h1

2. Supravietuirea celui mai puternic

 „ Somnul e bun, moartea e mai buna; dar desigur, cel mai bun lucru ar fi fost sa nu ne fi nascut deloc” – Heinrich Heine.

 

„Va trebui sa te scoli indata scumpo”, vocea mamei mele suna incetisor langa mine. Eu murmurai incoerent, tinandu-mi ochii inchisi si intorcandu-ma cu spatele la ea. Ea suspina intinzand mana si mangaindu-mi parul. Ramase tacuta pentru cateva momente si puteam sa-i simt mana tremurand, respiratia ei era inegala. Era foarte greu pentru ea.

„Charles se va intoarce in curand”, sopti abia auzit, dar eu am tresarit cand numele i-a scapat de pe buze. „Stii ce se va intampla daca esti inca in pat cand se intoarce”.

M-am ridicat in sezut si m-am uitat la ea. Statea pe podea langa salteaua pe care dormeam amandoua. Camera noastra era o portiune din podul hambarului – acelasi hambar in care ma nascusem – si era la cativa metri de casa. Camera in sine avea o inaltime de doi metri si cam 3 metri pe trei in suprafata. Era mica, desigur, dar avea o fereastra mare, care ocupa aproape intreaga suprafata a zidului, si asta o facea sa para mai larga.

Fata mamei mele era umflata, cu obrajii brazdati de lacrimi si ochii inrositi. A trebuit sa-mi mut repede privirea in alta parte, incapabila sa indur.

Charles Swan, omul al carui sange imi curgea prin vene si al carui ADN il imparteam, plecase cu doua nopti in urma intr-o calatorie de afaceri, sa vorbeasca cu un „potential cumparator”. Pleca des din acest motiv, ca si cum nu ar fi vandut proprietati ca acoperire, desi el conducea o retea importanta de falsificatori de identitate, dar eu nu eram proasta. Stiam ce era pe cale sa vanda chiar acum – pe mine. Ii surprinsesem pe el si pe sotia lui discutand despre mine cu o saptamana in urma. Ea ii spunea ca ma vrea plecata si eu am banuit ca-i sugera sa ma omoare, dar el in schimb a decis sa fiu vanduta. I-a spus ca poate lua o suma destul de buna pentru mine si ca are pe cineva in minte, care era interesat. Trebuia sa se intoarca in dimineata aceasta.

Am fost inspaimantata, fara indoiala. Nu aveam nici o idee despre ce-mi rezerva viitorul, unde voi fi trimisa si cu ce ma voi confrunta. De asemenea, nu mai fusesem niciodata departe de mama mea si asta ma speria cel mai mult.

Nu prea am cine stie ce experienta de viata. Pot numara pe degete ocaziile in care am fost plecata de pe proprietatea familiei Swan, in intreaga mea viata. N-am avut niciodata sansa sa socializez si probabil pot numi din memorie fiecare persoana pe care am intalnit-o vreodata. Am intalnit doar o singura persoana de varsta mea, o sclava pe care Charles a cumparat-o anul trecut. Era aici de putin peste o saptamana cand a incercat sa fuga. El a prins-o la o mila mai jos de drum si a tarat-o inapoi, impingand-o in casa de par. A batut-o pana a murit, chiar in fata mea si a lasat-o sa zaca pe podea cateva ore. Cand in sfarsit i-a luat corpul, eu am fost obligata sa curat sangele si fragmentele de carne intrate in podeaua de lemn. A fost oribil si m-a facut sa vomit – am luat o bataie destul de rea pentru asta.

Si, in afara de Charles si de tatal lui, n-am mai vorbit efectiv niciodata cu un alt barbat. Nu-mi aminteam prea multe de tatal lui Charles, era rar prin preajma, iar Charles intotdeauna a fost rece fata de mine. Toti sclavii de aici sunt femei si, cand veneau vizitatori, eram incuiate in alta parte. Barbatii ma inspaimanta, sunt straini, necunoscuti. Primeam o gramada de ocheade de la alti barbati, cei care erau platiti sa pazeasca perimetrul proprietatii, dar niciodata n-am interactionat cu ei in nici un fel. Singurii care interactioneaza cu garzile sunt cei care sunt destul de prosti sa incerce sa scape. Nu sunt intotdeauna acolo si nu-i poti vedea intotdeauna cand sunt, dar intotdeauna stiai ca exista o posibilitate sa fi privita de catre cineva din umbra. Era ca si cand ne puneau la incercare, lasandu-ne sa ne dam seama ca, tehnic vorbind, puteai sa te furisezi nedetectat, doar ca nu stiai niciodata cand. Era un joc cu viata ta si foarte putini erau dispusi sa-si asume riscul. Cei care au facut-o au esuat intotdeauna.

„Ma scol” am murmurat in cele din urma. M-am ridicat de pe saltea si m-am indreptat spre dulap, luand primul lucru care era deasupra. Toate hainele mele erau vechi si zdrentuite, primeam ce fusese al mamei pe masura ce crescusem.

Mi-am pus o camasa alba, acoperita de pete si mi-am tras o pereche de blugi. Erau uzati si decolorati, cu gauri la ambii genunchi si cu capetele franjurite. Nu aveam nici o pereche de pantofi, nu mai avusesem de ani buni. Picioarele mele erau aspre, cu pielea ingrosata si tare de la mersul desculta. Nu ma mai deranja, as fi putut calca pe cuie probabil si nici nu mi-as fi dat seama.

Mama se apropie de mine cu un pieptene si incepu sa mi-l treaca prin par, incercand sa-l descurce. Era inutil…Avea nevoie disperata de o curatare serioasa. Renunta dupa cateva minute, luand o bucata de elastic si prinzandu-l la spate.

Am auzit sunetul unei masini apropiindu-se pe drum si inima incepu s-o ia la goana. Eram inghetata de frica. Mama se duse la fereastra privind afara. Ochii ei erau mariti, cu o expresie panicata. Stia la fel de bine ca si mine ca timpul meu era pe sfarsite – stia unde fusese Charles.

Masina se opri in fata casei si motorul tacu. Am auzit o portiera trantindu-se si am ascultat atenta, vrand sa aud orice semn ca mai era cineva cu el.

„E singur” , spuse mama, parand multumita. Am expirat zgomotos, dandu-mi seama ca imi tinusem rasuflarea. Ea se intoarse spre mine si zambi putin, cu o expresie usurata. Se indrepta repede spre mine strangandu-ma puternic in brate. „Poate s-a razgandit”.

Eu am ras cu amaraciune. „Da, sigur”.

Ofta, eliberandu-ma din imbratisare si imi prinse mana. „Nu renunta la speranta Isabella”, spuse cu asprime.

Eu am dat din cap aprobator, mai mult ca s-o calmez. Nu avea de ce sa stie ca renuntasem la speranta de multa vreme, cand mi-am dat seama ca o intreaga lume exista dincolo de noi – o lume despre care nu stiam mai nimic.

Ne-am indreptat spre usa, sa iesim inaintea lui Charles, inainte sa se decida el sa vina sa ne caute, cand sunetul pietrisului si un tors usor de motor ne ajunse la urechi, semn ca se apropia o masina din drum. Capul meu se intoarse brusc spre mama, cu frica si panica inscrisa pe toata fata. Expresia ei era la fel.

„Isabella!!!!”, racni Charles dinspre casa. „Misca-ti fundul aici, acum!”

Tremuram usor, mai speriata acum decat fusesem inainte. Mama incerca sa-mi zambeasca, evident ca sa ma linisteasca, dar ii iesi mai mult ca o grimasa.

„Haide”, spuse ea incet, tragandu-ma afara din camera si in jos pe scari. Ne-am indreptat spre spatele casei si Charles statea in hol privind afara spre usa din fata. Ne auzi venind si se uita in directia noastra.

„Te-am strigat pe tine Renee?”, intreba el taios. Mama ingheta intr-o secunda, privind repede intre mine si Charles.

„Ma gandeam …”, incepu ea.

„Nu esti aici ca sa gandesti. Misca-ti fundul sus in camera mea, ma socotesc cu tine mai tarziu”.

Mama dadu din cap si incerca sa-mi dea drumul la mana, dat eu ma inclestasem strans. Ea ofta si isi folosi cealalta mana ca sa-mi desfaca degetele. „Va fi bine soarele meu, nu-ti fa griji. Trebuie doar sa-l asculti pe Charles si sa te porti cat poti mai bine”.

Am dat din cap si ea se apleca spre mine sa-mi sarute usor obrazul, inainte sa urce scarile. Charles imi arunca o privire amenintatoare si eu am facut ultimii pasi in hol. Mi-am indreptat privirea spre pamant, tremurand de frica si muscandu-mi buza de jos in incercarea de a-mi pastra cumpatul.

Usa din fata se deschise si imediat am auzit un barbat vorbind. Vocea lui era calma si aproape moale, exact opusul celei a lui Charles. M-am uitat in sus spre el si aproape am icnit la vederea lui. Era destul de inalt, cu parul blond stralucitor si ochii albastri scanteietori. Purta un costum ce parea costisitor si vorbea la celular. Se uita drept la mine si-si ridica sprancenele intrebator cand vazu ca ma uitam la el. Am simtit cum ma inunda frica, inspaimantata de ceea ce putea insemna reactia lui, nefiind sigura daca va fi suparat ca l-am privit. Charles avea tendinta sa ne pedepseasca daca ne prindea uitandu-ne la el. M-am inrosit, stanjenita, si m-am uitat din nou la podea.

Barbatul continua sa vorbeasca la telefon – in legatura cu un un transport pe cale sa soseasca undeva. Nu vorbi nici cu Charles nici cu mine, nici nu ne baga in seama cu adevarat. Dupa cateva minute am aruncat o privire si l-am vazut pe Charles in picioare, in camera, aratand aproape la fel de nervos ca mine. Sprancenele mi s-au apropiat de confuzie, nu-l mai vazusem niciodata asa inainte. Charles era mereu la comanda, niciodata nu renunta la asta. Dar acum…acum arata tulburat. Continua sa priveasca nervos spre barbatul cu parul blond, ochii lui tintind spre podea.

Ma zgudui si mai mult frica, cand am realizat ca Charles se temea de barbat. Era scris pe fata lui.

Omul cu parul blond spuse in sfarsit celui cu care vorbea ca trebuie  sa plece si inchise telefonul.

Atunci, totul ramase complet tacut, singurul sunet pe care il puteam auzi era sangele meu care pompa furios prin tot corpul. Am ramas inghetata complet, fiindu-mi frica sa ma misc.„Arata groaznic”, spuse barbatul dupa un moment, cu vocea plina de dezgust. Ochii mei se marira, cuvintele lui dureau. Primisem cam toate insultele imaginabile de la Charles si sotia lui si de obicei ma lasau rece, insa ceva in legatura cu acest strain patrundea prin exteriorul meu dur.

„Stiu ca nu-i o fata grozav de aratoasa…”, incepu Charles, dar omul cu parul blod i-o taie brusc.

„N-am spus ca e urata”, spuse el taios. Charles se opri brusc din vorbit. „Dar arata oribil. Ai bani, nu-ti poti permite sa cheltui cativa dolari cu niste haine decente sau o pereche de pantofi pentru copil? Iisuse, uite cat ii sunt de ranite picioarele!”

„Eu, hm.. pai…”, murmura Charles. M-am uitat putin in sus la barbatul blond si am vazut ca ma privea. Ochii nostri se intalnira si un zambet usor ii rasari pe buze.

M-am uitat din nou in jos intr-o secunda, contactul cu ochii dintre noi fiind oarecum stanjenitor. Nu eram obisnuita, privirea lui ma facea sa ma agit.

„Cat?”, intreba dupa un moment.

„Pai, speram sa iau unul pe ea”, spuse Charles. Barbatul blond rase.

„Unul, da? Cand a fost ultima oara cand fata a avut parte de o baie buna?”

„750?”, intreba Charles, cu vocea plina de speranta. „Adica, vreau sa spun, e inca virgina”.

Barbatul cu parul blond era tacut. N-am indraznit sa ma uit in sus dar ii puteam simti privirea, il puteam simti privindu-ma. Inima imi batea frenetic la mentionarea virginitatii mele, cotropindu-ma frica. Il vazusem pe Charles facand sex cu mama inainte, auzisem asta de mai multe ori decat puteam numara, si imi aminteam clar plansul ei dupa aceea, dezgustul total. In ochii mei, sexul nu era altceva decat o forma respingatoare de pedeapsa.

M-am uitat in sus din nou, in cele din urma, tacerea ma  extenua. Ochii mei i-au intalnit din nou pe-ai lui si el isi ridica sprancenele intrebator, asa ca m-am uitat repede intr-o parte, muscandu-mi buza nervoasa.

„Nici macar nu poate mentine contactul vizual cu mine. Cum sa luam avionul pana acasa”, spuse in sfarsit, intrerupand tacerea.

„Fetito”, spuse Charles taios. Mi-am ridicat capul imediat si m-am uitat la barbatul blond, asigurandu-ma ca mentin contactul vizual. Ultimul lucru pe care vroiam sa-l fac era sa-l infurii pe Charles, o bataie putea face ziua asta mai rea decat era deja.

„Scuze, Stapane Charles”, am spus usor. Omul blond zambi dupa un moment, inclinandu-si capul intr-o parte si tintuindu-ma cu privirea. In final, aproba.

„Are potential. Iti dau 500”.

Charles se incrunta. „Cu varsta pe care o are si virgina, as putea lua mult mai mult pe ea la licitatie”. Ochii mi se marira la mentionarea licitatiei. Stiam de la celelalte fete care fusesera vandute si cumparate la licitatie ca, in general erau transformate in sclave pentru sex sau prostituate, intrucat oamenii sunt ocazional norocosi la vanzarile private.

Barbatul blond zambi. „Posibil, dar pentru ce o vreau eu nu merita atata. Este evident ca nu-i obisnuita sa aibe oameni in jurul ei, tu ai spus ca nici macar nu stie sa scrie si sa citeasca.”

Am intrerupt contactul vizual cu el la mentionarea scrisului si cititului, privind in jos spre pamant. Charles nu stia, dar eu invatasem lucrurile de baza la amandoua, de-a lungul anilor. Celelalte sclave imi spuneau ce stiau, ceea ce nu era mult, si restul l-am cules de una singura de-a lungul timpului. Sotia lui Charles avea obiceiul sa se uite la televizor cu subtitrarea pornita, ceea ce m-a ajutat foarte mult. Am fost binecuvantata cu o memorie uimitoare si totul a decurs destul de firesc. Pastrasem secretul totusi, pentru ca o sclava educata este vazuta in general ca o sclava mai periculoasa.

„E o muncitoare a naibii de buna, poate gati si face curatenie, exceland la ambele treburi”, murmura Charles. „Ascultatoare. 750, si merita fiecare cent”.

„Imi dau seama. I-ai pus cip?”

„Nu, niciodata n-am avut motiv sa fac asta. A fost aici din ziua in care s-a nascut, si n-a dat niciodata vreun semn ca ar vrea sa plece”.

 M-am incruntat confuza. Cip?

„650. Si e oferta mea finala. Va trebui s-o cipez si este evident ca nu ai facut nimic pentru copil, asa ca va trebui sa cheltui o gramada de bani ca s-o pregatesc corespunzator.

Charles ramase tacut pentru moment. „Ne-am inteles”, spuse in cele din urma.

M-am uitat din nou in sus si omul blond zambi. „Ma voi intoarce maine cu banii cash. Curat-o putin pentru mine, n-o iau nicaieri aratand asa”.

Charles aproba, ridicandu-si mana sa dea noroc cu omul blond. Acesta isi deschise telefonul si forma un numar indreptandu-se spre usa. Se opri la intrare, intorcandu-se spre mine scurt.

„Cum te cheama, copila?”

„Isabella”, am spus incet, abia auzit.

„Poftim?”, spuse el ridicandu-si sprancenele in asteptare. Nu putuse sa ma auda.

„Numele meu este Isabella, domnule”.

El zambi si aproba din cap. „Ei bine, la multi ani, Isabella”.

„Multumesc, domnule”, am spus, din nou incet. Era primul care imi ura „la multi ani”, nici macar mama nu mentionase ca azi implinesc saisprezece ani. Cu cat o sclava e mai batrana, cu atat devine mai putin utila. La un anumit moment, deveneau atat de inutile incat erau eradicate. Mama intotdeauna a incercat sa-mi ascunda asta, nedorind sa stiu ca sclavele au de infruntat propria lor forma de genocid.

El dadu din cap si se indrepta spre masina. Am ramas nemiscata in loc, neindraznind sa plec pana cand Charles nu-mi permitea. Charles era in picioare langa usa si se uita in timp ce masina pleca de pe loc, omul blond indreptandu-se spre sosea. El ofta puternic si se intoarse spre mine. M-am uitat in sus la el si am vazut ca expresia lui era nemiloasa, privirea lui amenintand.

Se apropie de mine acoperind distanta dintre noi. Mi-am infasurat bratele in jurul meu nesigura de ceea ce urmeaza sa faca, cand mana lui se ridica si ma plezni tare chiar peste fata. Capul meu sari intr-o parte si eu mi-am dus mana in sus, spre obraz, in timp ce prin mine trecea o durere muscatoare. Am simtit gust de sare amara imediat, dandu-mi seama ca imi muscasem buza si ca mi-am strapuns pielea cu dintii. Ochii mei erau plini de lacrimi si am incercat sa le retin si sa ma uit in alta parte, pentru ca nu vroiam ca el sa ma vada plangand. Mi-am supt buza, aproape ca am vomat din cauza gustului dezgustator de sange, dar n-am vrut sa vada asta. Vederea sangelui tinde sa-l starneasca, ca si cum l-ar tenta sa faca mai mult rau. Ma prinse de fata brutal si ma apropie de el, fortandu-ma sa-l privesc.

„Omul acela este puternic, important. Sa nu ma faci de ras fetito, ma auzi?”, tipa el, cu fata la cativa centimetri de a mea. Puteam sa miros damful de alcool din respiratia lui, simtind cum ma stropea usor cu saliva in timp ce vorbea.

„Da, Stapane Charles”, am soptit, in timp ce pierdeam lupta cu lacrimile care imi alunecau pe obraz. El ofta, exasperat, si ma impinse in spate. M-am impiedicat, dar din fericire am reusit sa raman in picioare.

„Du-te si ajuta in bucatarie cu pranzul, in timp ce ma duc sa ma socotesc cu maica-ta”, spuse el. Eu am dat din cap.

„Da, domnule”. M-am indreptat spre bucatarie, unde sclava pe nume Clara incepuse deja sa pregateasca pranzul. Se uita la mine pe cand intram si-mi zambi trist.

„Esti bine?”, intreba ea incet. Am dat din cap, dar n-am spus nimic. O parte din fata imi pulsa, in timp ce lacrimile continuau sa-mi curga.

Am luat o lingura si m-am dus la aragaz sa amestec pastele pe care Clara le fiersese deja. Am inchis ochii suspinand, cand am auzit sunetul familiar, inabusit, care venea de sus. Camera lui Charles era chiar deasupra bucatariei si puteam auzi capatul patului lovind zidul cand isi facea de cap cu ea. Acesta era felul lui de a o pedepsi pe mama; de obicei nu ridica mana la ea, o umilea in alte moduri.

In cele din urma se oprira, Charles ducandu-se in biroul lui, iar mama venind in bucatarie. Puteam vedea cum lacrimile ii lasasera dungi pe fata cand plansese, dar ea imi zambi, incercand sa pretinda ca totul era in regula.

Dupa ce am terminat de facut mancarea, mama si cu mine ne-am dus in gradina. Nu aveam voie sa mancam, decat atunci cand ni se permitea, ceea ce se intampla de obicei odata pe zi, mai mult noaptea. M-am lasat in patru labe si am inceput sa plivesc. Traiam in Phoenix, Arizona, loc ce intamplator era unul dintre cele mai fierbinti si uscate din tara, asa ca nu a durat mult pana cand am transpirat abundent, pielea inrosindu-mi-se de la expunerea la soare.

Sotia lui Charles se intoarse acasa si intra inauntru. Era plecata mult in ultima vreme, ceea ce era aproape o dilema. Asta ma ajuta pe mine, caci avea tendinta sa ma scoata afara de una singura, ca sa ma tortureze din pura placere, dar mama mea suferea mai mult cand sotia lui era plecata. Mama spunea ca inainte pareau sa se iubeasca, dar casnicia lor se transformase in ceva de convenienta, in cea mai mare parte. Eu, cu siguranta nu eram un expert in relatii, dar stiam ca, indiferent ce tip de relatie aveau acum, nu era ceva la care sa vreau sa iau parte vreodata. Era instabila – ei se certau mereu si tipau maniosi unul la altul. Imi imaginam ca asta nu putea fi dragoste.

Totusi nu aveam prea multe cunostinte despre dragoste, asa ca, ce stiam eu. Presupun ca ceea ce simteam pentru mama era o forma de iubire, si imi place sa cred ca ma iubea si ea, dar situatia noastra nu permitea chiar o legatura cu adevarat profunda.  Trebuia sa te detasezi cumva de toata lumea pentru a putea supravietui in aceasta viata. Niciodata nu stiai cand cineva apropiat tie urma sa fie ranit chiar in fata ta sau cand timpul lor se termina si erau omorati. Nu exista absolut nimic sa poti face pentru a putea opri asta, a interveni insemnand doar ca impartaseai aceeasi soarta. Mai intai, inainte de orice, trebuie sa ai grija de tine, indiferent cat de mult ai fi vrut sa-ti pese de altii. Nu eram sigura ca simtisem cu adevarat acea dragoste si stiam ca dragostea romantica era complet iesita din discutie. Nu-mi doresc sa cunosc aceasta experienta in nici un caz, nu-mi doresc sa-mi permit sa devin vulnerabila. Vulnerabilitatea era cea mai rapida cale sa ajungi la doi metri sub pamant.

Mama mea incercase sa aibe grija de mine, ferindu-ma de rau pe cat posibil. Ma simteam o povara pentru ea, intrebandu-ma adesea daca nu ar fi fost mai bine sa nu ma fi nascut. Niciodata nu am vorbit despre asta cu voce tare, stiind ca nu va fi de acord si imi va spune  cat eram de pretioasa si ce mult insemnam pentru ea. O parte din mine se intreaba daca nu cumva sa fiu trimisa de acolo nu era cel mai bun lucru. N-aveam nici o idee in ceea ce ma bagam si poate ca ma trimiteau la un fel de moarte, dar cel putin de acum mama mea nu mai trebuia sa care pe umerii ei si povara existentei mele.

Dupa cateva minute, sotia lui Charles iesi din nou afara si dansa spre gradina, privind in jos la mine. „Am auzit ca astazi ai fost vanduta familiei Cullen”, spuse ea cu o voce placuta. M-am uitat la ea si am vazut zambetul sinistru  care ii juca pe buze. „Sub nici o forma nu poti fi destul de buna pentru ei”.

Rase ca pentru sine, amuzata, si se intoarse sa plece. Inima mea batea frenetic si m-am uitat la mama, care era cu mintea in alta parte, smulgand iarba si parand socata.

„Tu stii cine sunt?”, am intrebat dupa cateva minute. Mama suspina, oprindu-se din treaba si se ridica in genunchi.

„Am auzit des vorbindu-se de ei. Familie puternica. Crima organizata. Nu sunt genul peste care sa treci, daca intelegi ce vreau sa spun”.

Am aprobat din cap, realizand acum de ce Charles fusese atat de nervos in prezenta barbatului blond. El paruse destul de amabil, dar avea o incredere in sine care te intimida.

„O sa fi bine”, spuse mama in final, intorcandu-se la treaba. „Esti puternica, intodeauna ai fost. Vei supravietui. Sincer, orice este mai bun decat locul asta”.

Am lucrat in tacere dupa asta, amandoua pierdute in ganduri. Usa din spate se deschise in cele din urma. Charles si nevasta-sa iesira afara. „Renee, adu-o pe Isabella in casa si spal-o cum trebuie”.

Mama se ridica si intinse mana spre mine. Am luat-o de mana si ea ma trase in sus de la pamant. Am inceput sa ne apropiem de casa incet. Imi tineam capul in jos, incercand sa evit contactul vizual in timp ce treceam pe langa Charles si sotia lui. Oricum, inainte sa intram, sotia lui Charles isi ridica piciorul si-mi puse piedica. M-am trezit ca zburam si am inchis ochii in timp ca ma inconjuram cu bratele pentru impactul cu pamantul. Am aterizat in maini si in genunchi, cu membrele strabatute de durere. M-am ridicat si am vazut ca mainile erau zgariate si incrustate cu pamant. M-am uitat in jos la genunchi, care erau de asemenea juliti, o dara de sange curgand pe piciorul drept si murdarindu-mi pantalonii.

„Faci mizerie pe pantofii mei, sclava”, se stramba sotia lui Charles la mine ingustandu-si ochii.

„Imi pare rau Stapana”, am spus incet.

Sotia lui Charles necheza dar el gemu. „Curata-i bine si taieturile, daca tot suntem la asta”, ii spuse mamei.

Am urcat scarile, in baia destinata servitorilor. Mama incepu sa umple cada cu apa in timp ce ma dezbracam. M-am bagat in cada, sasaind cand apa fierbinte lua contact cu pielea mea sensibila. Apa imi intepa palmele si genunchii.

Mi-am lasat capul pe spate si mama lua samponul, turnandu-si o cantitate in mana si sapunindu-mi capul. Mi-am inchis ochii si am suspinat multumita, in timp ce simteam degetele ei masandu-mi scalpul. Stiam ca acesta este unul dintre ultimele momente pe care le voi petrece cu mama si savuram fiecare secunda. Nu aveam idee unde ma duceam sau ce urma sa fac, dar stiam ca o lasam acolo si asta ma durea.

Reclame

9 comentarii

  1. M-am chinuit putin cu tradusul acestui capitol.Sper ca va place. Va rog sa lasati si un comentariu daca ati citit.
    Kisses and hugs, Oana.


  2. este super ma bucur enorm de mult caci sa apucat sa traduca acest fanfinc minunat eu am citit deja prime 14 capitole si ma gindeam caci nu a sa am o cazia sa vad continuarea mai ales caci fanficul este extraordinar am sa astept cu nerabdare continuareala capit 14
    dar de ce nu cereti permisiunea sa luati primele 14 capitole traduse si sa le puneti la voi pe sait daca doriti sa fie intreg fanfincul ca sa traduceti mai departe ,
    nustiu eu am venit doar cu ideia


  3. este super ma bucur enorm de mult caci sa apucat sa traduca acest fanfinc minunat eu am citit deja prime 14 capitole si ma gindeam caci nu a sa am o cazia sa vad continuarea mai ales caci fanficul este extraordinar am sa astept cu nerabdare continuareala capit 14
    dar de ce nu cereti permisiunea sa luati primele 14 capitole traduse si sa le puneti la voi pe sait daca doriti sa fie intreg fanfincul ca sa traduceti mai departe ,
    nustiu eu am venit doar cu ideia
    multumesc pentru tot


  4. ma bucur ca a-ti luat initiativa:P


  5. imi place….sper s ii fie mai bn l fam cullen..
    sper s postezi kt mai rpd cap 3 😉
    xoxo


  6. Abia astept sa continui de la cap 14. Oricum traducerea este minunata. Felicitari!


  7. asa cum am mai spus: esti/sunteti bune…si, poate ca , si cu ana in calitate de ajutor/promoter…..cine stie???


  8. trist… foarte trist….


  9. sincer, mi-au dat lacrimile la acest capitol =(( Ma duc la next.



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: