h1

38.In ciuda tuturor

“E chiar o minune ca nu am renuntat la toate idealurile mele,deoarece pareau atat de absurde si imposibile sa le indeplinesc.Le-am pastrat,deoarece in ciuda tuturor cred ca oamenii au o inima buna” -Anne Frank

Dr.Carlisle Cullen POV

Am stat la marea fereastra din living,uitandu-ma la curtea din spate.Copiii erau afara,jucandu-se in zapada,aruncand bulgari si incercand sa faca un om de zapada.Toti radeau si pareau veseli,ceea ce trebuie sa admit ca era o priveliste minunata.Sincer nu pot sa imi amintesc ultima data cand mi-am vazut baietii fericiti cu adevarat in acelasi timp,deoarece la un moment dat,unul dintre ei parea ca sufera.De obicei era Edward,deoarece de cativa ani,cel mai mic baiat al meu parea a fi intr-o continua stare de agitatie si parca il durea inima.Sufletul lui fuse frant,inima sfasiata si ma invinovateam destul de des pentru asta.Ma invinovateam ca nu i-am ingrijit indoielile in acea zi oribila acum multi ani,cand se trezi in spital realizand ca mama lui era cu adevarat moarta si ca nu a fost doar un cosmar.Cel mai mic,cel care semana atat de mult cu Elizabeth la aparenta si spiritualitate – l-am pierdut pe drum.
Niciodata nu ma voi ierta pentru faptul ca mi-am lasat familia balta cand a murit Elizabet,si ma simt mai putin de jumatate de barbat cand admit asta,dar nu puteam sa ma uit la copilul meu in acel timp.Inca mai sunt zile in care nu pot sa ma uit la el,in care incerc sa-mi tin distanta fata de Edward deoarece imi amintea constant de sotia mea si ce i s-a intamplat.Si vazandu-l atat de sfasiat inauntru,vazandu-l mimand fericire ca sa ne satisfaca pe noi ma facea doar sa ma simt mai rau.E greu pentru mine sa ma gandesc la cate a indurate fiul meu,la ce a fost martor in acea zi teribila.Am pus bucatile impreuna de-a lungul anilor,desi niciodata nu am auzit povestea de la el,si stiu ca a trebui s-o priveasca cum moare.Ea a fost atat de frumoasa si o pretuia atat de mult si a fost fortat sa priveasca cum viata ii parasea corpul.Nu pot sa-mi imaginez cum a fost.
Si sotia mea…e dificil sa gasesc cuvintele perfecte pentru a o descrie.Elizabeth a fost o creatura magnifica;avea cel mai bland suflet pe care l-ai putea gasi intr-un om.Am promis s-o iubesc si s-o pretuiesc si sa am grija de ea si am gresit..teribil.Edward se invinovatea in mod irational pentru moartea mamei lui,dar nu stie nici pe jumatate din poveste.Nu stie despre prostia mea si naivitatea mea.Nu stie cat de mult mi-am dezamagit sotia,cum nu am reusit sa realizez ce se intampla pana cand a fost prea tarziu.
Esme veni spre mine si statu langa mine,incolacindu-si micutele brate in jurul bratului meu,imbratisandu-l.Isi puse capul pe umarul meu si ofta.Amandoi am stat tacuti,uitandu-ne in curte,absorband libertatea inocenta.As da orice sa pot sa fiu inapoi in acele zile,sa fiu fericit din nou fara ranile pe care mi le-a dat viata.
“L-am prins pe Edward la pian in dimineata asta” spuse Esme.”Canta”
Am oftat. “Twinkle Twinkle Little Star sau Marsul Funeral?” am intrebat.Acestea erau singurele cantece pe care le mai canta fiul meu,cand reusea sa stea in fata clapelor.
“Nici unul” spuse ea.Puteam simti zambetul din vocea ei.”Ceva noi.Ceva original”
Ochii mei se marira de soc pentru ca a compus ceva.”Wow” am spus,simplu.Ea incuviinta dar nu a raspuns.
“Nu pot sa cred ca nu mi-ai spus” spuse Esme dupa o vreme.M-am uitat la sora mea si am vazut ca se uita la Edward.Puteam sa spun exact la ce se referea dupa privirea de pe fata ei,acea compasiune plina de iubire pe care o arata mereu.Am oftat,dand din cap.
“Ce vroiai sa spun?Ca cel mai mic baiatul al meu e un idiot?” am intrebat.Esme marai,lovindu-ma cu cotul in coaste.
“Nu-i spune asa” spuse ea ascutit.Am dat din cap si am stat tacut,continuand sa ma uit la copii cum se jucau.”O iubeste” adauga ea dupa un moment,vocea ei fiind blanda.
Mi-am dat ochii peste cap.”E doar noua,carne proaspata.Ce e nou se poarta si apoi se lasa si el va trece mai departe” am spus.
“Oh,mai lasa-ma.Nici macar nu crezi ce spui,fratioare” spuse ea,dand din cap.
“Unul poate mereu sa spere” am spus.Ea isi dadu ochii peste cap si se uita inpoi la copii.
“Se fac fericiti unul pe altul” spuse ea.M-am uitat pe fereastra si am vazut cum fiul meu se uita la Isabella si ochii lui se luminara cand au facut contact vizual.Am oftat.
“Sunt amandoi niste idioti” am spus putin frustrat.
“Carlisle!” spuse Esme,nervoasa,impingandu-ma.M-am dat in spate cativa pasi si am chicotit.Esme dadu din cap si isi dadu ochii peste cap,apucandu-ma din nou de brat si tragandu-ma spre ea intr-o imbratisare.”Ce vei face?” intreba ea dupa un moment.
“Nu stiu” am spus.Era adevarul;nu avea nici o idee despre cum sa rezolv situatia.”Cand mi-am dat seama m-am gandit s-o trimit in Chicago pentru o vreme…daca voi doi a-ti fi luat-o.”
Ea ofta.”Stii ca am fi facut-o.” spuse ea.M-am uitat la ea si am ridicat o spranceana,privind-o sceptic.Ea se uita la mine si zambi.”L-as fi convins pe sotul meu cumva”
Am ras,dand din cap.Alec nu era usor de convins si ma indoiam ca Esme l-ar fi putut face sa se implice acum,daca ii spunea adevarul situatiei.A refuzat sa intervina in situatia Isabellei de-a lungul anilor si a insistat ca Esme sa stea de-o parte si nu-l invinuiam pentru asta.Intreaga situatie era un dezastru.
“Da spui tu,Es.Eu,sincer,nu sunt atat de sigur.Dar oricum,nu mai conteaza acum.E mult prea tarziu pentru asta.Mi-am ratat sansa.” am spus.Stiam ca daca incercam s-o trimit la Chicago cu Esme,fiul meu ar fi urmat-o si asta era ultimul lucru pe care-l vroiam.
“Cred ca te prostesti daca crezi ca ai avut vreodata o sansa.Cei doi sunt indragostiti. È stato amore a prima vista,pun pariu” spuse ea.Am oftat si am dat in cap dar nu am raspuns,deoarece nu era nimic de spus.Stiam in adancul meu ca sora mea avea dreptate,chiar daca nu vroiam sa admit.
Chestia e ca,stiam de ceva vreme ce se intampla.Am suspectat atractia dintre cei doi dinainte sa realizez ei.Eram ingrijorat de cum se vor intelege,si in prima dimineata cand am intrat in bucatarie am auzit ce e mai rau.Ea era deja atat de rusinoasa si timida,speriata de lume,si imi era teama ca natura agresiva a fiului meu o va face sa cada chiar inainte sa se ridice.Amandoi erau pe podea in bucatarie in acea dimineata,stand langa un pahar cu suc,Isabella tremurand speriata si Edward uitandu-se la ea confuz.O tinea destul de tare,o tinea de incheietura si eu am izbucnit,presupunand automat ca intr-adevar asta se intampla.Edward ii dadu drumul repede de parca ea luase foc si faptul ca o atingea il ardea,si s-a ridicat.Primul cuvant care i-a iesit pe gura dupa ce i-a dat drumul a fost ultimul lucru pe care ma asteptam sa-l aud.Era un simplu cuvant,un cuvant pe care majoritatea oamenilor l-ar folosit fara nevoie,dar era un cuvant puternic pentru oameni ca noi.E ceva ce el nu a mai spus de cand avea 8 ani,indiferent de problemele lumii.Nu mi-a spus nici macar mie cand a intrat in acea problema si am tras toate sforile si mi-am folosit fiecare conexiune pe care am putut pentru ca plangerile sa fie retrase,ca sa aiba o a doua sansa.Dar a spus acel cuvant in acea dimineata ,atat de nonsalant incat am stiut ca nici macar nu realizase ce spusese.A iesit de pe limba lui atat de natural,de parca nu ar fi o mare chestie si nu ii pasa de alte conotatii importante.Dar a facut,si in momentul in care urechile mele au captat ceea ce a spus el am stiut.Am stiut ca fiul meu a gasit persoana care sa-l poata patrunde,chiar daca el nu stia inca.
Cuvantul pe care l-a spus a fost “scuze”
E un cuvant pe care nici macar eu nu il pot spune,nu conteaza ce situatie e.Un cuvant pe care ar fi trebui sa-l spun cand am actionat atat de brutal fata de Isabella la aniversarea mortii lui Elizabeth.Mi-am imaginat ca sotia mea ma privea din rai,destul de rusinat de comportamentul meu,dezgustat de mine.Niciodata nu ma voi ierta pentru ce am facut,si nu ma asteptam ca Isabella sa ma ierte.Nu era corect,nu o merita.Am ranit-o intentionat si ea nu e nimic mai mult decat un copil prins intr-o viata neatragatoare din care nu poate scapa.Din punct de vedere rational stiam ca nu era vina ei,ca nu putea face nimic fata de ceea ce se intampla cum nici fii mei nu puteau face nimic in legatura cu cartile pregatite pentru ei.Dar nu intotdeauna sunt rational,si nu intotdeauna gandesc clar.
Daca ar fi s-o intrebati pe sora mea,v-ar fi informat ca eram cu adevarat o persoana buna in adancul inimii mele.Un om decent,cu o inima plina de compasiune si cu o mare capacitate de a iubi.Elizabeth v-ar fi spus acelasi lucru.Niciodata nu a vazut demonul care era inchis in mine,dar nu pot fi sigur ca diavolul exista inainte sa plece ea.Intotdeauna am avut faze dar cand sotia mea a fost furata de langa mine,intunecimea a pus stapanire pe mine.Aproape ca am devenit posedat de ea,eram complet consumat de furia mea si tristetea si vina.Eram dupa sange,si nu conta cati oameni omoram in cautarea mea de razbunare caci niciodata nu am fost satisfacut.Acea fata timida cu parul saten de afara,cea fata de care fiul meu a dezvoltat o iubire in ultimele luni,aproape ca a devenit o cazualitate in acel razboi pe care-l purtam,lupta pentru razbunare.Cand ma uitam la ea acum imi vedeam revansa,ultima oportunitate ca sa incerc sa ma revansez pentru ce am facut gresit atunci.Dar asta nu inseamna ca intunecimea mea interioara nu vrea sa-i ia jos capul urat sau sa incerce sa preia controlul.Sa nu mai spus ca am acele faze in care trebuie sa ma lupt cu dorinta de a-mi varsa furia pe Isabella,sa ma lupt cu furia irationala care ma face sa vreau s-o apuc si sa-i rup gatul.
Eram un om sfasiat – impartit intre a vrea sa ajut pe cineva si a vrea sa ranesc pe toata lumea.Si asta imi provoca greata,deoarece ce om decent ar simti macar nevoia sa raneasca un copil inocent?
Am inceput sa bat cu degetul pe picior,incercand sa ma abtin,in timp ce priveam cu

m Edward facu cativa pasi intr-o parte si facu o pauza,privirea lui parca trecand prin Isabella.A stat acolo pentru un moment inainte sa porneasca spre ea,oprindu-se intr-un mod obisnuit langa ea.S-a aplecat s ii-a spus ceva si ea incuviinta in raspuns.Am inclestat dintii si m-am incordat,lovind cu degetul repede in timp ce-l priveam cum face semn cu capul catre padure si a plecat cu ea urmandu-l in de-aproape.
“Relaxeaza-te Carlisle” spuse Esme usor,simtindu-mi incordarea.Am oftat puternic si am incercat sa ma relaxes,luand cateva guri mari de aer dar a fost inutil.Am ajuns la copaci si Edward se intinse luand-o de mana.Am marait si am dat din cap,indepartandu-ma de Espe si intorcandu-ma de la fereastra.Nu vroiam sa vad,nu vroiam sa am de-a face cu asta.Am mers in living si m-am asezat in scaun,frecandu-mi fata cu mainile de frustrare.
Esme a stat la fereastra pentru un moment mai lung,uitandu-se la copii terminand sa construiasca acel om de zapada,inainte sa se intoarca si sa vina spre mine.Se puse jos in fata mea si puteam sa-i simt privirea asupra mea,o privire intensa.
“E dragut cum ei cred ca sunt grijulii.Imi aminteste de vremurile de demult,in care tu…” incepu ea,zambind in timp ce isi amintea.
Am realizat in ce parte mergea cu acea declarative si mi-am ridicat mana imediat,uitandu-ma la ea. “Opreste-te!” am spus ferm,nevrand sa ajunga macar acolo.Ea zambi si isi ridica mana,tracand in mod jucaus o linie peste buze.Gasea asta amuzant,si poate daca eram un om rational as gasi si eu asta la fel,dar nu eram.Nu gaseam nimic dragut despre situatia in care eram.
“De ce nu poti sa-i lasi sa fie?Edward e atat de fericit.A fost intotdeauna atat de ranit si acum zambeste.Se lumineaza din nou” spuse Esme dupa un moment.Am dat din cap.
“Stii de ce” am spus simplu.Ea oftat parand iritata de raspunsul meu.”La naiba,surioara,chiar crezi ca nu vreau ca fiul meu sa fie fericit?Vreau!Imi place sa-l vad din nou atat de plina de viata.Dar crezi ca,dupa toate,ceea ce fac ei e intelept?Nu poti sa crezi cu adevarat ca e cel mai bine,ca cei doi ar trebui sa fie impreuna”
Ea se uita la mine,ingustandu-si ochii fiind iritata.”Nu ar trebui sa fie asta decizia lor?” intreba ea.Am dat din cap,incruntandu-ma.
“Nu stiu ei ce e bine,nu stiu destul ca sa fie in stare sa ia o decizie” am spus.Ea ridica o spranceana,clar neplacandu-i raspunsul meu.
“Poate ar trebui sa le spui atunci” spuse ea ascutit.Mi-am ingustat ochii si ea dadu din cap,stiind ca urma sa ma cert.”Deja suspecteaza ca ai secrete,Carlisle.Nu e un idiot.Cred ca ar trebui sa ii spui adevarul”
Am rasa mar.”Adevarul,Esme?Despre care adevar vorbim?Sau poate ar trebui sa-i spun doar o parte din adevar?Vrei sa ii spun totul,sa pun toate cartile pe masa ca sa le vada el?Cum ramane cu partea care-l va rani,partile care-l vor distruge?Vrei sa fie atat de fericit,chiar crezi ca stiind adevarul despre ceea ce s-a intamplat il va face fericit?Deoarece nu o va face,il va rani foarte mult.Seamana foarte tare pe mine acum si stii asta,trebuie sa admiti ca e o posibilitate ca daca ii spun ce semnificatie are fata acolo afara va izbunic!Poate la mine,poate la ea,dar clar la unul dintre noi.Doamne,Esme,am incercat s-o omor!Am izbucnit mai mult decat o data!Nu poti sa-mi spui ca Edward o va lua usor,va da din umeri.Si daca ii voi spune adevarul,il voi face sa puna totul sub semnul intrebarii,se va indoi de mine.Edward si cu mine abia daca avem o relatie,nu poti sa vezi cum asta va distruge si ultima farama de legatura pe care o mai avem?Deoarece eu vad,vad foarte bine.Asta e ceea ce vrei?”
Ea doar s-a uitat la mine,parand uimita despre tirada mea pasionata.Am dat din cap,oftat exasperate.”Nu,nu e ceea ce vrei.Vrei sa-i spun destul din adevar incat sa creada ca e in regula ca el si Isabella sa fie impreuna.Dar nu pot face asta;nu pot sa-l duc pe o cale gresita cu parti din adevar.Ori e totul ori nimic,Esme.Dar daca ii spun totul,sunt foarte sigur ca ori se va razbuna pe ea si o va distruge din cauza furiei irationale,ori o va lua si va fugi.Si nu pot lasa nimic din astea sa se intmple,deoarece asta va face ca tot ceea ce s-a intamplat si tot ce incerc sa fac sa dispara.Chiar mai rau,va putea sa se razbune pe amandoi si sa dispara,sa se scape de noi si asta il va distruge.Elizabeth nu ar fi vrut ca fiul ei sa fie sacrificat,stii asta”
Esme ofta,incruntandu-se.”Ar fi fericita,sa-i vada pe amandoi asa” spus ea usor.”Imi doresc doar..sa existe o cale”
Am incuviintat.”Stiu,si eu vreau asta.Tot am incercat sa gasesc ceva,de aceea nu am spus nimic catre nici unul,dar nu vad nimic.Nu vad nici o cale de a iesi din asta fara sa ranesc pe unul dintre ei sau sad au gres.Poate sub circumstante normale,dar nu dupa acel test ADN.Doamne,de ce a trebui sa-l fac?Ma asteptam sa aflu cate ceva despre familia Swan dar in moment in cand am primit telefonul si am vazut ca includea mai mult decat pe familia Swan,am realizat ca eram in adancime.Si am fost foarte prost ca nu am vazut inainte,ar fi trebuit sa stiu”
Esme dadu din cap.”Nu ai cum sa fi stiut Carlisle,nimeni nu a stiut” am oftat si am stat tacut pentru un moment.”Stii ce vrei face in legatura cu asta?In legatura cu testul ADN?”
Am dat din cap.”Nu stiu.Stiu ce ar trebui sa fac,ar trebui sa aleg intotdeauna afacerile dar poate lucrurl logic ar fi sa-l inregistrez si sa-l expun,dar consecintele sunt ingrozitoare.Potentiala furie,problemele care s-ar napusti asupra noastra si sa nu mentionez ca ar fi ca si cum as arunca-o pe Isabella in gura lupilor.Si la naiba,daca se intmpla asta,nici nu pot sa-mi imaginez cat de departe ar merge fiul meu pentru ea.Imi doresc doar sa nu fi facut testul ala,atunci nu ar trebui sa iau aceasta decizie.”
Esme dadu din cap.”Nu poti sa te abati pe <ce ar fi daca> Carlisle.Ce e facut e facut.”
Am ras amar.”Intotdeauna ma abat pe la <ce ar fi faca>.Abia daca dorm noaptea gandidu-ma la chestii,intrebandu-ma cum o miscare atat de mica ar putea schimba totul,pedepsindu-ma pentru toate greselile pe care le-am facut.E doar vina mea pentru ca suntem unde suntem,as fi putut sa opresc asta inainte sa inceapa.E singurul lucru la care ma pot gandi si e irational dar nu ma pot opri.Ce s-ar fi intamplat daca nu as fi dus-o pe sotia mea la Vegas in acel weekend?Ce s-ar fi intamplat daca am fi mers in weekendul de dinainte sau de dupa?La naiba,ce ar fi fost daca am fi intarziat o ora,sau sa ajungem cu o ora mai repede?De ce a trebuit sa fie in acel loc si in acel moment?Tot la ce ma pot gandi e cat de diferite ar putea fi lucrurile,cat de fericiti am fi putut sa fim.Si ma invuiesc pentru toate astea.La naiba,cateodata il invinovatesc pe tata,si ma enervez atat de tare Esme,ma enervez atat de tare pe fata aia de afara si stiu ca e gresit deoarece nu e vina ei,dar nu pot face nimic”
“Daca acea zi nu s-ar fi intamplat Carlisle,acea fata de afara ar putea fi moarta acum.O salvezi si e ail vindeca.Nu merita?”
Am ras amar,dand din cap.”Ai sunat precum Aro.Daca nu am fi fost acolo Esme,fiul meu nu ar avea nevoie de vindecare si sotia mea categoric nu ar fi fost moarta.Deci nu,calatoria nu a meritat”

14 Februarie 1993
Drumul a fost lung si pustiu,nimic nu a fost vazut pe o distanta de cateva mile inafara de niste configuratii mari pe langa drumul si niste pete verzi sub forma de tufisuri sau cactusi.Aerul era cald si inabusitor sip e langa faptul ca aerul conditionat din masina era dat la maxim,transpiratia curgea pe mine.M-am intins si mi-am sters fruntea,oftand.Ne indreptam spre sud.
Eram nervos.Era foarte cald afara si eu eram foarte murdar.Pe langa motorul masinii si sunetul care se producea cand schimbam viteza,era liniste in masina.Radioul era inchis si m-am intins dupa un moment si l-am pornit,mutand prin posturile de radio repede,incercand sa gasesc ceva care sa-mi ia mintea de la acea situatie.Nu-mi pasa ce era,aveam doar nevoie de zgomot.Inclestam dintii,incercand sa ma abtin dar linistea ma ducea la capatul rabdarilor.Stia ca uram cand ma trata cu liniste.Mai bine se striga la mine si sa fiu pedepsit decat sa stea acolo cum statea,ignorandu-ma si uitandu-se pe fereastra cu o expresie neutra pe fata.
Am injurat dupa un moment si am lovit radioul,nervii mei eliminand ce era mai bun din mine si facandu-mi rabdarea sa cedeze.Ea ofta dramatic dar in rest nici macar nu paru constienta de prezenta mea.Era tare,intotdeauna a fost.Si imi stia starile,asa ca am indraznit sa ghicesc ca stia exact cum ma simteam in acel moment.Stia ce-mi facea.
„La naiba Lizzie,daca nu spui nimic jur pe Dumnezeu ca voi izbucni” am scuipat printre dinti.Ea exhala ascutit si se uita la mine,dar din nou isi muta privirea pe fereastra la formele maro cu verde pe langa care treceam.
Mi-am inclestat din nou dintii si am inchis radioul,stiind ca era nefolositor sa pun muzica.Ea doar s-a fi intins si ar fi oprit-o dupa un moment,oricum,alegand sa ma tortureze emotional printr-o forma de absoluta liniste.”Ce vrei sa fac?Huh?E treaba mea Elizabeth,stiai cum eram cand te-ai casatorit cu mine”
Ea rase amar.”E aniversarea noastra Carlisle” spuse simplu,vocea ei fiind plina de furie,resentiment.Elizabeth se supara foarte rar,dar cand o facea,putea fi chiar veninoasa si de cele mai multe ori era indreptata spre mine.
„Stiu asta,dar lor nu le pasa.Ei spun sa merg si eu merg” am spus,oftand exasperat.Ea stia ca eu am ales acea cale,ca le-am spus celor din organizatie ca la orice ora m-ar suna voi fi acolo 24 de ore pe zi,7 zile pe saptamana,356 zile pe an.Erau relativ flexibili si nu ma nemultumeau foarte des,dar chestia era ca eram un om de rand si cand ei latrau,eu raspundeam.
„Stiu” spuse ea ferm.”Dar nu sta acolo si nu te preface ca nu am nici un drept sa fiu suparata.Stii ce simt despre acest loc,despre acesti…paraziti.
Am oftat,dand din cap.”Niciodata nu am spus ca nu ai dreptul sa fi suparata.Si stii ca nici mie nu-mi place locul asta,asa ca de ce te razbuni pe mine?Nu trebuia sa vii,ai fi putut sa stai la hotel si sa astepti”
Capul ei se intoarse in directia mea si ochii ei se ingustara.”Cred ca glumesti!Te astepti sa stau la hotel singura,de aniversarea noastra,in timp ce tu mergi sa faci Dumnezeu stie ce?!Ai fost plecat intreaga zi,nu te-as fi vazut toata ziua!”
Mi-am dat ochii peste cap.”Si prostia asta e mai buna decat sa nu ma vezi?Conducand cinci ore pe un drum,dandu-mi acest tratament silentios de parca ar fi vina mea?Tu crezi ca eu vreau sa merg acolo,crezi ca nu as vrea sa-mi petrec ziua cu tine in Vegas?” intelegeam de ce era suparata,chiar intelegeam,dar nu puteam sa accept sa se razbune pe mine.Am facut tot ce am putut ca sa fac asta special pentru ea.Am planuit o calatorie,am vorbit cu Esme si Alec sa-i tina pe baieti peste weekend in Chicago in timp ce eu zburam cu ea in Vegas pentru aniversarea noastra.Aveam intregul weekend planuit,ca si cum ar fi prima oara cand era in oras.Vroiam s-o duc la dans,la cazinouri,am cumparat bilete la un show pe care stiam ca a vrut mereu sa-l vada.Urma sa beau vin si sa cinez cu ea,s-o tratez ca pe printesa care era,si sa fac dragoste cu ea toata noaptea.Ea era inima mea,sufletul meu pereche,si vroiam sa petrecem putin timp singuri,doar noi doi,departe de lumea complicata.Eram satul de complicatii,asta e tot ce am avut vreodata.Aveam nevoie de sansa de a pleca departe de toate alea,sa scapam de stres si sa fim noi,si eram sigur ca urma sa avem aceea sansa.
Dar in momentul in care am ajuns in Vegas,totul s-a naruit.Le-am spus unde ma indreptam pentru weekend,deoarece nu e foarte intelept sa dispari din radar fara un motiv,si m-au urmarit la hotel.Dezpachetam si Elizabeth stralucea,entuziasmata in legatura cu toate,dar in momentul in care au sunat de la receptie si au spus ca am un telefon important,stralucirea ei disparu.Stia ce inseamna asta.Stia ca complicatiile ne-au ajuns din urma.
Era tata,spunandu-mi ca din moment ce era in acea zona trebuia sa merg la Phoenix dimineata ca sa iau niste hartii importante de la Charles Swan Senior.El a fost facut un om care urmarea interesele noastre in cazinourile din Vegas,deoarece organizatia primea niste bani prin ele si faceau niste jocuri subterane.Cei din familia Swan era oameni decenti din cate stiam,deoarece personal i-am intalnit doar de cateva ori in Chicago cand veneau in vizita.Charles Senior era putin cam nesimtit,dar parea sa fie respectabil si intelept,si sotia lui Makenna era mereu incantatoare.
Am incerc sa ma scot din asta,spunandu-i tatalui meu ca ma voi intoarce si voi lua acele lucruri din Phoenix daca ar putea astepta pana ma intoarceam luni,dar a insistat ca trebuia sa merg pana duminica dupa-amiaza.M-am plans,infuriat ca-mi facea asa ceva.Stia ce insemna acest weekend pentru noi,dar el doar a ordonat sa ma supun si a inchis telefonul,caz inchis.In momentul in care tonul de formarea suna in urechea mea am stiu ca nu mai era nimic ce puteam face,nici o cale prin care sa ies dni asta.Tatal meu dadea ordine,cuvantul lui era final si nimeni nu putea sa-l incalce fara sa suporte consecintele – nici macar eu.El era seful,barbatul familiei.El vorbea,si eu ma supuneam,deoarece cand esti adus in organizatie declari ca familia e mereu pe primul loc..si prin familie,nu se refera la rude de sange.Se refera la Borgata – familia mafie.
Elizabeth ofta dupa un moment,sunand resemnata.In adancul ei ea intelegea,si era clar ca nu-i placea dar stia ca nu puteam face nimic.Eram atat de tanar,era aniversarea mea de 18 ani cand am ales calea si mi-am inmanat viata or,si fiecare zi traiam dorindu-mi sa iau asta niapoi.Dar nu pot..o data ce te primesc in camera si fac ceremonia dandu-ti intrare completa in La Cosa Nostra,nu mai e cale de intoarcere.E chiar primul lucru pe care ti-l spun cand te includ.E doar o cale inauntru si doar o cale afara -Vii pe propriile picioare si pleci in cosciug.
Era greu pentru un copil de 18 ani sa inteleaga cu adevarat ce insemna sa-ti juri viata unei organizatii.Nu mai poti sa ti-o recapeti.Nu e precum casatoria,cand iti juri viata unei alte persoane dar stii ca daca vine vorba despre asta exista mereu divortul.Nu,nu poti divorta de mafie.Copiii tineri sunt prinsi in glorie,minunatele aparente.Ei vad femeile si banii,puterea si respectul si devin atat de hipnotizati de asta incat nu se gandesc la implicari,la consecinte.Eu am facut.Am vazut partile ostentative ale acestei vieti si frica pe care tata o primea de la oameni si asta ma intriga.Vroiam sa castig bani usor,entuziasmul,puterea.Si in ziua in care am fost inclus tot la ce ma puteam gandi era cat de mandru era tata de mine,cati oameni ma vor respecta.Elizabeth nu a prea vrut sa fac asta dar eu am incerc sa o asigur ca totul va fi bine,ca ne voi oferi protectie pentru toata viata.Si ea a avut incredere in mine,avea incredere in judecata mea asa ca nu m-a fortat sa ma razgandesc,in ciuda faptului ca ea doar vroia sa putem fugi departe si sa incepem o viata noua.
Abia dupa cativa ani realitatea situatiei m-a lovit.Am intrat in organizatie pentru protectie,cand defapt faptul ca am intrat in organizatie era motivul pentru care aveam nevoie de protectie.Am adus pericolul asupra noastra,l-am invitat in vietile noastre.Cat de prost si naiv am fost,complet ignorant.Am fost orbit de semnul dolarului,condus inauntru de o senzatie falsa de securitate,niciodata luand in calcul teroarea si potentiala violenta care ar putea erupe.
Am oftat si m-am uitat la Elizabeth.Ne-am casatorit dupa cateva saptamani de la includerea mea,o mica ceremonia de Ziua Indragostitilor.Vroiam sa-i ofer o nunta mare si spectaculoasa,simteam ca trebuia sa aiba o zi magnifica pentru a straluci.Eram pregatit sa merg pana la extreme deoarece merita,merita cu adevarat.Dar ea nu vroia asta,in loc de asta a intrebat daca ne putem casatori in liniste,in privat,doar cu familia prezenta.Parintii mei au tinunt nunta la ei acasa pentru noi,un preot local pe care-l cunostea tata a condus ceremonia.Esme a venit pentru a fi acolo pentru Elizabeth,deoarece ea nu mai avea pe nimeni,dar Alec a stat de-o parte.Stiam ca Elizabeth l-ar fi primit,dar lui i se parea incorect sa apara acolo in ziua ei.Trebuie sa-l respect pentru asta,chiar daca mi-as fi dorit sa fie acolo pentru mine drept cavaler de onoare.
A trecut un deceniu din acea zi – 10 ani foarte complicati,dar a meritat fiecare bucatica de problema.Ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi pentru ea,pentru ca a adus-o in viata mea.Ea era lumea mea,motivul pentru care existam.Ea si baietii nostri erau singurele lucruri care ma mai tineau in viata,singurele lucruri care ma tineau pe picioare.Am avut trei baieti – Jasper a venit primul si avea pe atunci 5 ani.Prima oara cand am fost intimi dupa nasterea lui Jasper l-am conceput pe Edward.Elizabeth a vrut mereu o faimlie mare dar nu am anticipat ca va ramane insarcinata atat de repede.Eu eram ingrijorat sa nu fie prea greu pentru ea,dar ea insista ca era bine.
Celalalt fiul al nostru,care esential e cel mai mare,a venit la noi prin vointa Domnului.Dupa ce l-a nascut pe Jasper,Elizabeth s-a voluntariat la un centru de consolare pentru femeile violate si consulta o fata tanara pe nume Maria.Maria a fost violata si a ramas insarcinata,si Elizabeth a incercat s-o ajute.Maria a nascut si apoi a disparut,si sotia mea era ingrijorata in legatura cu ce s-a intamplat cu ea si acel copil.Intr-o dupa-amiaza Elizabeth s-a decis sa se opreasca pe la centrul ca sa-l prezinte pe Jasper,deoarece femeia cu care lucra acolo vroia sa-l cunoasca,si a vazut-o pe Maria stand afara intr-un colt aproape de cladire.Elizabeth s-a apropiat de ea si a vazut ca plange,parand panicata si tinand un baietel.Ea practic l-a indesat in bratele lui Elizabeth si sotia mea l-a luat,uimita.Maria a declarat ca nu mai putea s-o faca;nu putea sa se mai uite la copil pentru ca era o amintire a ceea ce i s-a intamplat.Elizabeth doar a stat acolo,insarcinata in cateva luni si tinea doi bebelusi in brate,nesigura de ce sa faca.Ea a incercat sa vorbeasca cu Maria ca sa intre in cladire,sa primeasca ajutor,dar Maria a refuzat si doar s-a intors si a plecat.
Si in acest fel a venit Emmett in vietile noastre.Elizabeth era hotarata sa-l creasca singura si nu intelegeam de ce,deoarece era complesita cu Jasper si mai avea unul pe drum,dar am realizat mai tarziu ca ea vedea asta precum karma.Elizabeth era o mare crezatoare in destin,credea ca nimic nu era accidental sau coincidenta,si simtea ca ceea ce i s-a intamplat a condus-o la acesst baietel inocent care avea nevoie de ajutor,avea nevoie de iubire.In final am fost de acord cand am realizat ca era serioasa si nu va da inapoi si am decis sa-l pastram.Am urmarit-o pe Maria si ea a semnat toate hartiile asa ca puteam sa-l adoptam in mod legal.
Emmett implinise 6 ani,si cel mai mic,Edward,avea 4.Toti trei erau niste copii minunati,cel mai mare fiind putin cam zburdalnic.Edward era bland in cea mai mare parte a timpului,era umbra lui Elizabeth.O urma pe mama lui peste tot,copia tot ceea ce facea ea.Era aproape imposibil s-o vezi pe sotia mea fara ca acel micut baiat cu parul castaniu sa fie pe langa ea.Defapt,era atat de „baiatul mamei” incat abia am reusit sa plecam in acest weekend,deoarece pentru prima oara a avut o pierdere de control.A inceput sa planga si sa strige,implorand-o sa nu-l lase,si stiam ca o durea la inima deoarece ochii ei se umplusera cu lacrimi.Aproape ca a dat inapoi,spunandu-mi s-o las balta,ca vroia sa stea acasa.Dar eu am insistat sa plecat,sa plecam impreuna deoarece ar fi frumos sa fim doar noi doi in acel weekend fara intreruperi,asa ca a indurat acea decadere si a stat puternica,asigurandu-l pe Edward ca se va intoarce,ca nu-l paraseste cu adevarat.
Pariez ca acum regreta asta,regreta ca a fost de acord sa vina cu mine in Vegas.Deoarece in loc sa stam ghemuiti si sa facem dragoste si sa dansam,conduceam pe acest drum pustiu spre Phoenix.In loc sa radeam si sa ne distram,ea era plictisita si dezamagita.
„La naiba,imi pare rau,ok?” am spus in final,nefiind in stare sa mai suport.Nu eram genul care sa-mi cer scuze pentru ceva deoarece era o regula generala,dar era diferit cu sotia mea.Ea e probabil singura persoane careia i-am spus ca-mi pare rau,si cateodata simteam ca-mi ceream scuza in continuu.Ma simteam ca un prost,cateodata simteam ca nu puteam face nimic corect cand venea vorba de ea.”Ma voi revansa intr-o zi,iti promit asta stella mia.Ti amo,perdonilo.Per favore”
Ea se uita la mine,ingustandu-si ochii.”Nu indrazni sa ma duci de nas cu italiana,Carlisle Cullen” spuse ascutit.Am zambit,intorcandu-mi privirea la drum.
A fost tacuta pentru un moment si am asteptat rabdator,cunoscandu-mi sotia foarte bine.Ea ofta in final,resemnata.”Sper ca acea vrajitoare malefica sa nu fie aici” spue ea,in vocea ei neexistand furie doar putin dezgust.Am zambit,dand din cap.Intotdeauna se referea la doamna Evanson ca la o vrajitoare malefica,refuzand sa pronunte numele femeii de parca era otrava.
„Evanson nu va fi aici.Femeia rar isi paraseste casa” am spus.Stiam ca ea stia asta si nu era necesar sa spun asta,dar vroiam s-o asigur oricum.Ea incuviinta dupa un moment,o privire contemplativa asternandu-se pe fata ea.Ea privi inapoi pe fereastrra,din nou concentrandu-se pe peisajul trecator,dar de data asta atmosfera din masina nu mai era tensionata.Nici unul nu era fericit,dar tensiunea disparu cand ea fu de acord cu destinatia noastra.
M-am intins si am pornit radioul in final,cautand prin posturi pana cand am gasit unul de muzica clasica.Buzele lui Elizabeth se curbara intr-un zambet si ea se uita la mine.Era o mica sclipire in ochii ei care m-a facut sa zambesc.
„O sole mio poate canta asta” spuse ea,mandria fiindu-i evidenta in voce.Ea intotdeauna ii spunea lui Edward soarele ei deoarece era foarte inteligent.”A invatat-o la lectii saptamana trecuta.O canta de cateva zile” .Am zambit in raspuns,incuviintand.Era un copil cu adevarat taletat si pianul parea a fi ceva natural pentru el.Intodeauna am avut unu,mai mult de ornament deoarece nici eu nici sotia mea nu stiam canta,dar Edward se juca la el de cand a inceput sa mearga.Totul a inceput cu el apasand la intamplare pe clapte dar cu timpul parca si-a dat seama si a inceput sa puna notele impreuna si sa si le aminteasca,compunandu-si propriiile melodii.El era aproape o mica minune dar noi niciodata nu l-am presat la asta,niciodata nu am incercat sa exageram cu talentul sau vizibil.Vroiam sa-l lasam sa infloreasca singur.Recent incepuse lectiile de pian si invata sa citeasca o partitura muzicala care,ne-au spus ei,era uimitoare pentru el chiar daca avea doar 4 ani,dar el gasea lectiile monotone si isi pierdea rabdarea cu ele.Era mai fericit daca apasa pe clape dupa capul lui.
„Ar putea fi un minunat pianist intr-o buna zi.Urmatorul Mozart” spuse ea.”Ar putea fi orice ar vrea sa fie”.Vocea ei era melancolica si eu am zambit.
„Da,poate.Daca vrea sa fie un muzician,poate fi unul.Poate fi un profesor sau un artist sau un avocat dupa mine,atata timp cat face ceva cu viata lui.Vreau ca toti baietii mei sa faca ceva cu vietile lor” am spus.Elizabeth zambi si incuviinta.
„Ar putea fi un doctor ca si tine” spuse ea.Mi-am dat ochii peste cap.
„Doar pentru ca fac scoala medicala ca sa am o diploma nu inseamna ca voi fi cu adevarat un doctor Elizabeth.Este nevoie de prea mult timp si dedicatie ca sa fi un intern,rezidentiatul este obositor.Nu am timpul liber pentru a ma dedica,nu cu toate celelalte” am spus.Ea zambi trist.
„Poate intr-o buna zi” spuse ea,dand din umeri.Am dat si eu din umeri si i-am daruit un zambet mic.Eram destul de sigur ca nu exista o buna zi pentru asta ,dar nu vroiam sa-i spun ei,deoarece stiam ca inca avea speranta ca s-ar putea intampla.
Ea mai spuse ceva despre Edward si pian inainte sa intram intr-o conversatia despre ceilalti baieti.Am zambit si am ascultat,stiind ca nervii ei se incordau cum ne apropiam de rezidenta Swan si vroiam sa-i acord timpul pentru a se obisnui.
Am incetinit putin cand am ajuns la acel drum prin desert care ducea la proprietatea Swan.Elizabeth s-a tensionat putin cand am cotit pe acel drumulet,cuvintele ei risipindu-se.Mi-am intins mana si am pus-o pe genunchiul ei,stangandu-l putin.
„Relaxeaza-te,ok?Nu e mare scofala.Voi face asta cat de repede voi putea si nu va trebui sa mai vi vreodata inapoi” am spus.Ea ofta si incuviinta,inca putin tensionata.
Am condus incet pe acel drumulet,acesta fiind plin de gropi si nu vroiam sa-mi stric masina inchiriata sau sa ne zdruncin prea tare.Casa intra in raza noastra vizuala si ochii lui Elizabeth se marira,piciorul tremurandu-i putin sub mana mea.Era nervoasa si anxioasa,si vroiam sa-i spun ca nu avea de ce sa se ingrijoreze dar stiam ca cuvintele mele nu erau de folos.Se simtea inconfortabil aici orice as spune.Am oprit in fata casei si am opri motorul,scotand cheile din contact.M-am uitat la Elizabeth si am vazut ca se uita pe fereastra,teama fiindu-i clara in ochi.
„Esti gata?” am intrebat.Ea ofta,dand din cap.
„Gata cum voi mereu Carlisle” spuse ea usor,vocea tremurandu-o.Am incuviintat si am ezitat,dar m-am intins si am deschis usa.Am iesit si m-am dus pe partea ei,deschizand usa pentru ea.Mi-am tinut mana intinsa spre ea si a luat-o cu grija.Am tinut-o in timp ce iesea din masina si am inchis usa,incrucisandu-ne degetele impreuna.Am inceput s-o conduc spre casa si ea a rezistat pana cand am ajuns la scari.”Pot,uh…pot avea un moment,te rog?” intreba ea usa.Am oftat si am incuviintat.
„Desigut,Lizzie.Ia-ti tot timpul de care ai nevoie ” am spus.Ea zambi cald.
„Multumesc.Poti sa te duci ” spuse ea.Am ezitat dar ea incuviinta,presupun ca incerca sa ma asigure ca era bine.Am incuviintat in raspuns si i-am dat drumul la mana,trecandu-mi degetele prin pat.M-am uitat la ea pentru un moment inainte sa ma intorc si sa urc incet scarile,mergand spre usa.Am batut usor si am luat o gura mare de aer,nevrand sa fiu acolo.Nimeni nu a raspuns upa un moment asa ca mi-am ridicat mana si am batut din nou cand am auzit un tipat ascutit spatele meu,aproape un urlet.M-am intors repde,uimit si am vazut o fetita mica cu parul maro fugind spre Elizabeth.Era micuta,pana la genunchi si slabuta ca o perie de dinti.Parul ei era ciufulit si era dincolo de cuvinte,acoperita de noroi si purtand haine rupte.Elizabeth a auzit sunetul si s-a intors,ochii ei marindu-se de soc cand a vazut-o.Elizabeth a stat inghetata in acel loc si micuta parea ca nu era constienta de prezenta sotiei mele in calea ei,deoarece dupa o secunda se baga in ea.Elizabeth a facut cativa pasi in spate din cauza fortei si fetita cazu in fund.Elizabeth clipi de cateva ori,uimita,si micuta fetita se uita la ea confuza.Nasul ei micut si murdar era ridicat in sus in timp ce se uita la sotia mea,cu o spranceana ridicata.Se uita la ea intens,concentrandu-se pe fata sotiei mele.Elizabeth se uita si ea,nedumerirea fiindu-i vizibila in trasaturi.
„Esti foarte murdara,micuto” spuse sotia mea in final,uitandu-se la copil.Fata copilului se crispa si se uita la ea.
„Unde?” intreba ea confuza,cu o voce ascutita si dulce.Elizabeth rase si se ghemui in fata fetitei.
„Peste tot” spuse ea.Elizabeth zambi si isi intinse degetul aratator,apasandu-l peste nasul incretit al micutei.Fetita zambi,o privire de usurare asternandu-i-se pe fata.
„Oh,bine” spuse ea simplu,de parca raspunsul era o usurare.Fata i se lumina dupa o secunda,ochii ei marindu-se de entuziasm.”Vrei sa ne jucam?!” intreba ea,aproape strigand.Elizabeth rase,zambetul de pe fata ei luminandu-se cand fetita puse intrebarea.
„Ce ne vom juca?” intreba ea,vocea ei fiind bland si plina de dragoste,acea caldura pe care o iubeam in Elizabeth si care radia.Fetita micuta dadu din umeri,fata ei incretindu-se din nou.
„Dunno” spuse ea.Fetita incepu sa-si muste buza de jos,parand ca se concentreaza.
„Care e numele tau,dulceata?” intreba Elizabeth.Fetita zambi din nou.
„Isabella” spuse ea.Cum il rosti ea suna ma multa ca „Izzy – bewa” dar sotia mea paru sa inteleaga,deoarece incuviinta si i l-a repetat.Nu era foarte bun la a intelege copiii,deoarece nici cand vorbeau ai mei nu-i prea intelegem.
„Si cati ani ai tu,micuta Isabella?” intreba Elizabeth.Fetita se concentra din nou.
„Trei!” declara ea tare,tinand in sus doua degete.Elizabeth incepu sa rada si se intinse,ridicand usor in sus inca un degete al Isabellei ca sa indice cifra trei.
„Wow,deci esti o fata mare,huh?” intreba Elizabeth.Isabella incuviinta entuziasmata.
„Asta spune mami!” spuse ea,zambind.”Mami spune ca fetele mari sunt bune.Sunt eu buna daca sunt murdara?Mami spune ca murdaria nu e buna,si nu-i place cand ma murdaresc dar mie-mi place.Ohhhh,ne putem juca in murdarie!” Ochiii ei se marira de bucurie si Elizabeth zambi.
„Presupun ca am putea.Ce-ti mai place sa faci?” intreba sotia mea.Micuta dadu din umeri.
„Dunno.Cateodata o mai ajut pe mami dar azi a spus nu” spuse ea,muscandu-si buza inferioara.Ea se ridica de pe pamant in final,stand langa sotia mea.Elizabeth se intinse si a curatat putina mizerie de pe ea,dar era in zadar deoarecenu era nici o cale ca fetita sa fie din nou curata fara o baie buna si iste haine noi.Elizabeth se uita la ea,privirea cazandu-i pe picioarele fetitei.Era desculta,picioarele fiindu-i acoperita de murdarie.
„Sangerezi” spuse Elizabeth,incruntandu-se.Micuta fetita se uita la picioarele ei,concentrandu-se din nou.Am zambit la cat de expresiva era acea mica si fragila fetita.”Poate te-ai taiat la deget sau ceva.Te arde?”
Isabella dadu din cap.”Intotdeauna sangerez,dar nu ma doare!Mami spune ca sunt curajoasa” spuse ea mandra.Elizabeth zambi.
„Oh,presupun ca esti curajoasa atunci!” spuse ea.”Poate nu ai sangera daca ai purta pantofii tai.Nisipul nu ti se pare fierbinte?”
Isabella dadu din nou din cap.”Imi place nisipul,e murdar!Nu am pantofi,mami spune ca atunci cand voi fi mai mare ii pot avea pe ai ei dar nu sunt destul de mare inca.Si sangerarea e in regula atata timp cat n-o duc in casa.Nu am voie sa intru acolo,stapanul se enerveaza”
In momentul in care cuvantul „stapan” iesi de pe buzele fetitei,sotia mea si-a dat seama.Am fost atat de absorbit de conversatia lor incat nu mi-am dat seama ca poate sotia mea nu stie ca fetita e o sclava.Sclavele de varsta ei erau rare in locuri ca asta si am auzit ca familia Swan are un sclav copil asa ca nu m-a surprins chiar atat de tare.Dar cu sotia mea era alta poveste.Trebuia sa fi fost evident ca nu era membru al familiei,deoarece nici o familie a mafiei care era asociata cu noi nu ar fi permis ca fetitele lor sa fie intr-o stare atat de deplorabila dar desigur,sotia mea nu si-a dat seama.Conceptul ca acel copil micut sa fie inrobit ca o servitoare sau muncitoare ar fi ceva ce mintea ei ar refuza sa considere,nefiind in stare sa accepte.Elizabeth presupunea tot timpul ce e mai bine,nevrand sa admita cel mai rau scenariu.Mintea ei se inchidea fata de asemenea posibilitate,ca si cum ar fi o masina de aparat,ca si cum ar fi o cale de a o proteja de durere.
In timp ce zambetul lui Elizabeth disparea si ochii ei se mareau de soc,am realizat ca probabil ar fi trebuit s-o avertizez dinainte in legatura cu acea posibilitare.Ea se uita la Isabella,pe expresia ei trecand mai multe emotii de la furie la tristete la suparare.Isabella se uita la ea ezitant,parand confuza.
„Lizzie?” am intreba usor,putin ingrijorat pentru ea.Ea ma ignora si a continuat sa se uite intens la acea fetita.Am facut un pas spre ele si am auzit pasi in spatele meu.Usa de deschise si m-am intors repede,ajungand fata in fata cu Charles Senior.El paru uimit de prezenta mea si a clipit de cateva ori,facand o pauza.
„Domnule Cullen,nu am auzit cand a-ti batut!E o placere sa va vad” spuse el politicos,tinand mana intinse spre mine.Am dat mana ,stangand-o cu putere ca semn de respect si era un fel de a ne dimensiona in lumea noastra.Avea de doua ori varsta mea si era de mai mult timp in organizatie decat mine deci avea gradul de senioritate,chiar daca gradele noastre erau egale.Stiam ca faptul ca tata era seful imi dadea mai multa putere decat lui si stiam ca el era la curent cu asta.
„La fel” am spus.M-am intors ca s-o arat pe sotia mea care nu era in stare sa se prezinte si am vazut-o ca statea acolo,uitandu-se la noi ciudat.Isabella statea si ea,ochii fiindu-i fixati pe Charles Senior.El se uita la sotia mea si zambi inainte ca ochii lui sa ajunga pe micuta fetita.El se stramba,furia facandu-si loc pe fata lui.
„Fata,ar trebui sa stii mai bine decat sa fi aici cand am companie.Unde e mama aia a ta?” intreba el furios.O expresie de teama aparu pe fata fetitei si ea se dadu in spate din cauza tonului sau.”Renee!!”striga el,dand din cap.”Oameni al naibii de incompententi”
A femeie veni fugind din spatele casei,inghetand si ochii marindu-i-se cand o vazu pe Isabella stand acolo.Ea se uita in sus la veranda,speriata.”Imi pare rau domnule,ar fi trebuit sa am grija de ea mai bine.Voi accepta pedeapsa si jur ca nu se va mai intampla” spuse repede.Charles Senior incuviinta si femeia fugi spre copil,rdicandu-l.Sotia mea se uita la ele,emotii diferite aparandu-i pe fata.Puteam sa-i vad mainile tremurande si stiam ca se lupta sa-si tina emotiile sub control dar se straduia prea tare.Ea se intoarse si se uita in timp ce femeia isi ducea fetita spre un loc murdar de sub un pom.Femeia spuse ceva catre Isabella,dand din deget in fata ei,expresia ei fiind una de dezamagire.Fetita isi tinea capul jos si se uita la pamant,avand o postura rigida dar practic striga de tristete.Ea incuviinta in final si femeie o batu usor pe cap,indepartandu-se si dand din cap.Isabella statea in mizeria,inca uitandu-se la pamant.
Elizabeth nici macar nu a ezitat.Am oftat si am dat din cap cand ea incepu sa mearga prin curte,spre locul unde statea Isabella.Ea se ghemui in fata ei si a spus ceva,Isabella incuviintand.Elizabeth se aseza in mizerie,intingandu-si picioarele in fata,si fata Isabella se lumina.Am privit cu veneratie in timp ce sotia mea isi trecut degetele prin noroi adunand destul pentru a forma o minge.Isabella zambi,atat de tare incat puteam sa vad stralucirea dintilor ei din locul in care stateam,si incepu sa se joace in mizeria cu sotia mea.
Am oftat si m-am intors catre Charles Senior,care se uita la mine ciudat.”Eu,uh..eu nu am crezut..” inceput el.Mi-am ridicat mana pentru a-l opri si am dat din cap.
„Nu conteaza.Adu-mi lucurile si hai sa terminam cu asta” am spus.El incuviinta si intra in casa si eu l-am urmat.Am mers in biroul lui si a cautat prin niste hartii pentru o vreme,scotand fisierele pe care le cerea tata.A luat in jur de o ora pana cand totul a fost in regula si aveam ce-mi trebuia.
Ne-am luat ramas bun si am mers la usa din fata,inghetand cand m-am uitat si am vazut ca sotia mea state cu Isabella pe veranda.Am inchis ochii,oftand.Isabella chicotea si Elizabeth tinea niste papusoi si-l rasucea incercand sa obtina forma unei papusi.Am deschis usa si am pasit pe veranda,amandoua intorcandu-si privirile spre mine.
„Pot imprumuta cutitul tau de buzunar?” intreba sotia mea imediat,bucuria fiindu-i in voce.Am oftat si mi-am bagat mana in buzunar,scotandu-l.L-a luat de la mine si si-a luat funda din par.A taiat-o cu cutitul si incepu s-o lege,securizand papusa pentru a-si pastra forma.O data ce a legat-o i-a dat papusa Isabella.Ea a luat-o cu grija,uitandu-se la ea cu ochii mari.Pe fata ei era uimire,fericire.Am realizat ca fetita probabil nu a vazut o jucarie inainte,nu a avut niciodata ceva cu care sa se joace.
„Ar trebui sa mergem” am spus incet dupa un moment,nesigur de cum va reactiona sotia mea.Ea ofta si incuviinta,incruntandu-se.
Isi intinse mana si mangaie parul incalcit al Isabella.”Multumesc ca m-ai lasat sa ma joc cu tine Isabella.” spuse incet.”Sa fi o fetita cuminte pentru mama ta,bine?”
Isabella incuviinta.”Voi fi.Vei veni sa te mai joci cu mine?Imi place si nu am prieteni reali cu care sa ma joc”
Elizabeth ofta si zambi trist.Am vazut cum ochii ei se umpleau cu lacrimi si se uita in alta parte,nefiind in stare sa mai suporte.”Sa vad ce pot face,micuto” spuse ea usor,vocea tremurandu-i.Inafara periferiei mele am vazut-o pe sotia mea aplecandu-se si sarutand-o pe Isabella pe frunte.”La revedere,bella bambina”
Elizabeth se ridica si a coborat scarile mergand spre masina.Am urmat-o,plecand de pe veranda si uitandu-ma in spate la micuta fetita fragila.Ea zambi spre mine si mi-a facut cu mana cand m-a vazut uitandu-ma la ea.I-am zambit inainte sa ma intorc si sa merg spre masina,dar m-am oprit cand ceva imi lovi piciorul.M-am uitat repede in jos,uimita,si am vazut-o pe Isabella imbratisandu-mi piciorul.
Am ras si m-am aplecat,atingandu-i capul usor.”Multumesc ca m-ati vizitat!” spuse ea,dandu-mi drumul.Am zambit si am incuviintat.
„Cu placere,copile” am spus.Ea incuviinta si se intoarse,mergand spre portiunea aceea plina de noroi.Am privit-o cand se arunca in el,aruncand nisipul fierbinte peste tot.M-am intors si am mers spre masina,deschizand usa pasagerului si ajutand-o pe Elizabeth sa intre inainte sa ma duc la partea soferului.Am intrat in masina si am pornit-o,dand drumul aerului conditionat la putere maxima.Eram inmuiat in transpiratie acum si hainele mirosea pe mine,dar desigur nu parea s-o deranjeze pe Elizabeth.Am aruncat fisierele de la Charles SEnior pe scaunul din spate si am dat masina pe spate,intorcandu-ma si pornind la drum.Elizabeth state tacuta,uitandu-se pe fereastra in timp ce ne indepartam de casa,o expresie de hipnozape fata ei.Am vazut lacrimile pe obrajii ei si am oftat,intinzandu-ma si stergand cateva cu degetele.
M-am uitat la ceas si am zambit.”Vom ajunge in Vegas in destul timp pentru a vedea show-ul de diseara” am spus.Elizabeth ofta si dadu din cap.
„Doar du-ma acasa,Carlisle” spuse usor.”Vreau sa-mi vad copiii”
M-am incruntat si am incuviintat,nefiind surprins doar putin ranit.Am ajuns la autostrada si linistea se asternu din nou in masina,singurul sunet find al motorului.Nu era o liniste plina de furie de aceasta data,doar una solemna.Ma uitam periodic la sotia mea,privelistea cu ea plangand si uitandu-se pe geam,sfasiindu-mi inima.
„Stii,baietii cresc,poate am putea incerc pentru o fetita acum” am spus in final,vrand s-o inveselesc.Intotdeauna vroia multi copii dar ne-am oprit putin dupa Edward deoarece era prea coplesitor.Dar el avea acum patru ani si in curand va incepe scoala precum ceilalti,asa ca sa avem un alt copil avea acum sens.
Elizabeth nu a reactionat la inceput,continua sa se uita pe fereastra la peisajul pe langa care treceam.Lipsa ei de reactia ma ingrijora putin si am inceput sa ma tensionez,linistea calcandu-ma din nou pe nervi.
Ea dadu din cap dupa un moment.”Singura fata pentru care vreau sa incerc,Carlisle,e acea bella bambina de la casa aia,deoarece cineva trebuia s-o salveze.E prea inteligent,prea buna pentru a fi prinsa intr-o viata ca asta.Dar vrei sa-mi dai o fata Carlisle,da-mi-o pe ea”

~*~

Asa a ajuns Isabella Swan in viata mea,dand tot ceea ce stiam peste cap.Am intrebat de ea o saptamana mai tarziu si Charles Senior imi spunea ca nu era de vanzare.Nu conta cati bani ofeream,nu o dadea.Am incercat sa-i explic asta sotiei mele si am sperat ca o va lasa balta dar nu accepta.Acea fetita fragila pe care a cunoscut-o in Phoenix a devenit aproape o obsesie pentru ea si eu ii spuneam in continuu s-o lase balta,si dupa o vreme am crezut ca asta a facut…dar am gresit.A mers pe la spatele meu,angajand detectivi privati si faca niste cautari,sa contacteze oameni si sa puna intrebari pe care nu trebuia sa le puna.Si nu am observat asta,traind in cusca mea de ignoranta crezand ca viata mea era in regula.Ca totul era perfect.Eram o persoana perspicace,aveam ochi ascutit si foarte putine treceau fara sa observ eu,dar sotia mea avea un dar de a tine un secret.Toata viata ei a purtat o masca,ascunzand lucruri fata de oameni,si a reusit sa ascunda si de mine.Nu aveam nici o idee ce vroia sotia mea sa faca,chiar daca ar fi trebuit sa stiu.Trebuia sa-mi dau seama ca nu va renunta,trebuia sa stiu ce insemna acea fetita pentru ea.
A fost atat de disperata sa-l salveze pe Emmett,un copil produs prin viol,deoarece a fost si ea violata.Nu-i pasa ce-i facea,presiunea care o punea asupra ei deja ii stresa viata.Ea vedea asta drept un semn ca a fost acolo cand Maria statea in colt tinand copilul.Dumnezeu l-a adus la ea ca rasplata pentru ce a indurat.Ar fi trebuit sa stiu ca o vedea pe Isabella in acelasi fel.
Au trecut aproape treisprezece ani de la acea dupa-amiaza din Phoenix si noua de cand a murit Elizabeth,si nu a trecut nici macar o zi sa nu ma gandesc la micuta fata pentru care s-a sacrificat sotia mea.Era greu sa accepta si ar fi chiar mai greu pentru Edward.
Niciodata nu le-am spus baietilor cine a omorat-o pe mama lor si de ce.Ei au presupun ca era o victima colaterala,a fost omorata la intamplare datorita faptului ca era conectata cu mafia.Le-am dat voie sa creada ca era vina mea,neavand curajul sa le spun ca mama lor a fost omorata pentru ca a facut ce stia ea mai bine.A pus intrebari,si i-am spus de foarte multe ori ca asa ceva nu se face in lumea mea.Punand intrebari,bagandu-ti nasul in treburile oamenilor aduce moartea pe capul tau.Stia asta si totusi a facut-o.Nu vroiam ca fii mei sa creada ca mama lor a renuntat la viata ei pentru un strain,abandonandu-i incercand sa salveze o fetita mica pe care nici unul din nou nu o stia cu adevarat.Nu vroiam ca ei sa creada ca mama lor credea ca un copil sclav era mai important decat ei,nu vroiam ca ei sa se indoiesc de dragostea sotiei mele pentru fii nostri.
Si imi era si mai frica sa le spun acum..cum sa ii spui copilului tau ca mama lui a fost omorata in fata lui si el aproape a fost omorat din cauza iubitei lui?Cum sa-i explici ca suferea si ca era vindecat de aceeasi persoana care fara sa vrea i-a cauzat durerea in primul rand?Cum l-as putea face pe fiul meu sa vada ca nu era vina Isabellei,cand o parte din mine inca o invinuia dupa toti acesti ani?
Sotia mea era disperata sa salveze acel copil,atat de disperata incat s-a sacrificat pentru ea,si eu faceam tot ce puteam ca sa termin ce incepuse ea…dar era greu din cauza intunecimii care se ascundea sub pielea mea si care ameninta sa iasa.
Am tresarit cand am simtit mana lui Esme pe umarul meu.A fost atat de pierdut in ganduri incat aproape ca am uitat ca era in camera.Ea ofta si ma mangaie usor pe spate.
„M-a intrebat de mama ei,stii.Vroia sa stie daca am vazut-o” spuse Esme.Am zambit,incuviintand.
„Sunt surprins ca nu m-a intrebat pe mine deloc de mama ei,dar presupun ca nu ar fi la fel de confortabila cu mine.Inca vad teama si groaza din ochii ei cand sunt prin preajma” am spus.”Chiar am dat-o-n bara cu ea,dar presupun ca la asta sunt bun.Sa dau in bara dupa ce o dau in bara.”
„Ah,nu fi atat de dur cu tine.Cred ca intotdeauna este loc pentru revansa” spuse ea.”Defapt,chiar cred ca vei gasi o cale sa rezolvi asta,s-o salvezi asa cum a vrut Elizabeth si sa gasesti o cale pentru ca cei doi copii sa fie fericiti impreuna”
Ea incuviinta cu privirea spre fereastra si m-am uitat in sus,vazandu-i pe Edward si Isabella iesind de dupa copaci si pasind in curte.Amandoi zambeau,radeau.Am marait,dand din cap.
„Intotdeauna ai gandit prea maret despre mine,Esme” am spus,ridicandu-ma.”Nu sunt un facator de miracole.Dar cand vor veni inauntru,spune-i Isabellei sa urce in biroul meu ca sa vorbesc cu ea”
Am iesit din camera,ignorand privirea penetranta a lui Esme.Am urcat scarile repede,mergand direct spre biroul meu.Am deschis usa si am intrat,inchizand-o in spatele meu.Am aprins lumina si am mers spre scaun,asezandu-ma in el.Am oftat si mi-am deschis laptopul,pornindu-l.Am deschis primul sertar al biroului si am scos niste foi,rasfoindu-le si luand niste notite.
Treaba cu organizatia devenea din nou destul de grea,deoarece atatea lovituri veneau spre noi din toate unghiurile si parea ca toate aveau nevoie de atentia mea.Munca mea la spital se risipea,nu eram acolo atat de mult cat mi-ar placea si pacientii mei erau incredintati altor doctori.Intotdeauna am vrut sa fiu un doctor si sa ajut sa vindec oamenii,ceea ce unii oameni ar gasi asta ciudat deoarece chiar eu am pus capat unor vieti.Cat timp tata a fost in viata a fost imposibil,deoarece avea mari sperante sa merg pe urmele lui in organizatie.El simtea ca scoala medicala era nefolositoare,o pierdere de timp,si ca ar trebuit sa-mi pastrez atentia pentru aparente.A murit la un an dupa ce eu si Elizabeth am facut cea excursie in Phoenix,atac de cord in somn.Aro a inaintat atunci in rank,luand conducerea drept sef.Aro m-a luat sub aripa lui mai departe si am descoperit ca inaintam in grad destul de repede de cand eram sub conducerea lui.Dupa tot ce s-a intamplat cu Elizabeth si eu mi-am mutat baietii in Washington,Aro mi-a dat dreptul de a practica medicina.Era un om bun,eram recunoscator pentru asta.El intelegea importanta familiei si el tinea de familia lui cu puterece,ceea ce putea fi si un blestem si o binecuvantare.Gaseam asta a fi putin din amandoua in ultimele zile,desi devenea mai mult un blestem.
Scriam un email pentru un coleg de la munca cand am auzit o bataie usoara,timida.”Intra” am strigat,stiind ca era Isabella.Usa s-a deschis incet si ea intra,inchizand usa in spatele ei.M-am uitat la ea si am observat ca era speriata,deoarece frica stralucea in ochii ei.Isabella era o fata puternica,tipul de fata care pastra foarte bine un secret.Semana foarte tare pe sotia mea,in acel fel.Dar ea nu ma stia foarte bine;nu stia cat de bine puteam citi oamenii.
Ea si fiul meu credeau ca erau discreti,dar amandoi au facut cateva greseli de-a lungul drumului.Garantat nu erau atat de multe pe cum ma asteptam,data fiind situatia.Ea a cedat aproape imediat si mi-a spus ca stia sa citeasca,si nici macar nu a realizat.In prima ei zi aici a citit eticheta sticlei cu solutie pentru sters geamul,deoarece avea un bilet pe ea spunand la ce folosea.Stia ce scria,a folosit pe geamuri,si apoi mi-a spus cand am intrebat.
Amandoi s-au comportat foarte bine cand camerele eau pornite in casa,pastrand distanta unul de celalalt,dar totusi era clar doar uitandu-te la filmari ca era ceva intre ei.Era aproape precum magnetismul felul in care se miscau unul in preajma celuilalt.Puteam vedea inrosirile subtile ale obrajilor cand treceau unul pe langa altul,privirile pe care le schimbau.Au facut greseli privind camerele de afara care inconjurau proprietatea,deoarece l-am vazut sarutand-o in masina lui cu cateva zile in urma,dar din nou – nu atatea greseli pe cat ma asteptam sa faca.
„Ia un loc,Isabella” am spus,facand cu capul spre scaunul din fta mea.Ea incuviinta si se duse spre scaun,asezandu-se cu grija.Se uita la mine ciudat,tinandu-si expresia neutra dar ochii ei erau plini de teama.Mi-am inchis laptopul si m-am uitat la ea pentru un moment.”Ai o zi buna,dolcezza?” am intrebat.Ea zambi si incuviinta.
„Da,domnule.Multumesc” spuse ea politicos.Ea era intotdeauna politicoasa,intotdeauna isi vedea de treburile ei cand eram eu in preajma.
„Bine” am spus,incuviinta.”Te superi daca iti pun o intrebare?”
Am vazut panica aparand in ochii ei dar ea incuviinta.”Desigur ca nu ma supar” spuse ea.
„Inafara de dupa-amiaza in care te-am luat de la tatal tau,iti amintesti sa ma fi vazut vreodata?” am intrebat.Ea ridica o spranceana,fata adancindu-se in confuzie.Am zambit involuntar,deoarece imi amintea de acea privire pe care i-o daduse lui Elizabeth in ziua in care i-a spus ca era murdara.
„Nu,domnule” spuse ea ezitant in fainl,uitandu-se suspicioasa la mine.Am incuviinta,oftand.Vizita noastra in Phoenix de aniversarea noastra nu a fost singara data cand ne-am intalnit cu Isabella.Dupa cateva luni tata m-a trimis inapoi si Elizabeth a insistat sa vina.Am rezistat la inceput,dar in final am fost de acord,deoarece de multe ori sotiile calatoreau cu noi cand aveam afaceri si mi-am dat seama ca nu ar fi nimic rau in asta.Am mers a treia oara cam la doua luni dupa a doua excursie,si de acea data l-am luat pe Edward cu noi.Mi-am imaginat ca daca nu-si aminteste sa ma fi vazut pe mine,nu are cum sa nu-si aminteasca sa-l fi vazut pe Edward inainte.Edward abia implinise cinci ani in acel timp si Isabella inca avea trei,deci nu ma surprindea faptul ca nici unul nu-si aminteau acel moment,dar ma intreba daca intalnirea anterioara i-a facut sa se simta mai confortabil unul in preajma celuilalt,sa se simta intr-un fel familiar.Uneori ma intreb si daca faptul ca Edward seamana atat de tare cu Elizabeth parea sa se inregistreze in subconstientul Isabellei,chiar daca nu intelegea asta.Am pacalit-o de Ziua Recunostintei,si m-am simtit ingrozitor in legatura cu asta dar ma evita pe cat de mult posibil si vroiam sa petrec putin timp singur cu ea fara sa ridic suspiciuni.Asa ca am aruncat ouale pe care le-a cumparat de la alimentara,stiind ca avea nevoie de ele pentru a gati cina de Ziua Recunostintei,si a trebuit s-o duc cu masina la magazin.Am intrebat-o pe drum daca avea vreo idee de ce se simtea atat de confortabil in preajma lui Edward,vrand sa vad daca el parea intr-un fel familiar,dar ea mi-a evitat intrebarea .
„Prima oara cand te-am intalnit,Isabella,aveai trei ani” am spus,stiind ca nu era nimic rau daca dezvaluiam atat.”Pai,ne-ai spus mie si sotiei mele ca aveai trei ani,dar ai tinut ridicate sus doua degete”.Ea zambi la ceea ce am spus si eu am zambit inapoi.”Oricum,doar ma surprinde putin ca iti amintesti de sora mea si nu de mine,deoarece te-am mai vazut de cateva ori de-a lungul anilor”
Zambetul ei cazu,panica aparand din nou in ochii ei.”Imi pare rau,domnule” spuse repede.Am ridicat o spranceana putin confuz.
„Scuza nu e necesara,copila.Eram doar curios,atata tot.Dar oricum,motivul pentru care te-am chemat aici e ca am ceva sa-ti dau.Ma gandesc de ceva vreme daca sa-ti dau sau nu asta ar fi benefic dar m-am gandit ca ar fi urat din partea mea sa tin asta in posesia mea si sa nu impart cu tine” am spuse.Ea se uita la mine confuza si speriata.
„Bine” spuse usor.Am zambit si am deschis primul sertar de la birou scotand o poza.O aveam de cateva saptamani,de la vizita mea in Phoenix cu Alec.A fost trimis acolo cu afaceri,deoarece considera aia rezidenta surorii lui,si am mers si eu din motive personale.Stia o parte din motivul pentru care eram acolo,sa obtin acea poza,dar nu am impartit si restul.Nu vroiam sa-l impovarez cu asta si sa-l implic daca nu era necesar asa ca nu i-am spus ca eram acolo pentru ADN-ul lui Renee.
Am pus poza in fata mea si am impins-o spre ea.Ea a luat-o cu grija,mana ei tremurandu-i vizibil,si s-a uitat in jos.Ochii ei se marira cu soc cand luat poza si am vazut cum ochii i se umplura imediat cu lacrimi.
„Am vazut-o pe mama ta acum cateva saptamani cand am fost cu niste afaceri si am facut acea poza.M-am gandit ca ai vrea sa stii ca e bine.A intrebat de tine si i-am spus ca te adaptezi.M-a rugat sa-ti transmit ca te iubeste” am spus.
Isabella se uita intens la poza,expresia ei neutra disparand si o sumedenie de emotii aparand pe fata ei.Lacrimile incepura sa curga pe obraji si ea isi ridica degetul,trasand forma mamei ei pe poza.In final s-a uitat la mine dupa cateva minute,fata fiindu-i plina de lacrimi.
„Multumesc” spuse ea,cu o voce ragusita.Am zambit si ea isi drese vocea,inrosind.”Multumesc ca mi-ati aratat asta,domnule”
Am incuviintat.”Cu placere.Asta e tot ce vroiam,asa ca poti acum sa mergi si sa te alaturi copiilor.” am spus,ridicandu-ma si mergand de la birou spre usa.Ea incuviinta si se ridica,uitandu-se la pza.O intinse spre mine cu mana tremuranda dupa un moment si eu am dat din cap.”Poti s-o pastrezi”
Ochii ei se marira de surpriza.Am deschis usa pentru ea ca sa poata sa plece,deoarece stiam ca nu ar fi confortabila daca ar mai sta singura cu mine,si ea facu cativa pasi spre ea.Pasii i se oprira dupa un moment si se intoarse repede spre mine.Am ridicat o spranceana si ea se grabi spre mine.Am inghetat putin,uimit in timp ce-si punea bratele in jurul meu,inbratisandu-ma.Am ras,uimit in timp ce ea se tinea de mine si mi-am pus mainile in jurul ei,lovind-o usor pe spate.
„Multumesc din suflet,Dr.Cullen” spuse ea entuziasmata.Am incuviintat in timp ce se indeparta de mine.
„Cu placere,copila.Stii,ai facut asta si prima oara cand te-am vazut,doar ca atunci abia daca-mi ajungeai la genunchi” am spus,amintindu-mi imbratisarea uimitoare pe care mi-a dat-o inainte sa plec.Isabella paru socata din cauza acelei informatii si eu am chicotit,incuviintand.”Nu erai atat de rusinoasa pe atunci”
Ea zambi si se intoarse,iesin din birou.Am auzit cand a ajuns la scarile de la al treilea etaj si am inchis usa biroului,mergand spre scaun si asezandu-ma din nou.Am inceput sa ma uit printre dosare din nou si dupa cam 15 minute am auzit o alta lovitura,aceasta putin mai tare decat a Isabellei.Mi-am deschis gura ca sa-i spun persoanei sa intre,dar inainte sa scot macar un sunet usa se deschise.Am oftat si am dat din cap.
„Chiar nu ar trebui sa intri intr-o camera fara permisiune,Edward” am spus,inchizand dosarul din fata mea si uitandu-ma la baiatul meu.A facut o pauza in camera,tinand o cutie lunga.
„De ce,ai ceva ce incerci sa ascunzi?Nu credeam ca tinem secrete pe aici” spuse el,ranjind.Mi-am dat ochii peste cap si am zambi la nu-atat-de-subtila incercare de a scoate niste informatii.
„Presupun ca am atatea secrete cate ai si tu,fiule” am spus.El doar statea acolo,uitandu-se la mine si am vazut putin panica in expresia lui.Am vazut-o destul de des in ultima vreme,si stiam ca suspecta ca stiam ce faceau.”Vei sta jos?” am intrebat in final.Ea a dat din umeri si a venit spre biroul meu,punand cutia lunga peste dosarele mele.M-am uitat la cutie confuz si zambetul lui crescu.
„Aw,haide.Nu credeai ca-ti voi da un jurnal medical de Craciun,nu-i asa?Credeam ca ma cunosti mai bine de atat” spuse el,asezandu-se in scaunul din fata mea.Am zambit si am dat din cap,nu chiar surprins.
„Te cunosc fiule,defapt chiar foarte bine” am spus.Am deschis curia si ochii mei s-au marit cand am vazut acel M1 Garand.L-am scos din cutia,uitandu-ma la el,zambetul meu crescand.Era o arma frumoasa,o piesa de colectie in opinia mea si una dintre favoritele mele.Am fost destul de nervos in gurvernul a luato- pe a mea fara nici un motiv in Chicago si niciodata nu mi-au returnat-o dupa ce le-am spus ca au inteles totul gresit.Am fost respins de gurvern de cate ori incercam sa iau una,chiar daca dosarul meu de la politie era curat,deoarece stiau ca sunt in mafie chiar daca nu o puteau dovedi.Puteai sa le iei de pe piata neagra uneori,dar de cate ori gaseam una,aceasta era intr-o stare deplorabila si cereau o suma mare de bani.”Pai fiule,ce am facut sa merit asta?” am intrebat,uitandu-ma la el.El dadu din umeri.
„Nimeni nu a spus ca o meriti” spuse el in gluma.Am ras,dand din cap.
„Multumesc,oricum.Dar trebuie sa intreb,de unde naiba ai luat-o?” am intrebat.El dadu din nou din umeri,ranjind.Eram foarte curios in legatura cu conectiile fiului meu,deoarece nu facea nimic prin conectiile mele sau nu lua nimic de la sursele de unde luam arme.Nu puteam chiar sa ma supar pe el,dar eram putin ingrijorat ca fiul meu era atat de adancit in acest gen de viata incat putea sa obtina un M1 Garand la varsta de 17 ani cu foarte putine probleme.Vroiam mai mult pentru el,deoarece era prea inteligent ca sa practice activitati ilegale pentru a supravietui.Aveam foarte multi bani;nu trebuia sa se implice din acest motiv.Nu vroiam sa faca aceleasi greseli pe care le-am facut eu si sa intre in asta fara sa stie ce face,fara sa inteleaga cu adevarat implicatiile.Stiam ca Aro avea mari sperante ca Edward sa i se alature in Chicago,si stiam ca eu eram un ipocrit pentru ca nu vroiam sa se intample,dar ideea ca el sa-mi urmeze pasii ma speria.
„Cel mai ciudat lucru,mergeam pe strada cand m-am impiedicat in ea.Poveste adevarata” spuse jucaus.Am ras din nou.
„Da,pun pariu.” am spus,dand din cap.”Multumesc ,serios”
El incuviinta.”Cu placere.” spuse serios.”Sa spunem ca e felul meu de a ma revansa pentru toate prostiile din ultimii ani”
Am ras si am dat din cap.”Oh nu,va lua mult mai mult decat o arma ca sa te revansezi pentru asta” am spus.”Ai fi putut sa-l omori pe Jacob,sa arzi casa lui Billy Black.Ai enervat tot tripul American.Nu poti sa-mi dai o arma si sa te astepti sa fie totul iertat.”
El dadu din umeri,trecandu-si mana prin par.”M-ai trimis la scoala de corectie pentru luni de zile cu o multime de tantalai.Cred ca am platit destul de mult pentru faptele mele”
Am incuviintat.”Cred ca ai dreptate.Fara fete pentru luni de zile,asta e ultima pedeapsa pentru tine,huh?” am spus.El dadu din umeri nonsalant si eu am zambit.Fiul meu fusese arogantul playboy,fapt care l-a bagat in probleme in primul rand,si eram multumit ca totul s-a terminat acum.Si stiam de ce,stiam ca era datorita Isabellei si eram recunoscator pentru asta,chiar daca nu puteam fi chiar fericit in legatura cu relatia lor.Nu eram sigur daca fusese intim cu Isabella si speram ca nu dar o parte din mine stia ca era o mare posibilitate.Nu-mi placea sa nu stiu ce se intampla sub acoperisul meu dar acela era un subiect in care alegeam sa nu ma bag,alegand sa sper ca el nu ar face asta.Ea se proteja macar,deoarece am pus-o pe anticonceptionale pentru a fi precaut,asa ca macar stiam ca nu vor fi sarcini accidentale ca sa ma ingrijorat de complicatii.
Stiam ca au dormit impreuna.Am aflat din intamplare.
„Am supravietuit” spuse el simplu,dupa un moment.Am incuviintat.
„E bine sa te am acasa,fiule,serios” am spus.”Sper ca nu va trebui sa mai pleci vreodata”.El zambi.
„Da,si eu.E bine sa fi acasa”

Traduceri :
È stato amore a prima vista = A fost dragoste la prima vedere
stella mia = steaua mea
Ti amo, perdonilo. Per favore =Te iubesc,iarta-ma.Te rog.
‘O sole mio = soarele meu
bella bambina =frumoasa fetita.

Reclame

12 comentarii

  1. […] 38.In ciuda tuturor […]


  2. superbbbbb felicitariiii
    bravo


  3. deeeeeci… sincera sa fiu, tu esti …. fantastica[!!!!! cum, ai putut sa ne lasi sa asteptam atat de mult???sincer, cred caam trecut pe aici cel putin o data pe zi….


  4. Scuze!!,sincer,scuze!!
    Ma gandeam….sa fac pagina de Facebook la EP ?


  5. Superb, pur si simplu superb <3, multumim


  6. poti face pagina de Fb la EP eu oricum promovez pe FB fanficul …il ador


  7. fooarte frumos!!!:X:X


  8. cam tarziu am ajuns si eu sa citesc…felicitari!


    • Da,pai…vad ca nimeni nu mai publica continuari … nici pe The Gift of Passion nu s-a mai postat.Eu am trimis…de doua ori,dar nimic… Cu capitolul 39 voi intarzia putin deoarece am avut ceva probleme si e perioada simularilor si am orele suplimentare…[anul acesta termina a8-a si noh:)) ] deci..imi pare rau daca va trebuie sa asteptati putin mai mult.


  9. te asteptam xoxo succes la simulari


    • Multumesc!:*
      Apropo…mi-am schimbat adresa de mess.Acum e : bia.cristina1504 .
      Care vrea sa vorbim..adaugati-ma!


  10. deci asta e motivul pentru care… bla bla bla
    deci Ed si Bella se cunosc de mici. Interesant.
    Bella si Ed seamana cu parintii lui, nici lui Edward nu-i place cand Bella il trateaza cu liniste
    wow



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: