h1

5. O lume cu totul noua

„Fiecare prieten reprezinta o lume in noi, o lume care e posibil sa nu se fi nascut pana la intalnirea cu ei, si care a luat nastere numai datorita acestei intalniri.”  Anais Nin

Isabella Swan POV

 
Am inceput sa ma hiperventilez din momentul in care Dr. Cullen a inchis usa dormitorului meu, lasandu-ma de capul meu pentru restul serii. Genunchii imi tremurau si am mers incet pana la canapeaua cafenie unde m-am lasat sa cad. Ma simteam asa de fraiera, sa cedez astfel, dar nu aveam ce face. Nu eram inspaimantata, propriu-zis, nu era o panica pornita din frica. Eram complet coplesita si confuza, nesigura de turnura pe care o lua viata mea. Totul se intampla atat de repede, nimic nu avea sens. Nu eram obisnuita cu schimbarile, totul era atat de nou pentru mine si nu stiam cum sa fac fata.

Dupa ce m-am calmat suficient incat sa pot functiona, m-am ridicat si m-am dezbracat de haine rapid. Am luat hainele pe care doctorul Cullen le adusese si le-am despaturit. M-am imbracat cu o pereche de pantaloni de flanel cu rosu si negru, rasucindu-i in jurul mijlocului de cateva ori ca sa-i fac cat de cat sa se potriveasca. Continuau sa alunece de pe corpul meu mic, ajungand la pamant. Am luat tricoul si l-am privit ezitand. In fata scria Liceul Forks si avea desenata o minge de fotbal. In spate erau literele „C-U-L-L-E-N” , care mi se parea ca ar fi numele lor de familie, impreuna cu numarul 21. L-am tras pe mine, si mi-a ajuns pana aproape de genunchi.

M-am indreptat spre usa de la baia mea, si am deschis-o. Am aprins lumina si am icnit. Baia era enorma, cu faianta alba si o cada uriasa in colt. Era de asemenea o cabina de dus cu usi din sticla mata si o chiuveta larga cu o oglinda mare deasupra. Era cel putin uimitor.

Am gasit prosoape si halate intr-un dulap de langa toaleta si am scos unul afara. Prosopul era moale si pufos, mirosind usor a flori de la detergentul care fusese folosit. M-am dus la chiuveta si mi-am spalat fata usor curatand tot machiajul pe care doctorul Cullen il folosise, pentru ca acum nu mai era necesar. M-am uscat si m-am privit in oglinda incremenind. Dr. Cullen avusese dreptate – puteai vedea cu usurinta urma mainii care lasase vanataia. Totusi, nu era asa de rau cum ma gandisem la inceput, am avut altele si mai rele. Inca de cand sotia lui Charles si-a dat seama de originea mea paterna isi facuse un obicei din a-mi lasa semne pe fata. Fusesem batuta asa de tare inainte ca toata fata imi era umflata si de-abia mai puteam vedea. Odata mi-a rupt nasul in timpul unei batai, dar niciodata nu am primit ingrijire medicala pentru asta. Charles nu chema niciodata medicul pentru noi, orice ar fi fost; el spunea intotdeauna ca daca se intampla ceva vreunuia dintre noi si nu se poate vindeca de la sine el ne va face o favoare si ne va scapa de chin. Nasul meu avea o umflatura si era usor deformat acum, dar nu era chiar oribil. Am fost oarecum norocoasa in privinta ranilor permanente; in afara de nasul usor deformat, nu aveam decat cicatrice. Am vazut cum alte femei si-au pierdut dintii si si-au rupt oase importante care nu s-au mai refacut corect niciodata, ramanand cu usoare dizabilitati. O fata a fost orbita la un ochi de la o lovitura in fata. Cicatricile erau usor de trecut cu vederea.

Am stins lumina si m-am dus inapoi in dormitor.  M-am dus la usa sa sting lumina si m-am oprit. Puteam auzi slab muzica ce venea din partea cealalta de hol. Nu-mi dadeam seama ce era, dar parea o balada rock. Oricum nu puteam recunoaste o melodie dupa nume sau un artist – niciodata nu ascultasem prea multa muzica in afara de ceea ce ascultau Charles sau sotia lui ocazional sau ce auzeam de la televizor in trecere. In orice caz suna linistitor, adormitor.

Am stins lumina si m-am indreptat spre pat tragand cuvertura la o parte si strecurandu-ma sub ea. Salteaua era atat de moale incat aproape imi inghitea conturul trupului. Asternuturile erau matasoase si netede, cuvertura moale si pufoasa. M-am infasurat strans in cuvertura, suspinand multumita, in timp ce capul meu se scufunda in perna. Din cate imi aduceam aminte, niciodata inainte nu ma mai simtisem atat de confortabil, atat de…in siguranta.

Era surprinzator. In ciuda epuizarii totale nu puteam adormi, nu-mi puteam relaxa mintea. Incercam sa ma impac cu totul, sa sortez lucrurile intr-un fel.

Nu trebuia sa ma mint singura – stiam ce eram. Cu tot patul confortabil si camera spatioasa, eram in continuare doar o sclava. Viata mea era in mainile lor si ei puteau face cu ea ceea ce doreau. Doar pentru ca pareau mai umani decat fusesem obisnuita, nu insemna ca lucrurile nu se pot schimba rapid. Nu trebuia sa ma complac si sa las garda jos. Imi stiam locul in lume, puteai incerca sa te prefaci cum vrei dar ideea de baza era aceeasi. Eram proprietatea cuiva, care ma detinea.

Fusesem martora temperamentului doctorului Cullen acasa la Charles, vazusem cat de inspaimantat era Charles de acesta. Imi imaginam ca trebuie sa fi fost ceva intre ei in trecut, dar nu mi-am putut da seama despre ce ar putea fi vorba. Doctorul Cullen era relativ calm si intelegator in aparenta, dar nu trebuia sa ma las inselata si sa cred ca n-ar putea fi agresiv. Vazusem in secret „Incoruptibilii” de mai multe ori – si stiam ca de fapt oamenii ca el sunt intradevar extrem de periculosi. Era ceva care fierbea sub aparenta aceea de calm, ceva volatil, si nu era ceva ce sa-mi doresc sa se dezlantuie asupra mea. Charles era iute la manie, se aprindea rapid si-si manifesta agresiunea asupra ta, dar era mereu suportabil. Aveam impresia ca Dr. Cullen era genul de om care se infurie rar, dar cand o face n-ai vrea sa-i fi prin preajma.
Fiii lui erau surprinzatori pentru mine. Emmett era intimidant; nu era nici o indoiala in privinta asta. Cat am fost cu el in aceeasi incapere m-am simtit insignifianta din cauza dimensiunilor sale. Frica mea izbucnea instinctiv. Totusi, parea amabil, avea un fel de-a fi fericit si grijuliu. Aspectul si personalitatea lui erau cu siguranta diferite de a celorlalti – imi va lua ceva timp sa trec peste aversiunea naturala fata de el. Era ceva in legatura cu Jasper, care era menit sa calmeze, sa relaxeze. Era dulce si extrem de politicos. M-a uimit prin modul in care ma trata ca si cum am fi fost egali. Chiar mi-a facut un sandvis. M-a servit pe mine – servitoarea. Era derutant. La inceput chiar m-am intrebat daca stia cine sunt, dar doctorul Cullen m-a asigurat ca in casa lui nu erau secrete.

Imi mai ramanea sa-l cunosc pe cel mai tanar, Edward, si ca sa fiu cinstita trebuia sa spun ca aveam o presimtire rea in privinta asta. Eram putin ingrijorata despre cum va reactiona, cum o sa se poarte cu mine. Impresia pe care mi-o formasem pana atunci e ca parea usor incapatanat in unele privinte si probabil facea probleme. Cu siguranta avea gura cam murdara si nu se temea sa vorbeasca cu tatal lui cum ii trecea prin minte, asa ca nu eram sigura ca va avea vreun motiv sa  nu sara la mine. Dr. Cullen spusese ca seamana foarte mult cu el totusi, asa ca asta imi dadea ceva sperante. Cel putin doctorul Cullen nu era brutal.

M-am zvarcolit si m-am rasucit toata noaptea, atipind in cele din urma, dar m-am trezit brusc la scurt timp, uitandu-ma in jur confuza din cauza ambiantei straine. Cand mi-am dat seama unde eram am atipit din nou, doar ca istoria sa se repete. La un moment dat m-am uitat la ceas si am vazut ca mai erau cateva minute pana la ora 5. Charles ne cerea intotdeauna sa ne sculam la aceasta ora pentru a incepe ziua si daca ne prindea ca nu ne trezeam la timp eram pedepsiti. Cand era plecat dormeam mai mult – acelea erau intotdeauna zilele noastre favorite, cand puteam sa dormim pana la pranz, fara sa ne spuna cineva ceva. Oamenii care ne supravegheau cand Charles era plecat nu-i spuneau niciodata vreun cuvant despre asta.

Ma certam singura ca nu-l intrebasem pe doctorul Cullen la ce ora trebuia sa ma trezesc dimineata.  Am mai ramas intinsa cateva minute, uitandu-ma la ceasul cu alarma, dupa care am oftat si m-am ridicat. Nu mai puteam adormi acum, sub nici o forma.

Mi-am facut patul repede si am traversat camera deschizand usa. Etajul era intunecat si tacut, muzica pe care o auzisem mai devreme incetase. Am deschis usa si am strabatut holul in liniste, infasurandu-mi bratele in jurul pieptului. Eram nervoasa si panicata, putin nesigura in legatura cu ce sa fac. Nu puteam totusi sa zac asa prin jur – trebuia sa fac ceva.

Am coborat scarile incet si cu grija prin intuneric, rugandu-ma in tacere sa nu ma impiedic si sa ma rostogolesc. Ultimul lucru de care aveam nevoie era un zbor pe scari pana jos care sa trezeasca toata casa. Al doilea nivel era de asemenea intunecat dar puteam auzi slab sunetul apei care curgea intruna din camere.  Am continuat sa cobor scarile cu grija, oprindu-ma cand am ajuns in holul principal.

Si la parter era intuneric, exceptand o lumina slaba care venea din bucatarie. M-am indreptat incet intr-acolo si am auzit sunetul unor obiecte mutate, un dulap inchis. Am trecut pe langa pian si m-am uitat in sus cand am ajuns la intrarea in bucatarie, oprindu-ma brusc, cu ochii mari la privelistea din fata mea.

Cineva era in picioare in bucatarie, turnandu-si un pahar de suc de portocale. Nu l-am recunoscut, dar am stiut imediat ca trebuie sa fie Edward. Din momentul in care ochii mei l-au intalnit ceva a licarit in mine, ceva derutant si neasteptat. Eram naucita si inghetasem in loc, incapabila sa gandesc sau sa reactionez.

In bucatarie era intuneric, dar l-am putut vedea bine in lumina de la frigider. Era inalt si uscativ dar corpul lui era bine format. Nu avea tricou si statea cu spatele catre mine. Am putut vedea un tatuaj destul de mare intre umeri, era rotund si arata ca un simbol sau asa ceva, cu un animal si o mana si niste trifoi. Cuvantul „Cullen” era scris in interior, ceea ce mi-a confirmat odata in plus ca acela era intr-adevar numele lor de familie. Am putut remarca muschii bine definiti ai spatelui si bratelor sale si umerii lui largi. Puteam vedea inceputul unui alt tatuaj pe umarul stang, dar nu mi-am dat seama ce era. Pielea lui era palida si aproape stralucea in lumina. Parul era castaniu-aramiu si teribil de dezordonat, ridicandu-se in toate directiile posibile. Se intoarse incet, spre mine, si am vazut repede ca avea abdomenul lucrat. Pantalonii lui verzi din flanel ii atarnau jos pe solduri, expunandu-i oasele bazinului si partea de sus a unei perechi de boxeri negri. I-am vazut fata si era ascutita si colturoasa. Parul ravasit ii cadea pe frunte, cateva suvite ratacite intrandu-i in ochi.

Nu era sub nici o forma asa cum ma asteptam. Credeam ca are un aspect dur, intimidant. Persoana din fata mea era fascinanta. Niciodata nu fusesem atrasa de cineva inainte, niciodata n-am crezut ca as putea fi, dar baiatul din fata mea atinse o mica parte din mine, despre a carei existenta nu stiam. Partea care ramane, in ciuda a tot, intr-o fata de 16 ani care stie sa recunoasca splendoarea cand o vede.

Era total ridicol si prostesc si am incercat sa inlatur sentimentul la fel de repede pe cat aparuse. El era un baiat rasfatat si bogat si eu eram sclava lui, cumparata pentru a face gospodarie pentru el. Era ridicol sa fac o pasiune sau macar sa fiu atrasa de el, nimic nu putea iesi din asta. M-am simtit murdara doar privindu-l, doar cat am simtit acei fluturasi la vederea lui. Sentimentele mele erau desgustatoare, repulsive.

„Futu-i!”, tipa el, sarind in spate, dar fara sa poata evita stropii de suc care ii stropira pantalonii. Ochii mi-au iesit din orbite de soc in timp ce el incremenise, uitandu-se in jos cu neincredere la pantalonii lui acum uzi. Privirea lui aluneca incet in sus catre mine si isi ridica o spranceana, pe fata lui perindandu-se mai multe expresii. Neincredere. Soc. Confuzie.

Eram incremenita, in timp ce ma holbam, dar in momentul in care fata i se intuneca de furie, m-am trezit si mi-am intrat in normal. M-am grabit spre el, apucand un sul de prosoape de hartie. M-am aruncat practic la picioarele lui in acelasi timp in care el apucase un prosop de pe tejghea si se apleca pentru a se curata singur. Ne-am ciocnit capetele unul de altul cu destula forta ca sa-l dea pe spate. „Rahat!”, tipa el.

O durere ascutita si intensa imi trecu prin cap, ochii mi se umplura imediat de lacrimi in timp ce ma crispam. M-am apucat de frunte si m-am uitat ca sa-l vad pe Edward stand in fund, frecandu-si fruntea. Am remarcat un mic bandaj intr-o parte a fruntii, aproape de ochiul stang. Am facut ochii mari de soc realizand ca ma ciocnisem de el in acelasi loc unde era deja lovit.

„Trebuie sa te furisezi dracului printre oameni? Cristoase, esti mai rea decat o blestemata de pisica! Trebuie sa-ti cumpar un clopot?!”, izbucni el, frecandu-se la frunte in continuare. Frica ma cuprinse si mainile incepura sa-mi tremure.

„Imi pare atat de rau domnule”, am spus cu vocea tremuranda. Mi-am aplecat capul si m-am intins sa apuc prosopul pe care il scapase ca sa curat sucul de portocale de pe jos. Privirea imi era incetosata de lacrimi si m-am blestemat in tacere in timp ce am simtit cum una imi aluneca pe obraz. Asta era rau, foarte rau. Prima mea dimineata aici si deja accidentasem pe cineva si facusem mizerie.

Am tipat de frica si soc cand mana lui mi-a apucat incheietura strans, oprindu-mi miscarile. Era ca si cum un curent electric slab trecea prin mine si am icnit. M-am uitat in sus la el cu ochii mari, cu trupul tremurand de frica. Ochii lui erau incruntati si avea o privire intensa in timp ce-mi studia fata.

„Ce nu-i in regula cu tine?”, intreba el, cu vocea joasa. Am ezitat un moment, nesigura de ceea ce sa spun. Nu aveam nici o idee despre ce vroia sa auda dar trebuia sa fac ceva, sa spun ceva, sa incerc sa repar lucrurile.

„A fost un accident domnule, va asigur ca nu se va mai intampla niciodata asa ceva. Va rog sa nu ma pedepsiti”, am spus incet, cu vocea rugatoare, cerandu-i intelegere. El isi ridica o spranceana, dar nu-mi dadu drumul, pur si simplu statea si se uita la mine. Era descurajant si mi-am ferit privirea, uitandu-ma in pamant, incercand sa ma pregatesc pentru indiferent ce avea sa urmeze.

„De ce naiba te-as pedepsi?”, intreba el dupa un moment, cu vocea plina de confuzie. M-am uitat in sus, surprinsa de tonul lui, si am vazut ca expresia lui era la fel de nedumerita.

„Uh, pai, eu…”, m-am balbait. Am incercat sa-mi pun gandurile in ordine, dar privirea lui intensa ma ametea, stanjenindu-ma. Am deschis gura sa vorbesc din nou, cand deasupra se aprinse lumina brusc, facandu-ne pe amandoi sa tresarim si sa inchidem ochii.

„La naiba, Edward, da drumul fetei”, se auzi vocea doctorului Cullen, uimindu-ma. Am ridicat capul si am deschis ochii, ca sa-l vad stand deasupra noastra, cu o grimasa amenintatoare pe fata. Edward se uita la tatal lui apoi la mine, iar privirea ii cazu in cele din urma pe incheietura mea pe care el o tinea inca strans. Imi dadu drumul imediat, tragandu-si mainile la o parte si ridicandu-se.

„Scuze”, a murmurat trecandu-si mainile prin par.

„Ce s-a intamplat?”, intreba taios doctorul Cullen, referindu-se la mizeria de pe jos.

„Nu se va mai intampla, domnule, imi pare rau”, am spus, in timp ce Edward murmura simultan, „Eu l-am scapat, ma speriase”.

M-am uitat la el confuza si doctorul Cullen ofta. „Du-te si pregateste-te pentru scoala, Edward”, spuse el.

„Dar…”, incepu Edward, insa doctorul Cullen ridica mana rapid reducandu-l la tacere. Miscarea ma surprinse si am tresarit, ceea ce-i facu pe amandoi sa se uite la mine.

„Non me ne frega un cazzo”, (Putin imi pasa) spuse doctorul Cullen, vorbind cu accent intr-o limba pe care n-o mai auzisem inainte.  Isi scutura capul frustrat. „Du-te, n-am timp de tine in dimineata asta”.

„Bine, oricum ce dracu”, spuse el suparat, aruncandu-mi o privire rapida in timp ce se freca de mine in trecere, iesind pe usa vijelios.

Am inceput sa curat din nou sucul imprastiat si doctorul Cullen suspina. El se lasa pe vine si lua un sul de hartie, rupand cateva bucati si intinzandu-le peste ce se varsase ca sa se absoarba. I-am mirosit colonia in timp ce se apropia de mine, un parfum ametitor de padure amestecat cu mosc si fructe care avea un efect calmant. Nu mirosea nici pe departe ca Charles, care de obicei mirosea neplacut a sudoare si lemn de pin.

“Ce ti-am spus, dolore nel culo”, spuse el. L-am privit si am vazut ca avea un zambet usor pe buze in timp ce-si scutura capul. El imi vazu privirea intrebatoare si rase. „E in italiana, inseamna bataie de cap”.

„Vorbiti cu totii italiana, domnule?”, am intrebat.

El aproba din cap. „Da, in mod fluent. Este limba preferata in Chicago, in cea mai mare parte. Organizatia mea este italiana si avem o oarecare mostenire italiana. N-o mai vorbim des acum, asa ca nu-ti fa griji. De obicei o folosim cand unul dintre noi este frustrat. Totusi, probabil ca Edward este o exceptie, de cand a gasit cateva dintre cele mai colorate cuvinte in italiana”. Isi dadu ochii peste cap, dar am putut vedea scanteia din ei in timp ce vorbea despre Edward. Era evident ca era indulgent cu fiul sau, indiferent daca era sau nu dificil. „Apropo de Edward, de obicei nu este atat de ostil, dar acum este putin suparat pe mine”.

Am dat din cap, fara sa-mi dau seama de ce imi spunea atat de multe si surprinsa ca parea sa-i scuze comportamentul fata de mine. Nimeni, niciodata, n-a incercat sa-si explice comportamentul in fata mea; stapanilor le este permis sa se poarte asa cum doresc fata de noi, indiferent de motive.

„Pot sa fac eu asta domnule”, am spus brusc, speriata ca ar putea sa-si murdareasca costumul cu suc. Era luxos si se vedea ca trebuia sa fi costat o avere.

„Stiu ca poti Isabella”, spuse hotarat, dar nu se ridica. Lua si mai multa hartie si incepu sa usuce podeaua. „Oricum, de ce te-ai trezit atat de devreme? Mi-am inchipuit ca vei dormi cel putin jumatate din zi ca sa recuperezi dupa emotiile de ieri”.

„Nu stiam la ce ora trebuie sa ma trezesc dimineata”, am spus usor confuza. „Asa ca m-am trezit la ora la care Stapanul Charles obisnuia sa ne scoale”.

Dr. Cullen ofta, ridicandu-se si aruncand prosoapele de hartie la gunoi. „Te scoli atunci cand vrei. N-o sa ma supar daca dormi mai mult din cand in cand, atat timp cat faci ceea ce trebuie. Baietii pleaca la scoala in jur de 7:30, si daca au nevoie de tine si tu inca dormi, atunci or sa te trezeasca”.

„In regula”, am spus incet. M-am ridicat si m-am uitat in jur, tinand prosopul imbibat cu suc. Dr. Cullen zambi.

„In spalatorie este un cos in care sa-l pui. Curata podeaua cu mopul dupa ce pleaca baietii la scoala si fa ordine prin restul casei. Nu este prea multa mancare, dar serveste-te cu tot ce doresti. Voi aduce ceva pentru cina diseara, asa ca nu va trebui sa te ingrijesti de gatit pana maine. Astazi ar trebui doar sa te obisnuiesti cu casa si sa te faci comoda, in regula?”

Am zambit si am dat din cap. „Da, domnule”.

Am iesit din bucatarie si m-am dus in spalatorie sa arunc prosopul murdar intr-un cos de rachita, care era asezat intr-un colt. Cand m-am intors, i-am vazut pe Emmett si Jasper, care tocmai incepusera sa coboare scarile. M-am indreptat inapoi spre bucatarie si am auzit un fel de taraboi. M-am intors din nou, ca sa-l vad pe Edward zburand pe scari in jos, in timp ce-l inhata pe Emmett si-i sarea in spate. Emmett incerca sa-l tranteasca la pamant, dar Edward se multumi sa rada si se agata de el. M-am oprit brusc, rasul lui Edward facandu-ma sa zambesc involuntar. Era asa de usor si fara griji, melodios. Acum radeau toti trei – era o priveliste atat de fericita, cum nu mai vazusem niciodata inainte.

Toti trei coborara si Edward ii dadu drumul lui Emmett, sarind intr-o parte, in timp ce Emmett incerca sa-l pocneasca. Edward chicoti si-si trecu mana prin parul umed, care era in continuare ridicat in toate directiile, dar era evident ca tocmai fusese spalat, intrucat avea o nuanta mai intunecata de la umezeala, aproape maro. El privi in directia mea, ochii lui verzi strapungandu-ma. Un semi-ranjet ii trecu pe fata in timp ce se uita la mine. Am simtit cum mi se ridica sangele in obraji in timp ce roseam profund, uitandu-ma instantaneu in alta parte. Inima mi-o luase la goana si am simtit o furnicatura in timp ce el trecea pe langa mine si ma atingea in treacat cu bratul.  El ezita scurt, pasii lui incetinira in timp ce se producea conexiunea intre noi. M-am uitat la el si am vazut ca ma privea cu surprindere. Totusi, expresia i se schimba aproape imediat si trecu prin hol catre zona livingului. Am auzit televizorul deschizandu-se rapid.

„Ah, bine ca v-ati sculat”, spuse Dr. Cullen. M-am intors si am facut cativa pasi spre bucatarie, orprindu-ma in pragul usii. Nu stiam ce ar trebui sa fac, daca ar fi trebuit sa fiu aici sau se considera ca astfel trag cu urechea. „Credeti ca Alice sau Rosalie vor dori sa se opreasca pentru mine intr-un magazin dupa scoala astazi si sa ia cateva lucruri pentru Isabella? As face eu insumi asta dupa lucru, dar habar n-am ce poarta o fata si m-as simti oarecum ca un pervers cumparand lenjerie si sutiene pentru o adolescenta”.

Baietii au ras, dar eu mi-am coborat capul, usor stanjenita.

„Stii ca Alice nu va rata ocazia sa faca cumparaturi, mai ales pe banii altuia”, spuse Jasper, razand. M-am uitat la Dr. Cullen si am vazut ca era de acord.

„Da-i cardul tau de credit, spune-i sa ia lucrurile cat mai repede posibil. Isabella, ce masura ai la pantaloni?”

Am ezitat, incercand sa-mi amintesc. „Patru, domnule”, am spus, destul de sigura ca era corect.

„La pantofi?”, intreba el.

M-am uitat la el incurcata, intrucat singurii pantofi pe care ii purtasem de-a lungul multor ani erau slapii pe care ii primisem ieri. Am ridicat incet din umeri, privindu-l ingrijorata.

„E in regula. Spune-i lui Alice sa ia pantaloni marimea patru si tricouri S. Cred ca la pantofi are cam 8, dar daca gresesc si nu-i vin o sa-i returnam. Si te rog, spune-i sa fie practica, pentru ca imi inchipui ca Isabella nu va fi prea multumita sa umble pe-aici  in fuste mini si topuri mulate”. Am facut ochii mari, surprinsa, chiar si sa ma gandesc la asta era inspaimantator.

Emmett rase. „Stiu eu tata, fustele mini ar putea fi dragute”, spuse el si se uita la mine, facandu-mi cu ochiul. M-am inrosit si mi-am lasat privirea in pamant imediat. Glumea, stiam asta, dar tot ma simteam oarecum stanjenita. Nu eram obisnuita sa mi se acorde atentie in acest mod. Toti au ras dar, din fericire, Dr. Cullen n-a lasat subiectul sa se dezvolte.

„Ai grija cum te porti baiete, sau te spun lui Rosalie”, spuse Dr. Cullen. Jasper rase si isi lovi in gluma fratele. „In orice caz, trebuie de asemenea ca unul dintre voi s-o duca pe Isabella la magazin dupa scoala, ea va gati, asa ca ea trebuie sa faca cumparaturile”.

Mi-am ridicat brusc capul si m-am uitat socata la Dr. Cullen. Vroia sa ma duc la magazin sa fac cumparaturi?! Nu mai fusesem intr-un magazin in viata mea.

„O duc eu”, spuse o voce in spatele meu. Am tresarit surprinsa si m-am intors ca sa-l vad pe Edward stand acolo. Ranjea; ridicase din sprancene in timp ce se uita la tatal sau.

Dr. Cullen ofta. „N-ai antrenament azi?”, intreba el. Edward trecu pe langa mine, intra in bucatarie si deschise un dulap de unde scoase un castron.

„Nu, avem liber miercuri”, spuse el ridicand din umeri. „Baietii fac antrenament suplimentar dupa scoala, dar oricum nu aveam de gand sa ma duc cu ei”.

„Bine, du-te cu ea dupa scoala”, spuse Dr. Cullen catre Edward. El dadu din cap, aruncandu-mi o privire scurta. Avea un zambet rautacios pe fata, care imi trimise un frison de-a lungul spatelui.

Nu stiam prea sigur ce sa cred despre Edward Cullen, dar un lucru era cert. Cu siguranta urma sa-mi complice existenta.

Reclame

6 comentarii

  1. superb…..ma bucur ca il traduceti ……FELICITARI


  2. primaaaa:))


  3. este super
    si atit de rapid
    este bestial
    magnific
    va maultumesc pentru tot din partea tuturor


  4. vezi ca ficu asta ii tradus pe alt site pana la capitolul 14…..:D

    sper sa traduci si dupa 14:D


    • scz nu am vazut ce ai scris pe pag principala:D


  5. salut
    eu sunt elena fana la munca la ceia ce faceti impreuna la fincul Emancipation Proclamation
    eu am mai lasat comentarii,
    dar am propunere pentru persoanele care imi aduc bucuria de a citi fanfincul Emancipation Proclamation ,de acia eu va invit pe saitul meu unde postez carti despre vampiti,si fantazy,
    daca sinteti cointeresate te rog sa imi dati acordul.si sa imi dati postele voastre ca sa va invit pe saitul meu
    deoarece saitul este restrictionat accesul
    va multumesc pentru ce faceti
    va multumesc pentru timpul furat
    emaillul meu grigoriu.elena@gmail.com



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: