11. Baietii tot baieti raman

“Băieţii tot băieţi rămân. Şi chiar şi aşa n-ar conta prea mult, dacă măcar am reuşi să împiedicăm fetele să mai fie fete.” – Anne Frank

 

 

Edward Cullen 
Se ferea de mine, acum eram sigur. Când a refuzat să ia cina cu noi în prima seară, am pus-o pe seama nevoii de a se obişnui cu viaţa ei de aici. A continuat să refuze să stea cu noi la masă şi m-am gândit că trebuie să se obişnuiască mai mult să stea în prezenţa noastră, că poate e doar timidă când vine vorba de mâncare. Era o prostie, dar cunoşteam câteva fete care erau aşa, mereu sfioase şi temătoare să mănânce în faţa băieţilor. Mă rog, m-am gândit că aşa e ea şi preferă să mănânce singură. La naiba, m-am gândit chiar că poate simplul fapt că suntem bărbaţi o determină să se retragă în sine.

Dar pe urmă am surprins-o mâncând în faţa fraţilor mei. Am auzit-o râzând cu ei; am văzut-o petrecându-şi timpul cu ei. Chiar şi în prezenţa tatălui meu părea puţin mai relaxată, el care plătise peste jumătate de milion de dolari ca s-o cumpere, pentru numele lui Dumnezeu. Dar la mine nu vroia nici măcar să se uite sau să stea în aceeaşi cameră în care eram şi eu. Nu-mi dădeam seama, eram chiar atât de al dracului? Ştiam că am gura spurcată şi că pot fi cam necugetat, dar îmi dădusem toată osteneala să fiu drăguţ cu ea, oare nu observase? Care era problema ei cu mine?

Dacă intram într-o cameră în care era şi ea, pleca. Practic o tăia înainte să apuc să spun măcar un afurisit de salut. Se ascundea în camera ei,  nevăzută în majoritatea timpului în care eram acasă. N-avea, futu-i, nici un sens. Vreau să spun, făcusem, spusesem ceva? Se simţise bine al dracului la magazin, păruse relaxată şi aproape fericită. Îmi zâmbise, şi chiar a râs, la dracu. Dar părea că imediat după ce am ajuns acasă a început să joace un fel de joc sucit şi tainic de-a v-aţi ascunselea, în care ea se ascundea şi spera ca naiba că nu voi încerca s-o caut.

În ziua în care avusesem meciul de fotbal, acum aproape două săptămâni, m-am întors acasă oarecum deprimat. Eram mulţumit că am câştigat, dar faptul că toată lumea se ducea la petrecere, cu beţie şi droguri şi tăvăleală, în timp ce eu eram consemnat în casă, mă dărâma. Şi stiam al naibii de bine că tata va verifica pe camerele de supraveghere ca să se asigure că mi-am adus fundul acasă ca pedeapsă pentru comportamentul meu de la spital. Ştiam că Isabella era în camera ei şi m-am gândit dacă să-i bat la uşă, doar pentru puţină companie ca să nu înnebunesc, dar m-am hotărât că mai bine nu. Nu vroiam să-i invadez spaţiul ei personal sau ceva. Camera ei era a ei. Era singurul loc pe care îl putea numi al ei şi aş fi fost măgar să încalc limitele şi s-o oblig practic să mă invite să stau cu ea. Pentru că ştiam că dacă i-aş fi cerut, nu m-ar fi refuzat. Aşa fusese dresată, măcar atâta lucru era limpede. Fie că ar fi vrut sau nu tovărăşia mea, ar fi îndurat pentru că ar fi simţit că este obligaţia ei. Şi nu vroiam să fie obligată să facă aşa o porcărie. M-am gândit că se va mai deschide şi va sta cu mine îndată ce va fi pregătită.

Dar pe urmă în a doua futută de dupa-amiază am auzit-o cu Jasper în camera ei, râzând. El era în spaţiul ei şi ea era al dracului de fericită din cauza asta. Era lipsit de raţiune din partea mea, dar am simţit un val ciudat de furie. Ar fi trebuit să fiu bucuros că sărmana fată părea să aibe un motiv de fericire, din moment ce era evident că avusese o viaţă grea, dar n-am putut. Eram iritat din cauza asta, scos din sărite că nu eram eu acela. Şi asta era ridicol dar nu mă puteam abţine.

Şi pe urmă m-a ocolit toată ziua şi am fost îngrozitor de plictisit. Am tras un somn lung pentru că nu era nimic altceva de făcut, şi când m-am trezit şi am coborât la parter am găsit-o stând cu fraţii mei şi râzând. Din momentul în care m-a zărit a devenit din nou stânjenită şi a plecat.

Cele două săptămâni care au trecut de-atunci n-au fost cu mult mai bune. M-a evitat, de-abea dacă mi-a adresat cinci cuvinte şi mă îndoiam că m-a privit în ochi măcar odată. De-acum mă enervam, pentru că începusem să mă simt încordat în propria mea casă. Încercam încă să aştept, sperand că dacă voi uza de puţină răbdare se va relaxa, dar treaba nu funcţiona. Momentul în care am ajuns la limită în cele din urmă a fost când Jasper mi-a bătut, futu-i, în uşă pur şi simplu, după ce-a ieşit din camera Isabellei, să mă întrebe de rufe murdare pentru ca Isabella să le poată spala mâine. Fratele meu juca rolul mesagerului. Ea folosea un futut de mijlocitor pentru a evita orice interactiune cu mine.

Trebuia să ştiu de ce, şi orice ar fi fost trebuia să reglăm asta între noi, pentru că nu mai puteam s-o ducem aşa. În mod normal aş fi fost fericit să nu trebuiască să am de-a face cu oamenii, dar era ceva la fata asta care îmi intrase în suflet. Nu puteam pur şi simplu să renunţ.

M-am întins pe pat o vreme, incapabil să adorm. Toată situaţia îmi futea creierul şi aşa fusese încă de când mi-am aruncat ochii spre ea atunci în bucătărie. Eram într-o dispoziţie proastă şi oricine şi-ar fi putut da seama. Ştiam că ceilalţi coechipieri erau nervoşi pe mine pentru că îmi îndeptam agresivitatea împotriva lor în timpul antrenamentelor. Ceea ce îmi doream cu adevărat era să lovesc pe cineva, pe oricine, să curgă naibii nişte sânge. Dar nu puteam, pentru că maşina mea n-ar fi supravieţuit în cazul unei alte runde de pedepse la un timp atât de scurt de ultima.

Şi nu mă ajuta cu nimic că nu mi-o trăsesem de mai mult de două săptămâni, asta în cazul în care nu puneam la socoteală momentul de masturbare agresivă de ieri de la duş, dar nici nu putea fi vorba de plăcere ci mai mult de eliberarea unor frustrări. Nu era totuşi vorba că n-aş fi încercat. Începusem să am probleme în ceea ce privea performanţa şi asta mă scotea din sărite şi mai mult.

M-am ridicat din pat şi m-am uitat la ceas. Era puţin peste ora nouă seara.  M-am sculat şi, oftând, mi-am trecut frustrat degetele prin păr. M-am dus la uşă şi am deschis-o ca să ies în hol. Am ascultat atent şi am auzit slab zgomotul televizorului în camera Isabellei. Am ezitat, reflectând dacă era o idee bună sau nu, dar în cele din urmă am zis la dracu cu asta. N-aş fi reuşit să adorm până nu puneam ordine în rahatul ăsta, aşa că am ridicat mâna şi am ciocănit la uşă.

N-am auzit nici o mişcare în cameră, aşa că am ciocănit din nou, puţin mai tare de data asta. Când în continuare n-am auzit mişcare, am început să devin exasperat. Pe bune, chiar avea de gând să stea acolo şi să mă ignore, sperând că voi pleca?

Am mai bătut odată, ascultând. Iarăşi nici o mişcare, aşa că am zis că mă fut şi am răsucit mânerul uşii.

Mă aşteptam de altfel ca uşa să fie încuiată, aşa că am fost surprins cand manerul s-a răsucit uşor şi uşa s-a deschis. Am împins-o încet şi mi-am aruncat privirea înăuntru, înghetând instantaneu.

Isabella era întinsă într-o parte a patului, pe burtă. Avea o pereche de pantaloni negri scurţi, care erau cu siguranţă mult prea scurţi, şi un top negru. Era uimitor cât de multă piele lăsase la iveală, din moment ce nu mai văzusem atât de mult din ea până acum, şi am gemut uşor în sinea mea în timp ce penisul meu se întărea. Bine că acum era dispus să coopereze cu mine.

Dormea. Avea ochii închişi şi puteam să văd cum trupul i se ridică şi coboară în timp ce respira. Avea un zâmbet pe buze şi m-am întrebat imediat oare ce putea visa ca s-o facă să arate atât de mulţumită. Am încercat să ignor rapid gândul ăsta, fiindcă era ridicol din partea mea să dau măcat doi bani pe ce visează cineva. Fata nici măcar nu se apropia de mine, de ce mi-ar păsa?

Hainele negre făceau ca pielea ei să pară şi mai palidă decât era. Părea atât de fragilă, aproape ca o păpuşă de porţelan. Am ezitat, oftând, înainte de a închide uşor uşa în spatele meu. Am făcut câţiva paşi rapizi spre ea, oprindu-mă lângă pat.

Vânătăile cu care venise aici dispăruseră în sfârşit, dar puteam vedea clar cum pielea ei palidă era acoperită de cicatrice mici. Erau atât de multe încât era clar că fusese bătută în mod frecvent pentru Dumnezeu ştie câţi ani.

Am observat că era întinsă deasupra unei bucatăţi de hârtie. M-am încruntat confuz, întrebându-mă ce-ar putea fi. Deja mă simteam destul de prost, să fiu în camera ei fără să-mi fi dat permisiunea, dar curiozitatea mea vroia să arunce o privire. M-am aplecat şi am apucat hârtia, trăgând-o uşurel de sub ea. Îşi răsuci trupul, întorcându-se pe spate când simţi mişcarea hârtiei. Am îngheţat, cu ochii mari, aşteptând să se trezească şi să mă prindă asupra faptului. Ultimul lucru de care aveam nevoie al dracului era să fiu prins la ea în cameră, holbându-mă. Nu numai că aş fi speriat-o, dar şi tata mi-ar fi tăbăcit fundul pentru asta.

Continuă totuşi să doarmă şi eu am inspirat adânc la vederea ei. Tricoul îi era atât de decoltat că puteam vedea marginea de sus a sânilor şi sutienului. Mi-am ferit rapid privirea, simţindu-mă ca un pervers nenorocit, şi m-am uitat la stomacul ei. Tricoul îi era puţin ridicat, expunându-i buricul. Am simţit cum mă întăresc mai rău în pantaloni şi am gemut.

M-am uitat rapid în altă parte şi am luat bucata de hârtie de lângă ea. Am întors-o şi am făcut ochii mari.

Era un desen. Nu o nenorocită de mâzgălitură sau vreo faţă ţeapănă de tot rahatul pe care chiar şi eu puteam s-o desenez. Era bună. M-am holbat şocat, complet năucit că era atât de afurisit de talentată. Vreau să spun, cine ar fi crezut că o fată care nici nu putea să-şi scrie numele era o artistă? Era imaginea unei femei; presupun că era de vârstă medie. Am recunoscut unele asemănări cu Isabella, atât de bun era desenul, şi mi-am dat seama că trebuia să fie mama ei.

Şi imediat m-am simţit prost. Eram furios pe ea şi fusesem cât pe ce s-o înjur pentru că mă făcea să mă simt incomod, şi fata se închisese în camera ei ca să-şi deseneze mama. Era încă un copil şi fusese băgată în casa asta cu o grămadă se oameni pe care nu-i cunoştea, evident că-i era dor de mama ei. Eu, dintre toţi oamenii, cunosc cum este când te îneci în tristeţe că ţi-ai pierdut mama. Oare asta era nenorocita de problemă, că nu fusesem mai înţelegător?

Am suspinat şi am pus desenul înapoi lângă ea. M-am uitat la faţa ei şi am observat că zâmbetul ei se mărise. Am zâmbit involuntar văzând-o atât de fericită, simţindu-mă ca un măgar că fusesem atât de egoist şi mă supărasem când Jasper o făcuse să râdă. Ce naiba mă apucase?

M-am aplecat şi i-am îndepărtat câteva şuviţe rebele de păr de pe faţă, ca să înţepenesc imediat după asta. Nici măcar nu realizasem ce fac. Am suspinat şi m-am întors, având nevoie să ies naibii mai repede din camera ei, înainte să mai fac vreo tâmpenie şi s-o trezesc.

M-am îndreptat spre uşă, scuturând din cap de propria mea prostie, când vocea ei inocentă îmi lovi auzul.

„Edward,” spuse uşor. Am îngheţat la jumătatea drumului, cu penisul întărindu-se mai mult la sunetul numelui meu care venea de pe buzele ei. Era prima dată când o auzeam rostindu-l şi am simţit cum mi se învolburează sângele, o furnicătură ciudată îmi gâdila pieptul. Am înjurat pe sub mustaţă fiindcă, al dracului, mă prinsese în camera ei, şi m-am întors încet.

M-am încruntat confuz când am văzut că ochii ei erau in continuare închişi. Pieptul i se ridica şi cobora uşor şi regulat, pe buze încă avea acel zâmbet. Un sentiment puternic de uimire mă lovi când realizai că era încă adormită. Vorbea în somn, şi îmi rostea numele.

Oare visa despre mine?

M-am uitat un moment la ea cu ochii mari, şocul şi confuzia ricoşând în mine. Un alt sentiment puternic creştea şi am clipit de câteva ori, rapid. Am simţit fericire, speranţă. Ce futu-i să mai sper?

Am încercat să dau gândul deoparte rapid, să-l reduc la tăcere înainte de a mă gândi serios la semnificaţia lui. M-am întors şi am ieşit rapid afară, în cea mai mare linişte.

Zăceam pe pat, zvârcolindu-mă şi răsucindu-mă. Nu puteam adormi pentru că nu puteam să-mi liniştesc  mintea, nu mă puteam opri să nu mă întreb ce-o îmboldea să-mi rostească numele în somn. Nu mi se păruse supărată, păruse de fapt al dracului de fericită, ceea ce nu avea nici o noimă având în vedere că nu se apropia de mine deloc. Adică, era fericită că mă scotea din sărite, îi făcea plăcere să se pună cu mine?

Erecţia din pantalonii mei pulsa stânjenito, aşa că după câteva minute în care am încercat să evit asta, am suspinat resemnat. Mi-am tras pantalonii în jos încet şi m-am eliberat, frecându-mă uşor. N-a durat mult până să crească tensiunea şi puteam simţi cum se apropie eliberarea. Am strâns din dinţi şi am închis ochii în timp ce plăcerea vibra in mine şi am explodat, tare. N-am putut opri geamătul puternic care mi-a scăpat din gât şi am simţit o relaxare imensă în tot corpul. Mi-am încetinit mişcările, şi am suspinat, oprindu-mă într-un final. Eram mânjit ca dracu peste tot, pe mână şi pe stomac, aşa că am sărit din pat şi m-am dus în baie să mă curăţ de substanţa lipicioasă. Ochii îmi erau acum grei de epuizare şi am plutit înapoi spre pat, adormind aproape imediat. Era exact ceea ce îmi trebuise, dracului.

M-am trezit a doua zi mai devreme decât de obicei, simţindu-mă bine odihnit. M-am ridicat din pat şi am oftat în timp ce mă cuprindeau gândurile despre Isabella. Aveam absolută nevoie să mi-o scot pe fata asta din cap.

M-am băgat în duş să mă spăl, după care am azvârlit nişte haine pe mine. Copcile mele dispăruseră, dar încă mai era o cicatrice subţire deasupra ochiului, care dacă era să fiu cinstit îmi accentua imaginea de băiat rău. Am câteva cicatrici, cele mai multe ascund nişte poveşti nebune în spatele lor, dar niciuna nu mă făcuse fericit ca cea de la Mike Newton.

Mi-am adunat hainele murdare şi le-am aruncat în coş, după care am deschis uşa la dormitor. Am ezitat dar am scos coşul afară, lângă uşa Isabellei. Dacă trebuia să-l folosească pe Jasper acum ca să se înţeleagă cu mine, atunci mă puteam descurca cu asta. Dar n-avea să mai dureze mult, trebuia să-mi vorbească. Eram hotătât. M-am simţit puţin cam aiurea că urma să-mi spele lenjeria intimă, dar chiar nu aveam încotro, pentru că eu cu siguranţă nu le puteam spăla din moment ce nu ştiam nici măcar un singur lucru despre cum se spală rufele.

M-am dus la parter şi am luat un castron cu cereale, după care m-am aşezat pe canapea. Am deschis televizorul pe MTV şi m-am uitat la câteva videoclipuri ca să trecă timpul. Fraţii mei veniră şi ei după câteva minute şi am stat acolo discutând şi mâncându-ne micul dejun.

După un timp se auzi un claxon de maşină în faţă şi Emmett se ridică spunându-ne că a venit Rose şi că ne vedem mai târziu. M-am uitat la ceas şi am văzut că pleca devreme, chestie care îmi spunea că plănuiau să se giugiulească puţin înainte de şcoală. Rose are fetişul maşinilor, îi place să şi-o tragă în maşină.

„Una scopata veloce,” am murmurat către Jasper, spunându-i că Rose şi Emmett urmau să aibe un număr rapid. Jasper râse, scuturându-şi capul, şi Emmet se întoarse să se uite la mine, arătându-mi degetul mijlociu. Am zâmbit – tocmai aveam confirmarea.

Jasper şi cu mine am mai rămas o vreme privind la televizor în tăcere după care el oftă. „Alice vrea s-o invit pe Isabella la meciul de fotbal de mâine seară”, spuse el. M-am uitat la el şi am ridicat din sprâncene, uşor surprins. Ştiam că nu e obişnuită cu adolescenţii, aşa că nu ştiam cum o să se descurce pe un stadion plin de ei.

„Vii şi tu?”, am întrebat.

El oftă din nou. „Aşa aveam de gând, dar înainte vroiam să fiu sigur că nu ai nimic împotrivă”.

M-am încruntat nedumerit. „Ce-aş putea avea?”, am întrebat.

El ridică din umeri. „Adică, tu eşti cel care joacă şi nu vroiam să te distrag de la joc aducând-o acolo”.

Mi-am scuturat capul. „De ce m-ar distrage prezenţa ei acolo?”, am întrebat confuz. El oftă.

„Vreau să spun, pe bune, dar este clar că voi doi nu vă aveţi prea bine. Dacă sunt mai puţin de zece metri între vo, amândoi deveniţi încordaţi. Adică, la naiba, s-a stresat de câteva zile încoace că trebuie să-ţi spele rufele pentru că ştia că ai nevoie, dar era mult prea înspăimântată pentru ca măcar să te întrebe. Într-un final tot rahatul ăsta m-a obosit şi te-am întrebat eu”.

Am oftat. „Putea să mă întrebe, dracului, n-aş fi sărit la ea. Nu ştiu care-i problema ei, dar eu nu i-am făcut nimic. Am crezut că totul a fost în regulă când ne-am dus la magazin, dar de-atunci continuă să mă evite de parcă aş avea vreo boală sau ceva. Mă zgârie pe creier”.

El scutură din cap. „Nu cred că realizezi cât de abraziv poţi fi cu noi. Nici măcar n-ai nevoie să spui ceva, doar postura ta şi felul în care te uiţi la oameni poate fi intimidant. Semeni foarte mult cu tata în privinţa asta. Tale padre, tale il figlio”, murmură el – Cum e tatăl aşa-i şi fiul.

Am oftat şi am dat din cap aprobator. Întradevăr nu puteam face nimic în privinţa asta, era pur şi simplu modul meu de-a fi. Nu că mă străduiam să fiu aşa, o făceam în mod inconştient. M-am uitat la ceas şi am văzut că era 7:30 aşa că m-am ridicat. „Haide, ratatule, să mergem la şcoală şi să terminăm cu asta pe ziua de azi”, am murmurat.

Jasper avea propria lui maşină, dar nu prea se înnebunea după condus, aşa că întotdeauna căuta să se lipească de cineva. Ne-am urcat în Volvo şi am căutat prin Ipod, să găsesc lista cu muzică clasică. Ascultam cam toate felurile de muzică, dar azi aveam nevoie de ceva care să-mi calmeze nervii. În ultima vreme nu prea mai cântam la pian, ca şi cum aş fi ajuns într-un punct mort din punct de vedere muzical şi eram mult prea ocupat ca să mă pot concentra pe asta.

Am ajuns la  şcoală şi ne-am întâlnit cu Alice la maşină. De îndată ce o văzu, Jasper se aplecă şi o sărută rapid. Ea zâmbi şi se întoarse spre mine, ridicând din sprâncene. “Ce-i cu faţa asta lungă?”, întrebă ea.

Am ridicat din umeri. Jasper scutură din cap. „El şi Isabella nu se înţeleg prea bine”, spuse el. Mi-am dat ochii peste cap.

„Nu că nu ne-am înţelege, e doar faptul că fuge dracului de mine de fiecare dată când mă apropii de ea”.

Alice îşi scutură capul. „Isabella e o fată dulce, dacă te relaxezi o să se apropie”.

Din nou mi-am rostogolit ochii. „Alice, n-ai vorbit cu ea decât odată, în prima ei zi aici. Se închide de-atunci în camera ei de câte ori eşti pe-acolo. Nu eşti tocmai o expertă în materie”, am murmurat. Isabella o evitase de asemenea, cu mult succes, şi pe Alice, dar aveam sentimentul că asta avea legătură mai mult cu faptul că Alice fusese la noi numai când era şi Rose acolo. Toată lumea o plăcea pe Alice, dar toată lumea o evita pe Rose.
Alice zâmbi. “Niciodată nu ai încredere în mine, Edward. Lăsând la o parte alte considerente, ea rămâne totuşi o fată la vârsta adolescenţei. Nu-i atât de greu să îţi dai seama dacă eşti puţin mai atent”.

Am râs. „Dacă spui tu, mărunţico. Voi târfele sunteţi toate derutante”.

Ea îşi rostogoli ochii. „Ce ţi-am spus în legătură cu cuvântul care începe cu litera „t”, Edward? Doamne, oare o să înveţi vreodată?”

Am ridicat din umeri şi am rânjit, întorcându-mă ca să mă îndepărtez de ea. Zâmbetul mi-a pierit din momentul în care m-am întors cu spatele. Eram încordat din nou şi se agrava. M-am dus spre Lauren, care îmi zâmbi seducător. Am ezitat un moment oprindu-mă şi ridicând dintr-o sprânceană în direcţia ei. Purta o fustă scurtă şi o cămaşă strâmtă şi neagră care dezvăluia mult prea mult din decolteu. Am simţit agitaţie în pantaloni şi am surâs.

„Vrei?”, am întrebat, fără să fie nevoie de explicaţii suplimentare. Nu mă mai prostisem în ultima vreme cu Lauren, încercând să respect toată chestia cu Tyler, dar aveam nevoie de o eliberare şi cu Jessica nu fusesem în stare să o fac. Ea zâmbi şi ridică din umeri. „Haide”, am spus, făcându-i cu ochiul. M-am întors şi m-am îndreptat spre maşină, privind peste umăr în spatele meu ca s-o văd urmându-mă, aşa cum ştiam că va face.

M-am urcat pe locul şoferului şi i-am văzut pe Alice şi Jasper uitându-se la mine, ambii încruntaţi. I-am evitat, totuşi, fiindcă nu vroiam să am am de-a face cu asta. Lauren se urcă pe locul pasagerului. Am pornit maşina şi am dat cu spatele, zburând din parcare.

„Vrei s-o facem pur şi simplu în maşină?”, întrebă ea. Am privit-o fără să-mi cred ochilor.

„La naiba, nu, n-o să pângărim pielea scaunelor. Copilaşul ăsta face parte din ‘spaţiu fără futai‘ ” .

Ea zâmbi. „Atunci, la tine acasă?”

M-am încordat imediat. Acasă la mine? In general acolo merg cu fetele când chiulim, dar acum acolo era Isabella. Aş putea la modul cel mai serios să aduc acasă o fată, ştiind că ea era acolo? „Nu, nu mai facem tot drumul înapoi până acolo”, am spus.

Indată ce am ajuns într-o zonă necirculată, am ieşit de pe drum şi am condus încet în pădure. De îndată ce am pierdut din vedere şoseaua am oprit maşina. „Aici?”, întrebă ea, încruntând din sprâncene. Mi-am dat ochii peste cap.

„Hai, nu fii mofturoasă, vrei asta la fel de mult ca mine.  Contează mai mult ce faci decât unde o faci”, am spus. M-am aplecat şi am deschis torpedoul ca să iau un prezervativ. Am ieşit afară din maşină şi ea ridică din umeri făcând la fel. Am dat ocol maşinii până am ajuns în partea din faţă, cu ea pe urmele mele. Se întinse să mă sărute şi eu mi-am ferit capul într-o parte, aşa că buzele ei se sterseră de obrazul meu. Ştia destul de bine că nu sărut pe gură. Era prea intim. Nu mai sărutasem aşa din copilărie.

„Ai să vezi, într-o zi o să mă săruţi”, spuse ea. Am zâmbit şi am scuturat din cap, deschizându-mi pantalonii ca să-mi scot penisul afară. Am apucat prezervativul l-am desfăcut cu dinţii şi l-am rulat pe mine, până acum eram aproape expert la treaba asta. Am întors-o rapid cu spatele la mine şi am împins-o în jos pe capota maşinii. I-am ridicat fusta şi i-am dat în jos tanga după care am pătruns-o imediat. Ea ţipă şi eu am gemut din cauza senzaţiei.

„Nu-ţi ţine respiraţia aşteptând sărutul ăla”, am şoptit, coborând cu buzele chiar pe lângă urechea ei. Ea tremură şi am surâs. Întotdeauna ştiam cum s-o iau.

M-am împins în ea, fără nici un fel de milă. Lauren era ciudată şi îi plăcea dur, lucru bun pentru mine, pentru că era exact ceea ce-mi trebuia. Nu mă descurcam bine cu toată chestia aia cu luatul încet. Aveam nevoie de penetrare, fără să dau doi bani pe preludiu. A face dragoste era pentru oamenii îndrăgostiţi şi eu cu siguranţă nu eram ăla.

I-am simţit trupul cum se tensionează, gemetele ei creşteau în intensitate. M-am aplecat în faţă şi mi-am înfipt dinţii în umărul ei gol şi ea ţipă, explodând în orgasm. Am lins locul muşcăturii şi am suflat uşor pe deasupra în momentul in care orgasmul ei slăbi şi trupul îi explodă din nou instantaneu, iar genunchii i se îndoiră în timp ce-mi ţipa numele. I-am apucat şoldurile ca s-o ţin în sus şi am simţit cum se apropia propria mea eliberare. Am strâns din dinţi în timp ce variam.

Am ieşit din ea imediat, trăgând prezervativul de pe mine şi aruncându-l la pământ. Lauren se lungise cu capul pe capota maşinii, uitându-se la mine. „Asta-i poluare”, spuse ea, arătând spre prezervativul de pe jos. Am scuturat din cap, dând din umeri.

„Asta-i o poziţie indecentă”, am spus, întinzându-mă şi pocnind-o peste fundul ei încă expus. Ea ţipă şi se ridică, chicotind în timp ce-şi trăgea fusta la loc. Mi-am incheiat pantalonii la loc şi m-am uitat la ceas. „Haide, ajungem la timp pentru a doua oră”.

Se bosumflă când amintii de întorsul la şcoală, dar n-am spus nimic. Ne-am urcat în maşină şi ne-am întors la liceu. Am parcat şi am coborât exact când suna pentru terminarea primei ore.

Am mers în spatele lui Lauren şi mi-am băgat mâna printre pulpele ei, trecând peste tanga umedă. „Mulţumesc, scumpo”, am spus încet, şoptindu-i în ureche. Ea tremură din nou şi eu chicotii, scoţându-mi mâna şi îndreptându-mă spre clădire. Am trecut pe lângă Alice şi i-am zâmbit, dar ea şi-a dat ochii peste cap. Am râs.

Restul zilei trecu fără evenimente. Băieţii au fost uşuraţi la antrenament fiindcă păream mult mai relaxat. Tyler era rece cu mine, dar i-am dat cu flit, fiindcă nu vroiam să-l las să mă supere. Îmi imaginam că probabil aflase de escapada mea matinală cu Lauren şi din cauza asta era supărat. Nu-mi dădeam seama ce credea el despre ceea ce era între ei, dar evident că ea nu gândea la fel ca el, din moment ce fugise cu mine atât de repede. N-avea de ce să dea vina pe mine pentru asta, era o problemă de rezolvat între ei doi.

Am condus spre casă după antrenament şi am intrat înăuntru exact la timp ca s-o văd pe Isabella cum urca scările. Am oftat şi mi-am scuturat capul.

M-am spălat pe mâini şi m-am dus în sufragerie, unde cina era pe masă. M-am aşezat şi tata a rostit binecuvântarea. Întotdeauna mi s-a părut ironic faptul că el insista să spunem rugăciunea în fiecare seară înainte de cină. Adică, la naiba, nu cred că cerându-i lui Dumnezeu să ne binecuvânteze mâncarea merita măcar aerul pe care îl iroseai spunând asta, având în vedere că era un criminal fără remuşcări, dar, mă rog.
Cina era fantastică, ca de obicei, Isabella era o bucătăreasă uimitoare. Două săptămâni deja şi încă nu făcuse nimic care să nu-mi placă, iar eu eram pretenţios ca naiba. Tata şi fraţii mei erau de asemenea mulţumiţi, ceea ce spunea mult, pentru că nu cred că a fost vreodată o vreme în care vreuna din celelalte femei să ne gătească şi unul dintre noi să nu se ducă să-şi facă un sandviş după, fiindcă nu putuse înghiţi cina.

Pe la jumătatea mesei, tata îşi drese vocea. „A fost foarte drăguţ din partea ta Jasper s-o inviţi pe Isabella la meciul de vineri”, spuse el. Jasper aprobă din cap.

„M-am gândit că are nevoie de o ieşire. Practic, n-a pus piciorul afară din casă după călătoria la magazin”, spuse el.

Tata înţepeni, cu furculiţa la jumătatea drumului spre gură. M-am uitat neîncrezător la Jasper. „N-a ieşit deloc afară?!”, am întrebat.

Jasper scutură din cap. „Nu a ştiut că îi este permis. Nimeni nu i-a explicat asta în mod clar. Nici măcar nu ştia că are voie să se uite la televizorul din camera ei, până când tata nu i-a zis să se uite la un film”.

Am scuturat din cap şi tata gemu. „Ar fi trebuit să ştiu, având în vedere de unde vine”, murmură el pentru sine.

„De unde vine?”, am întrebat curios. Tata dădu din cap.

„Nu-i povestea mea, depinde de Isabella dacă o să vrea să-ţi spună”, spuse el. Am râs fără umor, ca şi cum mi-ar spune, când nici măcar nu se uita dracului la mine, şi m-am întors spre Jasper. El dădu din umeri, expresia de pe faţa lui fiind în mod evident a unui om care nu cunoaşte răspunsul.

„O să vorbesc cu ea. Oricum aveam în plan s-o iau pentru nişte examene medicale, şi mai bine aş rezolva totul înainte să înceapă să socializeze cu liceul din Forks”, spuse tata după un moment.

„Aşadar, o să vină la meci?”, am întrebat.

Jasper aprobă. „A spus că da”, zise el.

Am rămas tăcut un moment. „A spus da pentru că vroia ea sau a spus da pentru că nu credea că are voie să spună nu?”, am întrebat. M-am uitat în jurul mesei şi am văzut că nici unul dintre ei nu ştia răspunsul la întrebarea asta. Am oftat. „Aşa credeam şi eu”.

După cină, m-am dus sus în dormitor şi m-am oprit în hol. Coşul meu de rufe stătea în faţa uşii, plin cu haine curate împăturite. Isabella era alături, uitându-se în pământ şi muşcându-şi buza de jos. Arăta speriată ca naiba şi am simţit cum mă pătrunde un val de tristeţe. N-avea de ce să fie atât de nervoasă în preajma mea, la dracu.

Am oftat şi m-am îndreptat spre ea. Şi-a ridicat capul şi m-a privit în ochi pentru prima data în aproape două săptămâni. „Eu, ăă…”, începu ea. M-am oprit, aşteptând cu răbdare ca să termine. „Eu, ăă, urma să le pun la loc, dar ăă, … nu mi se permite să intru, şi ăă, nu ştiam ce vrei, aşa că…”

Am gemut şi se opri imediat din vorbit, privind din nou în pământ. „Vrei să-mi pui rufele la loc”, am spus mai mult ca o afirmaţie decât ca o întrebare. Ea statea aici, forţată să vorbească cu mine, pentru că nu vroia să lase impresia că îşi neglijează îndatoririle, dar era limpede că nu-i era tocmai comod să facă asta. Ştiam că ar fi fost fericită să se poată furişa şi să le pună la loc şi apoi să plece nedescoperită, dar pentru că făcusem urât la cealaltă femeie care intrase în camera mea, tata instituise regula „nu se intră fără permisiune”, aşa că nu putea.

„Da, domnule”, murmură ea. Am dat din cap, uitându-mă la ea un moment, nehotărât. Puteam foarte uşor să o scutesc de disconfort şi să-i spun că pot să fac asta şi singur, fiindcă întradevăr puteam. Nu eram un blestemat de nepriceput. Sau puteam să-i spun să continue şi să facă ce avea de făcut. Pentru asta trebuia să intre în camera mea, care era un dezastru, dar ştia asta deja. Nu lăsam des oameni în camera mea, fiincă nu mă simţeam prea comod ca oamenii să se învârtă printre lucrurile care îmi aparţineau. Era o ciudăţenie de-a mea; presupun că eram sclifosit când venea vorba de rahaturile mele, dar, mă rog. Amândoi am fi fost puţin stânjeniţi, dar n-ar fi avut tocmai posibilitatea să mă evite în propria mea futută de cameră. Singura ocazie când fetele erau invitate înăuntru era când aveam chef de ceva, şi după aia le mai lăsam puţin să rămână ca să nu par un măgar total, dar în momentul în care începeau să se uite sau să atingă lucruri erau scoase afară.

 Îmi părea rău pentru disconfortul ei, dar la o adica, eram egoist. Vroiam ce vroiam, şi în acel moment vroiam să mă bage în seamă.

 „În regulă”, am spus. Se uită la mine cu sprâncenele încruntate, şocată de răspunsul meu. Presupun că avea impresia că o voi scuti de îndatoriri. Mi-am ridicat o sprînceană la ea.

 „Bine”, murmură.

 Am deschis uşa şi am păşit într-o parte, făcându-i semn să intre. „Ei bine, hai, intră”.