat.Vroiam sa-i spun ca nu era vina lui,ca m-a ajutat,ca m-a facut o persoana mai puternica si daca nu ar fi fost el nu as fi avut curajul sa lupt inapoi.Dar nu am putut.Nu puteam scoate nimic pe gura.Abia m-am ghemuit in bratele lui in timp ce ma legana,fata mea ingropata in gatul sau in timp ce oftam.

„Stiam ca ceva era gresit cand ti-am trimis mesaj si imediat am primit inapoi cateva litere la nimereala.Am incercat sa sun de cateva ori si nu am primit nici un raspuns,asa ca l-am sunat pe Emmett si i-am spus sa te verifice” sopti el,explicandu-se catre mine cand nu era necesara vreo explicatie.Ma tinea strans;clar incercand sa ma faca sa ma simt in sigurata,sa ma simt protejata.

„E ok?”

Am auzit vocea Dr.Cullen si m-am uitat la usa.Vederea mea era incetosata de la lacrimi,ochii arzandu-ma,dar i-am putut vedea expresia si tristetea din ea.Mi-a zambit usor cand m-a vazut si eu mi-am indepartat repede privirea,inchizandu-mi ochii.

„O sa fie” spuse Edward simplu.”El e plecat?”

Dr.Cullen ofta.”Da,Aro il duce la aeroport acum,suindu-l intr-un avion inapoi spre Chicago.Emmett l-a batut destul de bine,chiar si Rosalie a dat cateva lovituri.Am auzit ca taietura de sub ochi,cea care avea mare nevoie de copci era de la Isabella”.

Edward nu a raspuns imediat,continuand sa ma legene si sa-mi susuiasca.”L-as fi omorat” spuse el in final dupa un moment,cu o voce serioasa,si cu un ton dur.

A fost liniste pentru un moment si eu mi-am tinut ochii inchizi,ghemuindu-ma in bratele lui Edward.Incepeam sa ma intreb daca eram singuri cand vocea Dr.Cullen se auzi,durul si recele sau ton taind linistea.

„Si eu l-as fi omorat”

Reclame

20 comentarii

  1. super scumpa!!mult succes in continuare!pupici


  2. deci SUERB!! Multumim multt:* >:D<


  3. Comentati la capitolul asta:>
    Daca se strang comentarii multe in seara asta apare si 31:))


    • pai las eu si 10 comentarii la capitolu asta daca e vorba de asa scumpa:)


  4. Excelent tradus, frumos, felicitari!
    Daniela


  5. Wow …incapusem sa imi pierd speranta 🙂

    Credeam ca o sa abandonati ficul.

    Un capitol superb.Spor la scris!!


  6. absolut magnificcccc…….:X:X:X:X:X:X:


  7. insfarsit a aparuttttt……


  8. pe cand next-ul?:X:X:X:X….xoxo


  9. ah cat am asteptat acest capitol


  10. 8->! Buna treaba fetelor!
    Ar fi minunat daca ati reusi sa postati si capitolul 31 in aceasta seara ;)).


  11. multumim din suflet fetelor.Superb!Asteptam si continuarea.pupici


  12. Ok.
    Deci avem 12 comentarii la capitolu` asta…
    Cu speranta ca,persoanele care vor citi acest capitol vor si comenta…postez capitolul 31:P


  13. On sfarsiiiiiit !!!!
    A fost de-a dreptul superb !
    Abia astept urmatorul capitol , care sper ca nu va dura asa de mult . Felicitari pt traducere !


  14. in sfarsit…cat am ateptat capitolul asta….
    dar a meritaat..e super…:X


  15. In sfarsit!!!!Iubesc ficul asta…..va rog sa nu-l abandonati.
    Faceti o treaba buna, si ar fi pacat sa renuntati acum.Va pup


  16. ce surpriza placuta!


  17. Multe mi-au placut, dar nici una ca aceasta poveste de iubire si daruire. Va multumesc de 1000 de ori ca ma pot delecta cu ea si in romana. Spor la tradus.


  18. Multe mi-au placut, dar niciuna atat de mult ca aceasta poveste de dragoste si daruire. Multumesc de 1000 de ori pentu faptul ca ma pot delecta cu ea si in romana. Spor la tradus.


  19. wow… absolut si reversibil WoW….
    capitolul e fascinant…
    s-au intamplat atatea… dar Rose a fost tare 😀
    mi-a placut ce a sps Carlisle la urma..
    super super tare
    bv



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: